Romania Sociala logo
Menu

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (I)

autor:   8 April 2021  

Am participat la reinstituționalizarea învățămntului sociologic în comunism și la prefacerea lui în capitalism. Despre aceste evenimente și despre „amănuntul biografic” depun mărturie. Nu încerc să adun pietricele și fire de nisip pentru a-mi ridica un soclu. Am păcatele mele. Și nu puține. Îmi atribui, totuși, calitatea de a nu fi trădat condiția de profesor, chiar după ce vârsta m-a despărțit de catedra universitară.

În descrierea dinamicii vieții, așa cum precizează profesoara de psihologie Lea R. Pulkkinen de la Universitatea din Jyyäskylä (Finlanda), s-au conturat trei direcții principale: Psihologia evoluției persoanlității pe parcursul vieții (lifespan psychology), Sociologia reconstrucției personalității pe parcursul vieții (life-course sociology) și genetica comportamentului (behavior genetics) (Pulkkinen, 2000, p. 261). Îmi voi prezenta parcursul vieții în paradigma sociologică, apreciind că aceasta pune în lumină mai clar influența contextului social-istoric asupra fiecărui stadiu al dezvoltării personalității. 

După Lea R. Pulkkinen,  paradigmele dezvoltării personalității sunt: 

1) Psihologia evoluției persoanlității pe parcursul vieții (lifespan psychology) se centrează pe teza plasticității intra-individuală și pe asumpția proceselor adaptative implicate în viața adulților și vârstnicilor. Conform acestei paradigme, pe durata vieții personalitatea este influențată de trei sisteme majore: a) influențele agregate (de exemplu, educația și căsătoria), care modelează dezvoltarea indivizilor într-un mod normativ; b) influența evenimentelor istorice (de exemplu, războaiele), care modelează dezvoltarea personalității de-a lungul perioadelor istorice; c) influențele non-normative (de exemplu, un accident), care pot avea efecte puternice asupra dezvoltării individului. 

2) Sociologia reconstrucției personalității pe parcursul vieții (life-course sociology) se axează pe factorii de contex ai devoltării personalității. Cursul vieții este descris ca un traseu școală – muncă – familie. Reconstrucția personalității se realizează sub influența contextului socio-cultural, care impune individului anumite roluri sociale pe parcursul vieții. 

3) Genetica comportamentală (behavior genetics) evidențiază proporția diferențelor observate dintre indivizi care sunt atribuite eredității. Cercetările recente au relevat influența notabilă pe care o are ereditatea asupra diferențelor în ce privește structura personalității și dezvoltarea cognitivă, diferențe care se mențin pe parcursul întregii vieți. S-a constatat, de asemenea, că ereditatea influențează relațiile interpersonale, alegerea partenerilor de cuplu, spre exemplu. Referitor la coeficientul de inteligență (IQ), unele cercetări au relevat că în copilărie nivelul IQ datorează eredității 40% în stadiul de adult tânăr, 60% și 80% în stadiul bătrâneții (Pulkkinen, 2000, pp. 261-264),

Consider că paradigma life-course sociology reunește faptele obiective (mărturiile) cu trăirile subiective (mărturisirile) – de aici și titlul cărții. Într-o lucrare ceva mai veche, John A. Clausen, profesor de sociologie la University of California, a formulat ipotezele care ghidează cercetarea sociologică a cursului vieții: 

1) Viața persoanelor este încorporată și modelată de contextul istoric; 

2) Persoanele își construiesc propria lor viață prin alegerile pe care le fac și prin acțiunile lor, în limitele circumstanțelor istorice și sociale; 

3) Viața persoanelor este legată de relațiile sociale; 4) Semnificația și impactul schimbărilor din viața persoanelor sunt condiționate de momentul în care aceste schimbări au loc (Clausen, 1986).

Jonathan Haidt, profesor la New York University, argumentează că „Intuițiile sunt primele, urmate de gândirea strategică” (Haidt, 2012/2016, p. 77). În acest scop, psihosociologul american citat a creat metafora „călărețul pe un elefant” pentru a explica enigmele vieții de zi cu zi, necunoscutele comportamentului moral. „Călărețul este judecata noastră conștientă – șirul de cuvinte și de imagini de care suntem perfect conștienți. Elefantul reprezintă cele 99 de procente ale proceselor mentale – cele care se produc fără să ne dăm seama, în subconștient, însă care ne guvernează în cea mai mare parte” (ibidem, p. 15). Relația dintre călăreț și elefant este destul de proastă: „Elefanții conduc, deși sunt uneori dispuși să fie convinși de călăreți” (ibidem, p. 80). De regulă, călărețul este servitorul elefantului, căutând justificarea rațională a direcției în care se îndreaptă elefantul. Dacă „ipoteza fericirii” bazată pe metafora „călărețul pe un elefant”, lansată de Jonathan Haidt, va fi susținută de datele cercetărilor empirice, atunci se pune întrebarea: În timp, șirul de cuvinte și de imagini de care suntem conștienți se schimbă? După ani și ani de când elefantul s-a înclinat spre stânga sau spre dreapta, călărețul fabrică alte argumente sau justifică în același fel direcția în care a luat-o elefantul? 

Formula ritualică Dixi et salvavi animam meam (Am spus şi mi-am izbăvit sufletul), folosită în Biserica Catolică la sfârşitul spovedaniei, dar utilizată şi de filozofii medievali în finalul demonstraţiilor şi, mai târziu, de avocaţi ca încheiere a pledoariilor, şi-a pierdut solemnitatea. A spune ce ai avut de spus este datoria fiecăruia dintre noi, pentru că fiecare avem o filozofie de viaţă, chiar dacă nu o teoretizăm, şi cu toţii avem tendinţa de a ne apăra sinele în faţa judecăţii celorlalţi, cunoscuţi sau necunoscuţi, în faţa istoriei. Scriitoarea americană de origine chineză, cunoscuta activistă pentru drepturile imigranţilor şi pentru drepturile femeilor, Grau Lee Boggs, spunea că „Istoria nu este trecutul”, ci este „povestea despre trecut”. Trecutul apare aşa cum şi-l amintesc oamenii, fiecare individ în parte şi largi categorii sociale, generaţii după generaţii. Este memoria socială, povestită şi repovestită. Cu toţi contribuim într-o măsură sau alta la cristalizarea memoriei sociale. Manualele şi tratatele de istorie pot intra în contradicţie cu memoria socială sau o pot confirma. 

Ajuns la un pas de „Staţia Terminus”, îmi caut şi eu trecutul, vreau să găsesc „amănuntul biografic”, acea întâmplare măruntă care m-a marcat. Schimbările sociale ne aruncă dintr-o parte în alta, ne dau cu capul de pereţi. Ceea ce ne face să ne redobândim echilibrul este identitatea fiecăruia dintre noi. Or, identitatea psihosocială rezultă din intersectarea eredităţii biologice şi sociale cu istoria şi cu amănuntul biografic, care ne face să credem că avem un destin. Apoi ne construim singuri „destinul”: credem că rostul nostru în lume este de a-i ajuta pe alţii sau de a te bucura de viaţă fără să-ţi pese de nenorocirile din jur, credem că suntem destinaţi unei profesii şi ne pregătim pentru ea. Ajungem să fim ceea ce am crezut că acesta a fost destinul nostru. Dar amănuntul biografic nu explică în întregime drumul omului în viaţă. Intervin evenimentele istorice, războiul, revoluţia, alături de dezastrele naturale: seisme, secetă, inundaţii și altele. Autobiografia, volens nolens, este povestea vieţii tale, dar şi povestea despre trecut; este istoria aşa cum ai trăit-o. Nu cred că există zile albe şi zile negre; şi nici îngeri şi demoni. Viaţa de zi cu zi este un amestec de lumini şi umbre. Suntem şi pulbere de stele, şi noroi clisos, urât mirositor. Ceea ce diferenţiază oamenii este doar proporţia.

Bibliografie

Clausen, John A. (1986). The Life Course: A Sociological Perspective, New York, Prentice-Hall.

Haidt, Jonathan [2012] (2016). Mintea moralistă. De ce ne dezbină politica și religia? București, Editura Humanitas.  

Pulkkinen, Lea R. (2000). „Developmental Psychology II: Adulthood and Aging”, în K. Pawlik, M. Rosenzweig (eds.), International Handbook of Psychology (pp. 261-282). Londra, SAGE Publicatiions.



Facebook

Sociologia literaturii în anii `80. O discuție cu Mihai Dinu Gheorghiu.

1. În prefața la Economia bunurilor simbolice a lui Bourdieu pe care ați tradus-o și publicat-o în 1986 (la editura Meridiane)  erați deja preocupat de receptarea discursului sociologic în sfera culturii „artistice”. Era o atitudine generată de situația din cultura românească a epocii sau un ecou al scrierilor lui Bourdieu ...

Alegeri haotice : noiembrie 2024. Nevroze și anomalii colective

Între normalitate și patologie  Și dacă am încerca să brodăm o serie de lecturi posibile despre turul întâi din campania electorală/noiembrie 2024 ? Ne-am gândit la o lectură comunicațională, în care să interpelăm interacțiuni și iritante în comunicare, în contextul de campanie electorală.  Și începem cu contextul. El a fost taxat de analiști ...

O discuție cu profesor Zoltan Rostas: incursiune „optzecistă” în lumea sociologilor interbelici

1. Domnule profesor, astăzi sunteți recunoscut ca autor de succes a numeroase cărți de istorie orală. Cum a ajuns să vă preocupe, în anii ’80, acest domeniu? Am invocat deseori momentul Congresul Internațional de Științe Istorice din 1980, dar rădăcinile le găsesc în apariția neîncrederii în sociologia cantitativistă, care a ajuns ...

Discuție cu un sociolog al științei din România anilor ` 80, profesorul american  Vasile Pirău[1]

1.       Dragă Vasile Pirău, ce făceai în 1987 ? Cum evolua pe atunci cariera ta ? Era apropierea unui filosof (prin formație) de sociologie, una de conjunctură sau avea radăcini intelectuale mai adânci ?  Când mă gândesc la anii dinainte de 1990 (anul când am plecat la studii in SUA), mi ...

DEZBATERE DE CARTE – Cătălin ZAMFIR, România în criză, Editura Academiei Române, București, 2023.

DEZBATERE DE CARTE Cătălin ZAMFIR, România în criză, Editura Academiei Române, București, 2023. Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice Departamentul de Sociologie, Asistență Socială și Resurse Umane 31 octombrie 2024 Dezbatere România în crizăDownload

Detectarea egoismului propriu și a egoismului altora

Este posibil ca, în anumite situații, comportamentul egoisit să fie bun și în alte situații să fie rău. Abraham Maslow Ne-am obișnuit să catalogăm egoismul ca fiind o caracteristică de personalitate negativă iar opusul său, altruismul, ca o virtute. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa. În acord cu rezultatele cercetărilor moderne din ...

Nostalgia, o emoție dulce-amăruie

Nostalgia consolidează relațiile sociale. Tim Wildschut Ne este dor de cineva drag ce nu mai este printre noi, ne este dor de părinții care s-au stins, de prietenii care nu mai sunt, de iubita sau iubitul care ne-a părăsit, sau de anii tinereții, de un eveniment fericit din trecut. Psihologii numesc o ...

Interviu cu Tudorel-Constantin Rusu, autorul volumului „Ethos, Pathos și Logos. Resurse ale oratoriei clasice în discursul pastoral”

Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV) din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava este unul din cele opt centre de orientare în cariera de cercetător înființate la nivelul celor opt Regiuni de Dezvoltare ale României și susținute prin programul PNRR. Acesta deservește Regiunea de ...