Lectura sagace a cărţii domnului Alin Gavreliuc, profesor
la Universitatea de Vest din Timişoara, va dezvălui rosturile psihologiei
sociale, care în viziunea autorului sunt acelea de a ne ajuta „Să rămînem şi să
sporim calitatea noastră de oameni: discernămîntul, ancorat într‑o serie
de atitudini şi valori netranzacţionale, precum renunţarea la sine pentru
celălalt, cultivarea libertăţii, respectful faţă de adevăr şi tradiţiile
sănătoase, respectul diferenţei, cinstea, integritatea, solidaritatea şi, peste
toate şi integrîndu‑le pe toate, iubirea aproapelui” (p. 16). Şi, mai mult,
psihologia socială ne ajută să înţelegem „cum omul este
actorul propriei sale vieţi, pe o scenă în care scenariile desemnate nu sunt
întotdeauna în acord cu propriile înclinaţii, dorinţe sau convingeri şi în care
tensiunea dintre prezervarea eului esenţial şi cerşirea aplauzelor audienţei
produce uneori remodelări dramatice ale personalităţii” (p. 16).
Umanismul
psihologiei sociale este pus în evidenţă cu o remarcabilă forţă educativă în
capitolul„Lumea socială ca scenă”, la finalul căruia citim: „Prin
urmare, exigenţele morale sunt funcţionale pentru cei mai mulţi dintre oameni,
atîta vreme cît putem percepe umanul în «celălalt». Iar cînd semenul din faţa
noastră este transformat într‑o ficţiune ontologică – tendinţă deseori
cultivată de către delirurile ideologice, care imaginează un portret‑stereotip
denaturat al «celuilalt», metamorfozat într‑un adevărat bestiar hrănit cu ură
–, atunci nu mai rămîne, cel mai adesea, decît ultimul pas la îndemînă:
strivirea sa. Care este însă cît se poate de reală. Şi în care logica circulară
a scenariului sartrian «celălalt e infernul» e singura capabilă să mai dea
socoteală de «ceea ce se întîmplă cu noi»” (p. 348).
Cu o sensibilitate intelectuală ce depăşeşte simţul comun
şi cu multă ştiinţă de carte – a se vedea în acest sens şi lista bibliografică,
ce numără peste 1700 de titluri de volume, multe dintre ele devenite clasice,
şi articole din reviste de specialitate –, autorul selectează din cîmpul de
cunoaştere mereu fertil al psihologiei sociale acele teme, ipoteze, cercetări
concrete şi experimente despre care consideră că dau configuraţia actuală a
domeniului. Psihologia socială – aşa cum se confesa Serge Moscovici, primul
preşedinte al Asociaţiei Europene de Psihologie Socială Experimentală – este un
domeniu de cunoaştere încă necristalizat pe deplin. De aici şi libertatea
specialiştilor de a se centra pe anumite teme şi de a trece sub tăcere altele.
Absenţa sau
abordarea tangențială a unor teme desprinse din realitatea vieții de zi cu zi
în țara noastră (spre exemplu, psihosociologia relaţiilor dintre generaţii,
discriminarea vârstnicilor, încrederea interpersonală şi lipsa de încredere în
clasa politică, reorganizarea memoriei sociale) este compensată din plin de
prezenţa altor teme, mai puţin abordate în manualele universitare autohtone,
precum încadrarea și remodelarea deciziilor, salienţa morţii, teoria
managementului terorii, traumele psihice, negativitatea identitară, cultura
civic-participativă ș.a. Profesorul Alin Gavreliuc sintetizează exemplar
rezultatele cercetărilor semnificative pe plan internațional și prezintă clar
multitudinea teoriilor care guvernează azi psihologia socială. La „Index de termeni”
(pp. 513-519) sunt trecute nu mai puțin de 75 teorii psihosociale. Oare nu sunt
prea multe adunate într-o singură carte? Nu, pentru că Alin Gavreliuc, spre
deosebire de alți autori de la noi, nu prezintă teoriile într-un capitol de
sine stătător, ci le integrează judicios în explicarea fenomenelor
psihosociologice: facilitarea socială, gândirea dogmatică, lenea socială,
percepția socială, prejudecățile, obediența etc. Personal, aș revendica pentru
psihosociologie teoria amânării și teoria sancțiunilor premiale, formulate de
Mihai Ralea, și aș rezerva într-un manual de tip postuniversitar – cum este în
fapt Psihologia socială și dinamica personalității – un loc central unui fenomen
parcă inexistent în tranziția postcomunistă: fericirea. Cine spune că
psihosociologia are mai multe teorii și mai puține rezultate practice,
aplicative, ignoră axioma psihosociologului american Kurt Lewin: „Cel mai
practic lucru este o bună teorie”.
