Romania Sociala logo
Menu

Ascensiunea Chinei nu poate fi oprită

autor:   22 March 2020  

După cum este cunoscut, implozia de acum trei decenii a CAER și a URSS a prilejuit în Occident multe anticipări utopice. De exemplu, Francis Fukuyama era foarte convins că după Războiului Rece va urma „ sfârșitul istoriei”, o eră în care democrația și capitalismul de tip neoliberal se vor globaliza și se vor perpetua la nesfârșit. [1]. Această profeție s-a bucurat de o enormă popularitate deoarece în acea perioadă lumea tripolară din perioada Războiului rece s-a metamorfozat foarte rapid într-o lume monopolară dominată în mod discreționar de SUA. Acum, însă, această lume a devenit în opinia mea nesustenabilă.

În primul rând, dacă vom analiza modificările structural-calitative din economia globală survenite în ultimile două decenii, vom constata apariția unei mutații fără precedent istoric în ultimile cinci secole: China a surclasat SUA și în ceea ce privește dinamica creșterii economice și în ceea ce privește competivitatea la export a bunurilor și a seviciilor. Datorită acestui fapt, China este în acest moment cea mai mare și cea mai competitivă economie a lumii. Acest „mare salt înainte” al Chinei în ceea ce privește dinamica produsului intern brut (PIB) și cea a excedentelor comerciale din ultimile două decenii este formalizat în studiul de caz prezentat în continuare.

Surse: 1. https://www.imf.org; 2. https://data.worldbank.org/indicator. EN – exporturi nete (exporturi minus importuri de bunuri și servicii) în perioada 1999 – 2019; MD – miliarde dolari SUA; MDI –miliarde dolari internaționali (dolarul internațional este un etalon monetar cu aceeași putere de cumpărare în toate țările monitorizate de Fondul Monetar Internațional și de Banca Mondială); UK – Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.

În al doilea rând, datele din matricea precedentă reflectă un fapt evidențiat prima oară de Yanis Varoufakis: economia americană s-a transformat în ultimile două decenii într-un „minotaur global” care cumpără mărfuri ieftine din celelalte țări ale lumii tipărind dolari scumpi, [2]. Într-adevă, din studiul de caz precedent rezultă că la sfîrșitul anului 2019 un dolar emis de Fed (banca centrală americană) avea o putere de cumpărare mai mare cu 11,5% în Japonia, cu 14,1% în UK, cu 19,5% în ZE, cu 87,1% în Brazilia, cu 93,1% în China, cu 165,5% în Rusia, cu 236,1% în Indonezia și cu 287% în India. Altfel spus, dacă o ceașca de cafea costa anul trecut un dolar în SUA, costul aceluiași produs era de 90 de cenți în Japonia, de 88 de cenți în UK, de 84 de cenți în Zona Euro (ZE), de 53 de cenți în Brazilia, de 52 de cenți în China, de 38 de cenți în Rusia, de 30 de cenți în Indonezia și de 26 de cenți în India.

Nota bene, această supraapreciere a monedei americane în raport cu celelalte monede din economia globală, cu excepția francului elvețian, nu reprezintă un epifenomen, ci o consecință inevitabilă a faptului că această monedă reprezintă cheia de boltă a actualului sistem monetar-financiar global (SFG). Ori, acest statut privelegiat al dolarului american în SFG reprezintă o contradicție în termeni, un factor autodistructiv care nu poate fi contracarat sau „îmblânzit”. În mod evident, Fed nu poate fi, în același timp, și o bancă de emisiune națională și o bancă de emisiune globală, o bancă care să substituie băncile de emisiune din celelalte țări ale lumii. Pentru că produsul intern brut al SUA reprezenta anul trecut doar 15,1% din valoarea globală a acestui indicator estimat în dolari internaționali, în timp ce valoarea aceluiași indicator era de 19,3% în cazul Chinei. [3] Rezultă, deci, că cererea globală pentru dolari americani în actualul SFG va fi întotdeauna de câteva ori mai mare decât oferta, oricât de mulți dolari ar printa Fed, iar companiile americane vor fi, din această cauză, inerent necompetitive la nivel global.

În mod paradoxal, oficialii Fed și ai Fondului Monetar Internațional au subestimat această malformație congenitală a SFG pe care ei l-au brevetat și l-au operaționalizat acum trei decenii. Însă, pentru a contracara penuria de lichidități valutare la nivel global, conducătorii Fed și colegii lor din UK, Japonia, Zona Euro, Elveția, Canada, Suedia și Danemarca au utilizat politici monetare de tip convențional pentru a stimula creșterea economică și penuria de lihiditate. Aceste politici au implicat niveluri nominale strict pozitive ale dobânzilor de politică monetară, deoarece în capitalismul tradițional banii reprezintă o marfă care, ca orice altă marfă, trebuie tranzacționată la o valoare mai mare decât valoarea sa fiduciară.

Însă, această „fericită perioadă” a SFG s-a încheiat de facto în 1999. Atunci, nivelul de îndatorare al sectorului nefinanciar (real) al economiei japoneze a devenit nesustenabil și, din acest motiv, banca centrală a Japoniei a brevetat o politică monetară „neconvențională” denumită Quantitative Easing (QE), o politică al cărui principal instrument îl constituie ratele nominale nule sau aproape nule ale dobânzilor de politică monetară. Iar în 2009, băncile de emisiune menționate au fost nevoite și ele să-și substituie politicile monetare convenționale prin politici de tip QE pentru a contracara  efectele recesive ale crizei financiare care s-a declanșat în SUA și a bulversat economia globală în ansamblu. Ulterior, în 2009, banca centrală a Suediei a recurs la o politică monetară neconvențională ultraexpansivă care impilcă rate nominale negative de politică monetară (NIRP). În sfârșit, NIRP, la fel ca și QE, presupune trei instrumente adiționale: creditarea pierderilor din sistemele bancare; răscumpărarea sistematică a obligațiunilor guvernamentale și neguvernamentale din sectoarele financiare și nefinanciare (REPO), precum și mediatizarea ex ante a principalelor decizii în materie de politică monetară. [4].

Așa cum era de așteptat, politicile monetare instrumentate de „nucleul dur” al SFG din ultimile două decenii s-au dovedit a fi contraproductive, generând o inhibare pe termen lung a creșterii economice și o depreciere extrem de riscantă a bonității financiare a guvernelor, a companiilor nefinanciare și a populației. Mai mult, în acest moment, datoria externă netă a SUA a atins un prag critic: 51,1% din PIB.

Surse: 1. https://bis.org/statistics/index.htm; 2. https://www.imf.org. DG – datorii guvernamentale; DP – datorii private (companii și polpulație); DEN – datorii externe nete (active financiare externe minus pasive financiare externe).

În ceea ce privește deprecierea bonității financiare a sectoarelor nefinanciare generate de mixul de politici monetar-financiare utilizate în ultimile două decenii de către autoritățile din SUA, UK, Zona Euro și Japonia, studiul de caz anterior reflectă eșecul dramatic al acestor politici. Astfel, dacă comparăm nivelurile datoriilor guvernamentale și private din SUA, UK, Zona Euro și Japonia cu pragurile critice reglementate în UE (60% din PIB pentru datoriile guvernamentale și 133% din PIB pentru datoriile private), vom constata că aceste praguri au fost depășite cu mult în țările a căror monede reprezintă valutele-cheie ale SFG.

Din studiile de caz prezentate anterior se poate, deci,  constata că actualul SFG este în pragul colapsului, deoarece nivelurile de îndatorare ale guvernelor, companiilor și populației din SUA, UK, Zona Euro și Japonia depășesc cu mult pragurile de avarie reglementate în Uniunea Europeană. În aceste condiții, grevate de actuala pandemie globală generată de noul coronavirus, sunt convins că o recesiune globală devastatoare nu mai poate fi evitată prin politici monetare de tip QE sau NIRP. Pentru că finanțarea prin emisiune monetară a pierderilor din sectoarele financiare și nefinanciare, precum și a șomajului masiv sunt soluții doar pentru „stingerea incendiului”. Însă, revenirea la normalitate a economiei globale implică cu mult mai mult: o restructurare radicală a actualului SFG. Iar aceasta presupune, așa cum a anticipat John Maynard Keynes, substituirea în SFG a dolarului american printr-o monedă globală a cărei putere de cumpărare să nu depindă de statutul discreționar al Fed.

Așa cum rezultă din studiile de caz prezentate anterior, economia chineză a devenit cea mai mare și cea mai competitivă economie a lumii în doar câteva decenii, deși nu a beneficiat de un tratament echitabil în actualul SFG. De aceea, sunt convins că ascensiunea economiei chineze din ultimile decenii va continua, indiferent dacă actualul SFG va deveni sau nu va deveni funcțional. Pentru că refacerea funcționalității SFG nu reprezintă o problemă crucială pentru China, ci pentru SUA.

Surse:

  1. Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei și ultimul om, Paideia, 1997;
  2. Yanis Varoufakis, Minotaurul global. America, Europa și viitorul economiei globale, Comunicare.ro, 2018;
  3. https://www.imf,org;
  4. https://www.bis.org/publ/cgfs63.pdf.


Facebook

Florin Georgescu, Capitalism și capitaliști fără capital în România

O carte nouă care se va dovedi a fi una fundamentală pentru gândirea românească. Paradigma tradițională a unei economii de piață liberă, deși cu imperfecțiunile ei, este înlocuită cu o nouă paradigmă a economiei societății românești actuale, ”capitalism fără capital”, cu implicațiile ei pentru înțelegerea întregii societăți. Dragi sociologi, nu este o carte ...

Cum ne vede Occidentul

Este surprinzător că nu putem găsi prea multe analize globale ale României în această perioadă de tranziție. Încă de la începutul anilor 90 am încercat să avertizez asupra riscurilor unei tranziții prost construite, dar adesea m-am simțit singur. Dar cum percep specialiștii occidentali tranziția în țările noastre ? Mărturisesc, am avut ...

Neoliberalism și șocul civilizațiilor

Fukuyama și Huntington Doi autori și două cărți majore au marcat percepția generației noastre despre noua ordine mondială. Este vorba de Francis Fukuyama : The End of History and the last Man (1992) și de Samuel Huntington : The Clash of Civilisations and the Remaking of World Order. 1996.  Fukuyama anunța universalizarea pieții libere ...

O evoluție sintetică a căutării ”ADEVĂRULUI” Ne-am eliberat de paradigma ”Agamiță Dandanache”?

Ieri am fost șocat, nu numai eu, de ceea ce mulți au etichetat ca ”bâlciul” de la Parlament.  În minte mi-a venit o istorie a eforturilor omenirii de a ajunge la adevăr. Prima fază. În antichitate, grecii au inventat logica, regulile gândirii corecte. Ei au crezut că logica este instrumentul de ...

Lansare de carte. Elena Olariu și o nouă înțelegere a spațiului privat în secolul al XIX-lea

Onorată comunitate academică, dragi colegi și dragi cititori,   vă anunțăm că au apărut două cărți semnate de istoricul de artă Elena Olariu, lucrări care sunt dedicate civilizației românești: ”Boieri și aristocrați români în secolul al XIX-lea” (studiu de mentalitate și moravuri în spațiu privat), respectiv ”Stil de viață aristocratic românesc ...

Migrație, integrare, dezintegrare

Cum sociologia este analiza stării nației dar și a timpului prezent, am dori să ne oprim puțin asupra problemelor legate de migrație. De ce migrația? Pentru că problema națională, ecologia și  migrația fac parte din cele trei mari evenimente care agită astăzi planeta. România se confruntă și ea cu aceste ...

În cercetarea sociologică, o fotografie valorează cât o mie de statistici

Imaginea foametei din Sudanul de Sud: vulturul pândind un copil care s-a prăbușit în drum spre Centrul de hrănire ONU (Fotografie realizată de jurnalistul sud-african Kevin Carter, publicată în The New York Times, pentru care a primit Premiul Pulizer în 1993) În urmă cu aproape 50 de ani, jurnalista și scriitoarea ...

Impactul creșterii prețului la energie electrică, gaze, apă asupra bugetului familiilor

Traiul decent poate fi descris ca situația în care o familie își poate permite o alimentație echilibrată și sănătoasă, îmbrăcăminte și încălțăminte noi din magazine de specialitate, de a dispune de o locuință care oferă adăpost și siguranță, locuința să fie mobilată și echipată cu aparate electrocasnice în stare bună ...