Romania Sociala logo
Menu

Zona gri a consimțământului Cultura violului

autor:   3 October 2019   

Gina Stoiciu

Începând cu anii 2017 am asistat cu toții pe rețelele sociale la un val de denunțuri de agresiune sexuală. Evenimentul care a declanșat interesul pentru această temă socială a fost contextul scandalului Weinstein, marele producător de la Hollywood, acuzat de abuz de putere, agresiune și hărțuire sexuală, de mai mult de 100 de femei. Wienstein face obiectul unei anchete judiciare. Imperiul său pare ca se clatină. Oare? Statele Unite este paradisul avocaților.

Afacerea Wienstein a marcat o cotitura în mișcările feministe. Ea a declanșat o revolta colectivă, care s-a extins  în întreaga lume. Metoo, a devenit simbolul acestei revolte a femeilor. Se pare ca fiecare femeie poate găsi în amintire o situație în care s-a simțit agresata de un bărbat. De fapt, este pus în discuție sistemul de subordonare a femeii fața de bărbatul care se află în poziție de putere; iar puterea poate fi nu doar fizica, dar mai ales financiara și profesională. Această mișcare care a traversat nu numai planeta numerică dar și planeta geografică, indică o schimbare importantă în revendicările feminsite. Pe scurt, rușinea, în cazul unei agresiuni sexuale, se mută dinspre tabara femeilor în tabara bărbaților.   

Să ne amintim că etimologia cuvîntului feminism, ne trimite la sfîrșitul secolului 19, cînd intrarea lui în vocabular era însoțită de o semnificație medicală.  Cuvîntul desemna o boală care poate stopa creșterea unor pacienți masculini, bolnavi de tuberculoză. Metafora emasculării pare a fi sensul ascuns al cuvîntului, sens care traversează epocile și mentalitățile.    

Dar ce înseamnă  agresiune sexuală ?

Astăzi agresiune sexuală  înseamna violarea integrității fizice a persoanei, dar și violarea spațiului intim, umilirea persoanei. Persoana agresata este deposedată de ceva intim și personalș ea se simte murdărită fizic, afectiv și moral, și acest sentiment marchează pe viață construcția sa socială.

Desigur trebuie să distingem între agresiunea verbală și agresiunea sexuală; dacă în cazul unei agresiuni verbale, derapajul poate fi imputat doar agresorului, în cazul unui viol sau agresiuni sexuale, vina se extinde și la victimă. Victima resimte un sentiment de culpabilitate. Așa a apărut un concept nou, cam opac dealtfel, zona gri a consimțămîntului. Ce vrea să spună această categorie de analiza ?

Femeile spun că este vorba de o jenă de a protesta în fața asaltului masculin, de un soi de  cedare la presiunea  bărbaților, o cedare care nu este sinonimă de consimtămînt. Este mai degrabă un soi de paralizie, o stare de siderație, de parcă voci urlă în cap, dar corpul, neputincios și inert, nu se apără în fața asaltului masculin.   Bărbații spun ca ar fi vorba de o tactică de seducție practicată de fete,  pentru a incendia dorința masculului. Derutat, el crede că ezitarea nu este un nu, ci o formă moale de acceptare, poate chiar de încurajare. O ezitare de etapă. Femeile în schimb, vorbesc de o relație sexuală nedorită.

Într-un documentar despre zona gri a consimțământului, realizat  de Dephine Dhilly și Blondine Grosjean,  pentru France 2 și difuzat în martie 2018, multe femei se confesează. 

Unele evocă primul act sexual, care nu a fost dorit  și consimțit, dar în care ele s-au lăsat antrenate: De ce au cedat ? Au cedat pentru că partenerul le soma că a venit vremea de a trece la act. Au cedat de teama de a nu pierde partenerul. Au cedat din credința că trebuie să înceapă cumva să intre în viața de femeie. Când fata are 15 ani și este în prezența unui partener grăbit, care nu ține cont nici de naivitatea fetei și nici de virginitatea ei,  ea poate avea gesturi incerte,  considerate ca acceptare. Cu atât mai mult cu cât băiatul este centrat pe elanul său egoist.

Alte femei evocă nu violul,  ci o neînțelegeri de comunicare cu parteneri, care nu erau neapărat violenți, dar erau axați pe starea lor de urgență. Într-o stare de asalt, băieților nu le trece prin cap să ceară consimțământul. Ei forțează cedarea din partea partenerei, considerând că așa arată un comportament masculin normal. 

De multe ori agresiunile sexuale survin în contextul unor petreceri, în care se bea mult și partenerii se afla într-o stare de inconștiență. Și se trezesc deodată într-un pat, beți și abandonați  unei stări confuze de dorință sau doar de plăcere. Cine nu a trăit derivele unei petreceri ?

Femeile care se confesează în acest documentar evocă un moment de fragilitate, de incertitudine. O stare în care corpul, inima și capul trimit mesaje confuze, contradictorii. Respingerea nu este evidentă sau poate că partenerul nu mai este în starea de a auzi. De unde și sentimentul de culpabilitate de a se regăsi într-o astfel de agresiune sexuală.

Constatăm că zona gri a consimțământului indică de fapt o serie de circumstanțe atenuante, asociate la un act sexul neconsimțit. Un fel de nu a fost chiar un viol, pentru că am cedat și eu. Și cedarea vine fie din starea de beție, fie din datorie conjugală (pentru ca și în cuplu trebuie cerut consimțământul), fie din sentimentul de conformitate la dorința bărbatului, mentalitate destul de integrată în imaginarul colectiv. Alteori, mai ales în situații de putere impusă, cedarea este un fel de mecanism de protecție, din teamă de represalii. Un viol este un act sexual impus, dar și un act sexual în care victima  este paralizată de emoții, de teamă, sau pur ți simplu de excesul de consum de alcool sau drog.        

Uneori, femeile se simt obligate să cedeze, să ofere favoruri sexuale unor bărbați importanți care pot decide de cariera lor. Alteori ele se simt obligate să cedeze în fața unor persoane puternice și celebre, intimidate fiind de atenția de care se bucură modesta lor persoană. De altfel unii psihologi vorbesc de sindromul de disociere traumatică, în care creierul, pentru a se proteja,  se deconectează;  în afara unor comenzi dirijate, corpul pare absent, străin.   

A vorbi de zona gri a consimțământului ne obligă să vorbim și de cultura violului . Multe femei se simt vinovate de agresiunile sexuale trăite, de parca au căuta-o cu lumânarea. Prin modul în care erau îmbrăcate, prin comportamentul lor permisiv, prin jocul confuz al seducției, care a stârnit dorința grabnică a masculului. Un fel de asentiment la dorința bărbatului. O cedare. Un mecanism de protecție ambivalent.

Cultura violului indică de fapt o relație ambiguă între predator și pradă. Victima se simte vinovată, complice în actul de agresiune. Reprezentările colective conform cărora femeia este pasivă lucrează în subconștientul colectiv. Rămâne de văzut în ce măsură consimțământul sexual va trebui exprimat printr-un DA de acceptare sau printr-un NU categoric de respingere. Sau printr-o  negociere la fiecare etapă.

Prostituția și rețelele ei, fac parte dintr-o altă problematica socială. În cazul prostituției este vorba de sindromul de decorporalizare.   



Facebook

„Femei în noapte”. Lumea în care am intrat

Ieri am văzut un film serial, Women in Night. De regulă filmele mă relaxează și aproape le uit. Acesta a fost o excepție. M-a tulburat cum rar mi se întâmplă. La terminarea filmului m-am simțit bolnav. Fragmente ale filmului m-au obsedat toată noaptea.  O agenție olandeză: se aranja participarea unui grup ...

Avem o problemă: ce facem cu creșterea perioadei de viață?

Crizele creează probleme noi, dar și pune în centrul atenției problemele latente.   Eram puști și mă pasionau cărțile științifico-fantastice. Am citit o carte despre conflictul mașinilor cu oamenii. Stăteam sub un pom și în minte îmi compuneam și eu o poveste pe această temă. „Povestea” mea mi-o aduc aminte. O hală imensă ...

Sensibilitatea sociologică. În timp ce…

În stare de urgență sanitară (pandemia cu coronavirus obligă), focul actualității pune la încercare sensibilitatea sociologică. Sociologul încearcă să practice gîndirea vie și să descifreze jocul de umbră și lumină a «anormalității». Sau  poate a unei «noi normalități », care ar putea fi prelungită.  Ce se simte, ce se vede ...

COVID 19 și ce va fi după: Digitalizarea

Auzim tot mai des vehiculată sintagma „după COVID 19 lumea nu va mai arăta la fel ca înainte”. Este un adevăr incontestabil, care implică schimbări în bine, dar nu numai. Crizele provocă pagube umane sau/și materiale și aduc multă suferință pe diverse paliere ale vieții. Efortul de a găsi soluții ...

Să reînvățăm alfabetul empatiei

În plină euforie a globalizării cotată, deja, ca ”mișcare istorică ireversibilă” coronavirus a trimis la coșul de gunoi al prognozelor toate așteptările globaliștilor: o anonimă epidemie a evoluat, fulgerător, către stadiul de pandemie, sfidând vremelnicele alcătuiri ale limitelor de decizie ale tuturor autorităților de pe toate continentele! După cum se știe, Globalizarea, ca proiect, și-a propus ...

Drepturi și responsabilități în contextul pandemiei COVID-19

La data de 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a semnalat faptul că infecția cu virusul COVID-19, identificat pentru prima dată în decembrie 2019 la Wuhan - China, a atins nivelul unei pandemii. În ultimul deceniu, OMS a declarat stare de pandemie în alte cinci situații de urgență pentru sănătatea publică: „gripa porcină” ...

Recenzie: Vlad Ovidiu Cioacă, Viața cotidiană în România comunistă, Ed. Beladi & Sitech, Craiova, 2019

Prof.univ.dr. Stefan Buzărnescu; Asist.univ.dr. Liliana Gabriela Ilie Schimbarea de paradigmă ideologică din Decembrie 1989, dincolo de controversele inevitabile, a generat scrieri de factură impresionistă și continuă să genereze și astăzi, după trei decenii, scrieri de profiluri foarte deosebite: de la mărturii ale participanților nemijlociți la Eveniment, la pretinse analize ”obiective” ale ...

Profesiune de credință. Să stai acasă nu e chiar așa de rău!

Restez chez vous! Stay at home! State a casa! Quedata en casa!  Trăim timpuri excepționale. Neliniște, uimire, siderație. În situația asta de criză sanitară mondială,  produsă de pandemia cu coronavirus, ni se spune în toate limbile: Stați acasă. Asta pentru că  virusul se mișcă odată cu noi, și riscăm să-l infectăm ...