Este salutară formarea grupului de inițiativă pentru cristalizarea „Proiectului de Țară Post-criză” și de bun augur angajamentul colectivului de cercetători știițifici de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții de a sprijini „depășirea actualei crize și promovarea dezvoltării sociale și economice coerentă și durabilă a țării” – după cum anunță, în numele grupului de inițiativă, acad. Cătălin Zamfir, director al Institutului de Cercetare a Calității Vieții (vezi „România socială” din 23 noiembrie 2021).

 Actuala criză este de fapt – așa cum se știe – o triplă criză: politică, economică și sanitară. Dacă prin investirea de către Parlamentul României a guvernului PSD-PNL-UDMR „criza politică a luat sfârșit”, conform alocuțiunii Președintelui Klaus Werner Iohannis la ceremonia de depunere a jurământului de credință de către membrii guvernului, criza economică este de durată, iar criza sanitară generată de pandemia COVID-19 nu dă semne că s-ar fi încheiat, ba dimpotrivă, având în vedere varianta Omicron a virusului SARS-CoV-2, care foarte probabil va ajunge și în România. Se prognozează pentru primăvara 2022 un al cincilea val, mai ucigător dacă nu vom atinge nivelul de 70% – 80% populație adultă vaccinată.

În cele ce urmează, mă voi referi la posibilitatea implicării sociologilor, prin studiile teoretice și cercetările empirice, în sprijinirea efortului instituțiilor statului de sporire a ratei de vaccinare a populației.

Așteptările placebo și nocebo

Studiul „An integrative review of the influence of expectancies on pain”, elaborat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Leiden (Olanda), condusă de profesoara Kaya J. Peerdeman (2016), evidențiază importanța așteptărilor în receptarea durerii fizice și psihice: „Durerea este o experiență neplăcută (unpleasant experience), în care nu sunt în joc doar input-ul senzorial, ci și factorii psihologici, precum cognițiile și emoțiile. Un factor cognitiv important, care poate modela experiențele durerii, îl reprezintă așteptările (expectancies) (de exemplu, cognițiile cu privire la probabilitatea unor trăiri, evenimente și comportamente viitoare” (Peerdeman et al., 2016).

Termenul din limba engleză „expectation”, tradus în limba română de cele mai multe ori ca „așteptare”, are o multitudine de sinonime: asigurare, încredere, perspectivă, posibilitate, presupunere, probabilitate, șansă, speranță ș.a. Voi folosi în continuare alternativ termenii „așteptare” și  „expectanță”, deși există neologismul „expectație”, semnificând atât așteptare, cât și  expectativă.

Cercetările psihosociologice asupra expectanței în legătură cu durerea au dobândit relevanță datorită interesului pentru descifrarea efectelor placebo (ameliorarea durerii datorită așteptării că tratamentul medical va fi util) și nocebo (intensificarea durerii din cauza așteptării că tratamentul medical va provoca efecte adverse). Exemplific importanța așteptărilor printr-o situație dramatică, la ordinea zilei: refuzul unei părți semnificative din populația țării de a se vaccina anti-COVID-19.

Apreciez că expectanța populației are un rol important în pandemia COVID-19: cei care se așteaptă (speră) că vaccinarea îi va proteja împotriva îmbolnăvirii sau că vor face o formă mai ușoară a virozei și că își vor salva viața în cazul infectării se vaccinează. Este o așteptare bazată pe fapte reale, vaccinarea fiind singura soluție în lupta anti-COVID-19, după cum ne asigură, în marea lor majoritate, specialiștii din România și din întreaga lume. Spre deosebire de aceștia, persoanele care se așteaptă (cred) că prin vaccinare se introduc substanțe (de exemplu, luciferază – o clasă de enzime care catalizează reacții de bioluminiscență) ce vor permite urmărirea pas cu pas a comportamentului lor sau că administrarea vaccinului este dureroasă și produce reacții adverse refuză vaccinarea (conform statisticii transmise de Comitetul naţional de coordonare a activităților privind vaccinarea împotriva COVID-19 s-au înregistrat de la începutul campaniei de vaccinare 1,32 de reacții adverse la 1000 de doze administrate).

Este vorba aici despre expectanțe neîntemeiate, induse de persoane și instituții ostile dreptului fundamental la viață al omului, indiferent de vârstă, starea de sănătate, situația eonomico-financiară sau nivelului de instruire.

Problema nu este criza sanitară generată de pandemia COVID-19, ci depășirea acesteia

Dacă în prezent vaccinarea este singura soluție în lupta anti-COVID-19, după cum ne asigură marea majoritate a specialiștilor din România și din întreaga lume, atunci sociologii care s-au angajat să sprijine depășirea acestei crize trebuie să-și orienteze competențele spre găsirea modalităților optime de sporire a eficacității factorilor motivatori de acceptare a vaccinului.

Kaya J. Peerdeman și colaboratorii săi (2016) consideră că întrebarea: „Factorii care determină receptivitatea la placebo sunt localizați în interiorul sau în afara individului” este fundamentală în studiul efectului așteptărilor asupra comportamentului. Altfel spus, expectanța este determinată de structura personalității individului (ipoteza unidimensională) sau este o consecință a factorilor de context psiho-social (ipoteza multidimensională).

În faza timpurie a cercetării efectului placebo, cercetătorii au acceptat ipoteza unidimensională. În ultimele decenii, cei mai mulți cercetători testează ipoteza multidimensională, urmărind să lămurească modul în care trăsăturile de personalitate (de exemplu, eficacitatea sinelui, optimismul, locul controlului, sugestibilitatea ș.a.) interacționează cu variabile situaționale (cum ar fi starea de spirit momentană, bunăstarea materială, calitatea vieții, poluarea sonoră ș.a.). Studiile realizate de Andrew L. Geers și colaboratorii (2005, 2006, 2011) susțin ipoteza interacțiunii factorilor interni și externi în receptarea placebo și nocebo.

Rezultatele unor astfel de cercetări, transpuse în situația ratei scăzute a vaccinării anti-COVID-19 din țara noastră, mă îndreptățesc să afirm că este greșit să se justifice eșecul campaniei de vaccinare exclusiv prin factorii interni (structura de personalitate). Într-adevăr, așa cum numeroase cercetări au arătat, optimismul, focalizarea somatică (atenția față de propriul corp), rezonanța empatică, altruismul potențează efectului placebo. De cealaltă parte, anxietatea, evitarea și persistența efectelor nocive, ca și catastrofizarea durerii (eroare cognitivă ce constă în            credința că durerea este mai intensă decât în realitate) se asociază efectului nocebo, dar toți acești factori interacționează cu factorii externi. Spre exemplu, o persoană optimistă poate avea așteptări pozitive legate de vaccinul anti-COVID-19, dar dacă nu are expectații pozitive față de sistemul sanitar nu ar fi exclus să se opună vaccinării.

Sporirea încrederii în instituțiile statului contribuie la depășirea actualei crize sanitare. Acest lucru se poate realiza printr-o guvernare care să nu se abată de la jurământul de crdință de a acționa „pentru propășirea materială și spirituală a poporului român”.

Bibliografie

Geers, Andrew L. et al. (2005). „Reconsidering the role of personality in placebo effects: dispositional optimism, situational expectations, and the placebo response”, Journal of Psychosomatic Research, 58, 121-127.

Geers, Andrew L. et al. (2007). „Further evidence for individual differences in placebo responding: an interactionist perspective”, Journal of Psychosomatic Research, 62, 563-570. 

Peerdeman, Kaya J. et al. (2016). „An integrative review of the influence of expectancies on pain”, Frontiers in Psychology (https://doi.org/10.3389/fpsyg.2016.01270).

Zamfir, Cătălin (2021). „Sociologii români pentru Proiectul de Țară Post-criză”, România socială  (23 noiembrie).