Romania Sociala logo
Menu

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (I)

autor:   8 April 2021  

Am participat la reinstituționalizarea învățămntului sociologic în comunism și la prefacerea lui în capitalism. Despre aceste evenimente și despre „amănuntul biografic” depun mărturie. Nu încerc să adun pietricele și fire de nisip pentru a-mi ridica un soclu. Am păcatele mele. Și nu puține. Îmi atribui, totuși, calitatea de a nu fi trădat condiția de profesor, chiar după ce vârsta m-a despărțit de catedra universitară.

În descrierea dinamicii vieții, așa cum precizează profesoara de psihologie Lea R. Pulkkinen de la Universitatea din Jyyäskylä (Finlanda), s-au conturat trei direcții principale: Psihologia evoluției persoanlității pe parcursul vieții (lifespan psychology), Sociologia reconstrucției personalității pe parcursul vieții (life-course sociology) și genetica comportamentului (behavior genetics) (Pulkkinen, 2000, p. 261). Îmi voi prezenta parcursul vieții în paradigma sociologică, apreciind că aceasta pune în lumină mai clar influența contextului social-istoric asupra fiecărui stadiu al dezvoltării personalității. 

După Lea R. Pulkkinen,  paradigmele dezvoltării personalității sunt: 

1) Psihologia evoluției persoanlității pe parcursul vieții (lifespan psychology) se centrează pe teza plasticității intra-individuală și pe asumpția proceselor adaptative implicate în viața adulților și vârstnicilor. Conform acestei paradigme, pe durata vieții personalitatea este influențată de trei sisteme majore: a) influențele agregate (de exemplu, educația și căsătoria), care modelează dezvoltarea indivizilor într-un mod normativ; b) influența evenimentelor istorice (de exemplu, războaiele), care modelează dezvoltarea personalității de-a lungul perioadelor istorice; c) influențele non-normative (de exemplu, un accident), care pot avea efecte puternice asupra dezvoltării individului. 

2) Sociologia reconstrucției personalității pe parcursul vieții (life-course sociology) se axează pe factorii de contex ai devoltării personalității. Cursul vieții este descris ca un traseu școală – muncă – familie. Reconstrucția personalității se realizează sub influența contextului socio-cultural, care impune individului anumite roluri sociale pe parcursul vieții. 

3) Genetica comportamentală (behavior genetics) evidențiază proporția diferențelor observate dintre indivizi care sunt atribuite eredității. Cercetările recente au relevat influența notabilă pe care o are ereditatea asupra diferențelor în ce privește structura personalității și dezvoltarea cognitivă, diferențe care se mențin pe parcursul întregii vieți. S-a constatat, de asemenea, că ereditatea influențează relațiile interpersonale, alegerea partenerilor de cuplu, spre exemplu. Referitor la coeficientul de inteligență (IQ), unele cercetări au relevat că în copilărie nivelul IQ datorează eredității 40% în stadiul de adult tânăr, 60% și 80% în stadiul bătrâneții (Pulkkinen, 2000, pp. 261-264),

Consider că paradigma life-course sociology reunește faptele obiective (mărturiile) cu trăirile subiective (mărturisirile) – de aici și titlul cărții. Într-o lucrare ceva mai veche, John A. Clausen, profesor de sociologie la University of California, a formulat ipotezele care ghidează cercetarea sociologică a cursului vieții: 

1) Viața persoanelor este încorporată și modelată de contextul istoric; 

2) Persoanele își construiesc propria lor viață prin alegerile pe care le fac și prin acțiunile lor, în limitele circumstanțelor istorice și sociale; 

3) Viața persoanelor este legată de relațiile sociale; 4) Semnificația și impactul schimbărilor din viața persoanelor sunt condiționate de momentul în care aceste schimbări au loc (Clausen, 1986).

Jonathan Haidt, profesor la New York University, argumentează că „Intuițiile sunt primele, urmate de gândirea strategică” (Haidt, 2012/2016, p. 77). În acest scop, psihosociologul american citat a creat metafora „călărețul pe un elefant” pentru a explica enigmele vieții de zi cu zi, necunoscutele comportamentului moral. „Călărețul este judecata noastră conștientă – șirul de cuvinte și de imagini de care suntem perfect conștienți. Elefantul reprezintă cele 99 de procente ale proceselor mentale – cele care se produc fără să ne dăm seama, în subconștient, însă care ne guvernează în cea mai mare parte” (ibidem, p. 15). Relația dintre călăreț și elefant este destul de proastă: „Elefanții conduc, deși sunt uneori dispuși să fie convinși de călăreți” (ibidem, p. 80). De regulă, călărețul este servitorul elefantului, căutând justificarea rațională a direcției în care se îndreaptă elefantul. Dacă „ipoteza fericirii” bazată pe metafora „călărețul pe un elefant”, lansată de Jonathan Haidt, va fi susținută de datele cercetărilor empirice, atunci se pune întrebarea: În timp, șirul de cuvinte și de imagini de care suntem conștienți se schimbă? După ani și ani de când elefantul s-a înclinat spre stânga sau spre dreapta, călărețul fabrică alte argumente sau justifică în același fel direcția în care a luat-o elefantul? 

Formula ritualică Dixi et salvavi animam meam (Am spus şi mi-am izbăvit sufletul), folosită în Biserica Catolică la sfârşitul spovedaniei, dar utilizată şi de filozofii medievali în finalul demonstraţiilor şi, mai târziu, de avocaţi ca încheiere a pledoariilor, şi-a pierdut solemnitatea. A spune ce ai avut de spus este datoria fiecăruia dintre noi, pentru că fiecare avem o filozofie de viaţă, chiar dacă nu o teoretizăm, şi cu toţii avem tendinţa de a ne apăra sinele în faţa judecăţii celorlalţi, cunoscuţi sau necunoscuţi, în faţa istoriei. Scriitoarea americană de origine chineză, cunoscuta activistă pentru drepturile imigranţilor şi pentru drepturile femeilor, Grau Lee Boggs, spunea că „Istoria nu este trecutul”, ci este „povestea despre trecut”. Trecutul apare aşa cum şi-l amintesc oamenii, fiecare individ în parte şi largi categorii sociale, generaţii după generaţii. Este memoria socială, povestită şi repovestită. Cu toţi contribuim într-o măsură sau alta la cristalizarea memoriei sociale. Manualele şi tratatele de istorie pot intra în contradicţie cu memoria socială sau o pot confirma. 

Ajuns la un pas de „Staţia Terminus”, îmi caut şi eu trecutul, vreau să găsesc „amănuntul biografic”, acea întâmplare măruntă care m-a marcat. Schimbările sociale ne aruncă dintr-o parte în alta, ne dau cu capul de pereţi. Ceea ce ne face să ne redobândim echilibrul este identitatea fiecăruia dintre noi. Or, identitatea psihosocială rezultă din intersectarea eredităţii biologice şi sociale cu istoria şi cu amănuntul biografic, care ne face să credem că avem un destin. Apoi ne construim singuri „destinul”: credem că rostul nostru în lume este de a-i ajuta pe alţii sau de a te bucura de viaţă fără să-ţi pese de nenorocirile din jur, credem că suntem destinaţi unei profesii şi ne pregătim pentru ea. Ajungem să fim ceea ce am crezut că acesta a fost destinul nostru. Dar amănuntul biografic nu explică în întregime drumul omului în viaţă. Intervin evenimentele istorice, războiul, revoluţia, alături de dezastrele naturale: seisme, secetă, inundaţii și altele. Autobiografia, volens nolens, este povestea vieţii tale, dar şi povestea despre trecut; este istoria aşa cum ai trăit-o. Nu cred că există zile albe şi zile negre; şi nici îngeri şi demoni. Viaţa de zi cu zi este un amestec de lumini şi umbre. Suntem şi pulbere de stele, şi noroi clisos, urât mirositor. Ceea ce diferenţiază oamenii este doar proporţia.

Bibliografie

Clausen, John A. (1986). The Life Course: A Sociological Perspective, New York, Prentice-Hall.

Haidt, Jonathan [2012] (2016). Mintea moralistă. De ce ne dezbină politica și religia? București, Editura Humanitas.  

Pulkkinen, Lea R. (2000). „Developmental Psychology II: Adulthood and Aging”, în K. Pawlik, M. Rosenzweig (eds.), International Handbook of Psychology (pp. 261-282). Londra, SAGE Publicatiions.



Facebook

Simona Mihaiu, Criminalitatea violentă. Semnificații și implicații sociale, Editura Pro Universitaria, 231 pagini, București, 2021

Ne face o deosebită plăcere să anunțăm publicarea volumului colegei noastre Simona Mihaiu. Lucrarea prezintă noțiuni de bază și teorii etiologice din sfera criminalității violente, alături de analize statistice și rezultate ale cercetărilor calitative realizate de autoare.  Mottoul cărții: „Orice crimă este prea mult” (Jürgen Habermas).  Simona Mihaiu, Criminalitatea violentă. Semnificații și ...

O carte despre o „moștenire”: „In honorem Sanda Golopenția”. Lecturi posibile(VIII)

 Există două tipuri ideale de realizare a volumelor „In honorem”, unul care are în vedere în mod exclusiv personalitatea celui în cauză și altul care cuprinde studii ce au drept subiect cercetările/opera celui onorat. În realitate lucrurile nu sunt atât de clar separate. În primul caz poți găsi și analize, dar în ...

Criza sociologiei românești I. Comunicarea sociologică

Cred că sociologia românească se confruntă cu o criză structurală. Este important să o luăm în serios și să experimentăm soluțiile posibile.  Acest prim articol este dedicat crizei difuzării ideilor în sociologi, a comunicării în cadrul comunității sociologice românești.  Revoluția din 1989 a pus mari speranțe în sociologie. Puținii sociologi rămași au ...

Ar fi împlinit 68 de ani

Fostul meu student din anii 1960 și prietenul dintotdeauna Cornel Constantinescu, plecat dintre noiîn plină forță creatoare, răpus de blestematul de COVID-19, s-a afirmat plenar în multiple domenii de activitate. Ca profesor, a slujit exemplar catedra universitară: prelegerile sociologice purtau amprenta sa – rigurozitate, echilibru dinamic fundamental/inovativ, teoretic/aplicativ și spontaneitate ...

Vagabondaj disciplinar

Elefantul și cei șase orbi  În cercetare, legenda indiană despre «Cei șase orbi și elefantul» este prima care îmi vine în întâmpinare. Ca un avertisment. Ca un pericol care se anunță.     Era odată ca niciodată… Șase prieteni orbi, instruiți și curioși. Auziseră multe despre cel mai mare și majestuos animal terestru: Elefantul. ...

Poliția, singură în fața infractorului

Deschid televizorul. Televizorul a devenit un mijloc foarte important de contact cu lumea. Aici văd cum este lumea în care trăiesc și ce se face pentru ca lumea noastră să fie mai bună. Iar o crimă, iar o casă spartă, iar furturi, șantaj. Violență. Bătăi între găști. Mai grav. Oameni bine ...

Timpul nu mai are răbdare

După cum este cunoscut, România a fost afectată dramatic în ultimele trei decenii de un declin demografic fără precedent. Datele din studiul studiul de caz prezentat în continuare reflectă consecințele tragice ale acestui flagel. PRI – populația rezidentă la începutul anului; PRS – populația rezidentă la sfârșitul anului.Sursa: Eurostat (demo_gind-Eurostat-Data Explorer). În ...

Pandemia COVID-19 şi vaccinarea: reprezentări sociale

Semnalăm apariţia unui nou raport social elaborat de un grup de sociologi de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române. Raportul prezintă rezultatele unui sondaj de opinie la nivel naţional privind felul în care populaţia României vede pandemia COVID-19 (percepţii, evaluări, atitudini), consecinţele acesteia asupra vieţii ...