Biroul Electoral Central
încă nu a dat publicităţii rezultate finale ale alegerilor din 26 mai.
Analizele politice asupra partidelor şi liderilor politici au sens – şi vor fi
destule, pentru toate gusturile – abia
după publicarea rezultatelor finale. Până atunci, se pot face unele
consideraţii de natură sociologică.
Prezenţa la vot (peste
49%) este, în ordine cronologică, prima mare surpriză. Este cu mult peste
participarea cu care ne-am obişnuit la alegerile pentru Parlamentul European
(27-33%), dar nu este o participare record pentru România. Alegerile
prezidenţiale, indiferent de tur, rămân de maximă importanţă pentru electorat. Ce
ne arată prezenţa neaşteptat de ridicată este că miza acestor alegeri a fost
mai mare decât cine sunt persoanele care ne reprezintă în Parlamentul European.
Altfel spus, componenta la nivel naţional, de vot de protest împotriva guvernării,
a contat decisiv.
Participarea pe medii de
rezidenţă este, la rândul ei, surprinzătoare. Pentru prima dată, aproape 60%
dintre votanţi provin din mediul urban. De obicei, la alegerile din România era
un echilibru între mediile de rezidenţă, ba chiar au existat şi scrutinuri (gen
alegeri locale 2016) la care populaţia rurală a fost majoritară.
Structura după vârstă a votanţilor
arată că la aceste alegeri avem un mesaj politic din partea populaţiei mature,
de vârstă activă: aproape 38% dintre votanţi au între 45 și 64 de ani, mai ales
salariaţi din mediul urban, categorie în care persoanele cu studii medii
formează marea majoritate. Faţă de structura după vârstă a populaţiei rezidentă
a României de la ultimul recensământ, prezenţa la vot pe categoriile de vârstă
18-44 de ani este cu până la 3 puncte procentuale mai redusă; în schimb, pentru
categoria 45-64 de ani prezenţa a fost cu 6,1 puncte procentuale în plus.
Vârstnicii de 65 de ani şi peste au participat la vot în aceeaşi proporţie ca aceea
pe care o au în populaţie. Aşadar, atenţie la concluziile pripite gen a fost un
vot al tinerilor, al celor cu studii superioare etc.
Alegerile
europarlamentare au arătat, pentru cine încă nu a înţeles sau nu a dorit să
înţeleagă, că Internetul a dislocat televiziunea ca principalul mijloc de
comunicare şi informare. Lumea în care trăim se schimbă – şi se schimbă rapid.
Aşa cum televiziunea a dislocat presa scrisă din România în anii 1990, acum
este rândul acesteia să fie înlocuită de un alt mediu. Aceasta nu înseamnă că
televiziunea dispare, doar că se adresează cu precădere numai unor anumite zone
de public, numeric în scădere.
Două remarci despre
mobilizarea la vot. Mai întâi, la aceste alegeri avem o noutate absolută:
campania robustă de mobilizare pe Internet, îndeosebi pe reţelele sociale (Facebook
în primul rând), din partea mediului de afaceri, în special corporaţii cu
capital străin. În zilele premergătoare scurtinului au fost rulate mesaje de
ieşire la vot, inclusiv prin oferte promoţionale în ziua votului pentru cei
care fac dovada că au fost la urne. În al doilea rând, aceste alegeri arată că
e posibilă o mobilizare masivă la vot în principal prin Internet, prin reţelele
sociale, nu doar prin organizaţii de partid, aleşi locali ş.a.m.d. Mai simplu
spus, reţeaua greoaie, bugetivoră, predispusă la clientelism, a partidelor mari
şi vechi poate fi scurtcircuitată prin Internet.
O ultimă remarcă. Este
nevoie de o dezbatere calmă, lucidă, aşezată asupra problemei exercitării
dreptului de vot de către cetăţenii români din afara ţării. Este clar că statul
român nu poate organiza secţii de votare suficiente pentru o populaţie aşa de
mare pe teritoriul altor state. La problemele de suveranitate – secţiile de
votare necesită prezenţa forţelor de ordine pentru a preveni fraude – se adaugă
transportul şi cazarea personalului din secţii -, astfel încât organizarea a
mii de secţii de votare în afara României este în mod obiectiv o imposibilitate
logistică şi financiară. Soluţia, oricare va fi ea, trebuie, în acelaşi timp,
să garanteze natura secretă şi liber exprimată a votului. Votul electronic de
acasă ori votul prin corespondenţă, deşi soluţii atrăgătoare şi aparent facile,
ridică serioase probleme în privinţa caracterului secret şi liber exprimat al
votului, în afara presiunilor şi, în special, a mitei electorale. Atenţie,
deci, la soluţii aparent facile, clamate propagandistic. Experienţa nefericită
a votului uninominal sau a decalării alegerilor prezidenţiale şi parlamentare
ar trebui să dea de gândit.