Iubește-te pe tine însuți, pentru a putea

să-l iubești pe aproapele tău.

Avem compasiune pentru persoanele aflate în dificultate, care au suferit o pierdere sau au eșuat într-o acțiune onorabilă. Compasiunea este un veritabil liant social: a nu rămâne indiferent față de suferința altora, a fi gata să îi ajuți consolidează coeziunea socială. În Encyclopedia of Social Psychology, compasiunea este definită ca „emoția pe care o trăim când suntem îngrijorați pentru suferința altuia și dorim să contribuim la starea lui de bine” (Keltner, Goetz, 2007, p. 159). Am scris despre această emoție morală în Schițe psihosociologice (2023, p. 115). Doresc acum să atrag atenția asupra compasiunii de sine și a legăturilor acestui fenomen cu alte stări și procese psihosociologice: stima de sine, satisfacția în relațiile romantice, tendința de a ierta ș.a. Cunoașterea de sine presupune și evaluarea cât mai exactă a compasiunii pe care o avem pentru noi înșine. În acest sens, Self-Compassion Scale – Short Form ne poate ajuta.

Ce este compasiunea pentru propria persoană?

Conceptualizat de veacuri în gândirea budistă, fenomenul compasiunii de sine (sau autocompasiunea) a intrat relativ recent în atenția oamenilor de știință, dar a dobândit rapid relevanță atât în descifrarea relațiilor interpersonale în viața de zi cu zi, cât și în domeniul psihopatologiei.

Primele cercetări științifice asupra compasiunii de sine au fost inițiate, la începutul acestui secol, de către Kristin D. Neff, profesoară în Departamentul de psihologie a educației de la University of Texas at Austin (SUA). În anul 2003, Kristin D. Neff a publicat studiul „Self-compassion. An alternative conceptualization of a healthy attitude toward oneself”, în care a definit operațional termenul: compasiunea de sine (self-compassion) „implică trei componente principale: a) self-kindness (îngăduință față de tine însuți) – a fi înțelegător cu tine însuți în situațiile de suferință sau eșec, decât să fii autocritic; b) common humanity (umanitate universală) – a considera întâmplările altuia ca făcând parte din întâmplările oamenilor, în sens larg, nu ca un caz izolat; c) mindfulness (sănătate mentală) – a evalua echilibrat gândurile și sentimentele dureroase, în loc de a te supraidentifica cu ele” (Neff, 2003b, p. 85). În același an, Kristin D. Neff a construit o scală pentru măsurarea compasiunii de sine (Self-Compassion Scale), cu 26 de itemi (enunțuri), care include șase subscale: 1) Îngăduință de sine (5 itemi; de exemplu, „Încerc să fiu înțelegător și răbdător față de acele aspecte ale personalității mele care nu-mi plac”); 2) Judecată de sine (5 itemi; de exemplu, „Dezaprob și judec propriile defecte și insuficiențe”); 3) Umanitate universală (4 itemi; de exemplu, „Încerc să-mi văd eșecurile ca parte a condiției umane”); 4) Izolare (4 itemi; de exemplu, „Când mă gândesc la defectele mele, aceasta mă face să mă simt mai diferit și mai îndepărtat de restul lumii”); 5) Mindfulness (4 itemi; de exemplu, „Când mi se întâmplă ceva dureros, încerc să am o perspectivă echilibrată asupra situației”); 6) Supraidentificare (4 itemi; de exemplu, „Când mă simt dezamăgit, aceasta mă obsedează și mă face să mă fixez pe tot ce este în neregulă”). Răspunsurile sunt date pe o scală de 5 puncte: de la aproape niciodată = 1 la aproape întotdeauna = 5 (Neff, 2003a, p. 223).

Filip Raes, profesor în Departamentul de psihologie de la Katholieke Universiteit Leuven (Belgia), împreună cu colaboratorii săi, au elaborat Self-Compassion Scale – Short Form, o alternativă reliabilă și validă a scalei construită de Kristin D. Neff. Această formă scurtă a fost folosită în cercetările desfășurate în Europa de Vest, ca și în China, Iran, Japonia, Thailanda, Taiwan, Turcia (Muris, Petrocchi, 2016, p. 374). 

În concepția profesoarei Kristin D. Neff, compasiunea de sine este o emoție pozitivă, care ne protejează față de consecințele propriilor judecăți critice și ne ferește de izolarea socială și de ruminație (frământarea unor idei obsedante despre suferințele și eșecurile noastre), care pot duce la depresie și anxietate. Compasiunea de sine, precizează Kristin D. Neff, oferă individului „cheia stării psihice de bine”, ceea ce psihoterapeutul american Albert Ellis (1973) a numit „acceptarea de sine necondiționată”. Sintetizând, putem spune că autocompasiunea este capacitatea indivizilor de a fi pregătiți pentru evenimente care provoacă durere și suferință, de a avea sentimente pozitive despre ei înșiși, de a accepta că evenimentele nefericite fac parte din viața tuturor oamenilor. Înțeleasă astfel, compasiunea este diferită de autocompătimire (Goldstein, Kornfield, 1987). Persoanele care se autocompătimesc, spre deosebire de cele care au compasiune de sine, se simt înstrăinate, se scufundă în propriile necazuri și nu conștientizează că și alți oameni au probleme similare, cred că doar ele au parte de nefericire (Dzwonkowska, Żak-Łykus, 2015, p. 83). O persoană cu compasiune de sine înaltă nu își plânge de milă, ci întâmpină cu seninătate întâmplările potrivnice care i-au produs suferință.

Cercetările psihosociologice au arătat că persoanele cu nivel înalt de compasiune de sine au sănătatea psihică mai bună decât persoanele cu nivel de compasiune de sine scăzut, sunt calme, pașnice și tolerează emoțiile negative. Compasiunea de sine este corelată pozitiv cu satisfacția vieții și fericirea, fiind în același timp corelată negativ cu depresia, anxietatea și perfecționismul. „Indivizii cu niveluri mai ridicate de autocompasiune prezintă, în general, niveluri mai scăzute de stres și mai rar simptome psihopatologice” (Muris, Petrocchi, 2016, p. 374). 

Asemenea altor fenomene psihosociale, și compasiunea de sine s-ar putea să fie influențată de tipul de cultură: predominant individualistă (din țările occidentale) versus predominant colectivistă (din țările orientale). Kristin D. Neff, Kullaya Pisitsungkagarn și Ya-Ping Hsteh au verificat această supoziție printr-o cercetare comparativă a nivelurilor autocompasiunii studenților din Thailanda, SUA. și Taiwan, la care au participat 181 de studenți americani (64 bărbați și 117 femei, vârsta medie = 21,4 ani), 223 de studenți thailandezi (122 bărbați și 101 femei, vârsta medie = 19,8 ani) și 164 de studenți din Taiwan (45 bărbați și 119 femei, vârsta medie = 20,5 ani). Compoziția religioasă a fiecărui grup a fost după cum urmează: studenții americani – 76% creștini, 5% evrei, 2% budiști, 8% alții, 9% fără religie; studențț thailandezi – 98% budiști și 2% alți; studenții taiwanezi – 26% budiști, 13% taoiști, 5% creștini, 3% alții și 52% fără religie. Pentru evaluarea nivelului compasiunii de sine, a fost aplicată Self-Compassion Scale (cu 26 de itemi). Datele cercetării referitoare la autocompasiune (per total și pe componente) sunt prezentate în Tabelul 1.

                               Tabelul 1. Mediile statistice (M) și Deviația standard (DS) penru subiecții

                                                   din Thailanda, SUA și Taiwan (după Neff et al., 2008, p. 273)

Rezultatele au arătat că „autocompasiunea este cea mai mare în Thailanda și cea mai scăzută în Taiwan și Statele Unite” […] și „sugerează că nivelurile de autocompasiune din aceste societăți sunt legate de caracteristicile culturale specifice fiecărei țări, mai degrabă decât de diferențele generale Est – Vest” (Neff, Pisitsungkagarn, Hsteh, 2008, p. 267).

Concluzia studiului îmi oferă prilejul să afirm că, pentru a contura psihologia poporului român, este necesar să testăm și compasiunea de sine a populaiei din țara noastră. Chiar dacă România face parte, general vorbind, din cultura vestică, nu se justifică generalizarea datelor din cercetările desfășurate în alte țări europene.

Conexiuni

Cercetările realizate în ultimele două decenii au relevat legăturile compasiunii de sine cu alte fenomene psihosociologice și cu o serie de comportamente adaptative și dezadaptative.

O cercetare recentă desfășurată în Thailanda, țară în care învățăturile lui Buddha din tradiția Theravada interzice consumul de alcool, a arătat că există o corelație negativă între compasiunea de sine, depresie, stres și consumul de alcool în rândul oamenilor de afaceri thailandezi. În cadrul acestei cercetări, realizată de Lihi Darnell și Parvathy Varma, profesori la Universitatea Assumption (Thailanda), au răspuns la un chestionar 266 oameni de afaceri din Bangkok, cu vârste între 21 și 77 de ani. Chestionarul autoadministrat, în afara întrebărilor de identificare (vârstă, sex, naționalitate, religie) și a celor privind consumul de alcool (ce fel de băuturi alcoolice consumă, în ce cantitate, în ce împrejurări), cuprindea Self-Compassion Scaleconstruită deKristin D. Neff (2003) și Depression, Anxiety, and Stress Scales, elaborată de P. F. Lovibond și S. H. Lovibond (1995).Participanții la cercetare au raportat un nivel al compasiunii de sine peste medie și niveluri reduse de stres și depresie. Cercetarea a relevat următoarea relație: cu cât nivelul compasiunii de sine al participanților era mai înalt, cu atât mai redusă era tentația lor de a consuma alcool (Darnell, Varma, 2019, p. 304). Concluzia formulată de Lihi Darnell și Parvathy Varma: „A-i învăța pe indivizi cum să se trateze cu bunătate este o modalitate valoroasă de a-i ajuta în momentele dificile, în loc să ajungă să consume alcool ca un mecanism de adaptare” (idem, p. 305). Rezultatele acestei cercetări, cu toate limitele ei (eșantion de conveniență, autoraportare, predominarea religiei și a învățăturii budiste), sunt în acord cu rezultatele cercetărilor din SUA și Europa (A. Dietrich et al., 2017; P. Gilbert, S. Procter, 2006; F. A. Johnson, K. A. O’Brien, 2013; K. D. Neff et al., 2008). 

Într-o altă cercetare, de asemenea recentă, desfășurată în Turcia, s-a documentat că autocompasiunea este un predictor al epuizării școlare. Cercetarea s-a realizat în școlile gimnaziale din Bolu, oraș situat aproximativ la jumătatea distanței dintre Istambul și Ankara. Unui eșantion format din 231 de elevi (125 fete și 106 băieți) din clasa a VIII-a s-a administrat Self-Compassion Scale (Neff, 2003b) și School Burnout Scale (K. Salmela-Aro et al., 2009). Datele referitoare la nivlul autocompasiunii (per total și pe componente) sunt prezentate în Tabelul 2.

Tabelul 2. Mediile statistice și Deviația standard la Self-Compassion Scale

(după Kandemir, 2023, p. 791)

Ayhan Kandemir, cercetător afiliat la Ministerul Educației Naționale din Turcia, interpretează aceste date din studiul său arătând că nivelul autocompasiunii elevilor testați este moderat, motivul fiind teama de viitor și presiunea părinților. Ca și în România, elevii din clasa a VIII-a în Turcia au de susținut, la sfârșitul anului școlar, examenul pentru admiterea la liceu. Ei fac eforturi excesive pentru a-și păstra stima de sine înaltă, pentru a nu-și dezamăgi familia și așteptările profesorilor, fapt ce poate duce la oboseală și dezinteres față de cerințele școlare, neîncredere în propriile abilități și la „epuizare școlară” (epuizare emoțională, insensibilitate, realizare personală redusă).

Ayhan Kandemir consideră că „elevii cu nivel de autocompasiune ridicat pot evita epuizarea școlară, controlând situația și fiind mai îngăduitori și înțelegători cu ei înșiși” (Kandemir, 2023, p. 789).

*

În România, nu au fost încă inițiate cercetari psihosociologice concrete privind nivelurile compasiunii de sine pe categorii de vârstă și socio-profesionale. A învăța elevii și studenții să adopte – în cazul unei pierderi sau a unui eșec – o atitudine față de sine așa cum s-ar raporta la un prieten bun reprezintă premisa depășirii cu succes a situațiilor problematice din prezent (rezultate slabe la învățătură, pierderea unui examen etc.) și din viitor, ca adulți (disponibilizare, scăderea salariului, pierderea unor persoane drag ș.a.m.d.), fără a apela la emoții și rezolvări imediate iluzorii (autocompătimire, vrajbă, consum de alcool și de droguri etc.), cu consecințe grave asupra stării lor de sănătate mentală și a acceptării lor sociale ca cetățeni responsabili.

Scala Compasiunii de Sine – Forma scurtă

(Self-Compassion Scale – Short Form, după Raes et al., 2011, p. 255)

   Notă.  La itemii marcați cu *  (1, 4, 8, 9, 11, 12) punctajul este inversat:

       Aproape întodeauna                                                                                       Aproape niciodată

                     1                          2                           3                           4                           5

___________________

Scorul este reprezentat de suma punctajului dat la fiecare item. Cu cât scorul este mai mare, apropiindu-se de 60 de puncte, cu atât tendința de autocompasiune este mai puternică și cu cât scorul este mai mic, apropiindu-se de 12 puncte, cu atât tendința de autocompasiune este mai redusă.

Bibliografie

Brooks, Michelle et al. (2012). „Self-compassion amongst clients with problematic alcohol use”, Mindfulness, 3, 4, pp. 308-317.

Chelcea, Septimiu (2023). „Compasiunea, o emoție distinctă?”, în Schițe psihosociologice (pp. 127-128). București, Editura Pro Universitaria.

Darnell, Lihi, Varma, Parvathy (2019). „The direct and indirect influences of self-compassion on alcohol consumption among thai businessmen, mediated by stress and depression”, Human Sciences, 11, 2, pp. 297-312.

Ellis, Albert (1973). Humanistic Psychotherapy. The Rational-Emotive Approach. New York, Julian Press.

Dzwonkowska, Irena, Żak-Łykus, Alicja (2015). „Self-compassion and social functioning of people – Research review”, Polish Psychological Bulletin, 46, 1, pp. 82-87.

Goldstein, Joseph, Kornfield, Jack (1987). Seeking the Heart of Wisdom. The Path of Insight Meditation. Boston, Shambhala. 

Kandemir, Ayhan (2023). „Students’ Perceptions of Self-Compassion and School Burnout”, International Journal of Psychology and Educational Studies, 10, 3, pp. 787-795.

Keltner, Dacher, Goetz, Jennifer (2007). „Compassion”, în R. F. Baumeister, K. D. Vohs (eds.). Encyclopedia of Social Psychology (vol. 1, pp. 159-160). Thousand Oaks, SAGE Publications, Inc.

Muris,  Peter,  Petrocchi, Nicola (2016).  „Protection or vulnerability? A meta-analysis of the relations between the positive and negative components of self-compassion and psychopathology”, Clinical Psychology and Psychotherapy,  24, pp. 373-383.

Neff, Kristin D. (2003a). „Development and validation of a scale to measure self-compassion”, Self and Identity, 2, 3, pp. 223-250.

Neff,  Kristin  D. (2003b). „Self-compassion. An alternative conceptualization of a healthy attitude toward oneself”, Self Identity, 2, 2, pp. 85-102.

Neff,  Kristin  D., Pisitsungkagarn, Kullaya, Hsteh, Ya-Ping (2008). „Self-compassion and self-construal in the United States, Thailand, and Taiwan”, Journal of Cross-Cultural Psychology, 39, 3, pp. 267-285.

Neff, Kristin D. (2023). „Self-compassion. Theory, method, research, and intervention”, Annual Review of Psycholgy, 74, 1, pp. 193-218.

Raes, Filip et al. (2011). „Construction and factorial validation of a short form of the Self-Compassion Scale”, Clinical Psychology and Psychotherapy, 18, 3, pp. 250-255.

Salmela-Aro, Katariina et al. (2009). „School-burnout inventory. Reliability and validity”, European Journal of Psychological Assessment, 25, 1, pp. 48-57.