Romania Sociala logo
Menu

Căsătoria cu o persoană inteligentă reduce riscul demenței la vârste înaintate

autor:   23 June 2016  sursa foto: Shutterstock

Septimiu Chelcea

Se estimează că în lume 36 de milioane de persoane suferă de demență (de diferite tipuri și stadii) și că numărul lor crește anual cu 7,7 milioane. Această creștere dramatică este legată de prelungirea duratei de viață, de factorii de mediu și de modificarea relațiilor interpersonale din familie și din societate. Nu s-a stabilit încă importanța factorului genetic, deși s-au înregistrat numeroase cazuri în care demența a afectat familii întregi. Nu s-a ajuns nici la o clasificare general acceptată a tipurilor, formelor și simptomatologiei stadiilor bolii. Pentru operativitate și pentru orientarea diagnosticului, adesea este luat criteriul cronologic, distingându-se trei tipuri de demențe: 1) demențe ce pot apărea la orice vârstă; 2) demențe presenile; 3) demențe tardive.

Simptomatologia demenței este sumbră: „scăderea generală, progresivă și nereversibilă a activității psihice, condiționate de modificări organice cerebrale care se reflectă implicit asupra activității subiectului” (Gorgos, 1987, p. 713).

În 1906, Alois Alzheimer, psihiatru german, a conturat tabloul anatomo-patologic al acestei boli, care îi poartă azi numele. În 80% din cazuri, boala Alzheimer, un tip de demență presenilă, debutează insidios la vârsta de 45-65 de ani, cu o supramorbiditate feminină, și evoluează rapid. Se înregistrează un deficit de memorie din ce în ce mai accentuat, bolnavul își pierde treptat capacitatea de orientare în spațiul imediat (nu mai știe unde se află, cum să ajungă la propriul domiciliu), apar și se înmulțesc episoadele confuzionale. În ultima fază, bolnavul devine incapabil să se hrănească și să se îngrijească de igiena personală. Decesul survine după 3-5 ani de la debutul bolii.

Spre deosebire de boala Alzheimer, demența senilă debutează după vârsta de 70 de ani. Se manifestă prin tulburări afective (sărăcie emoțională), reducerea vocabularului (răspunsuri stereotipe), destructurarea expresiilor sintactice, scăderea generală a funcțiilor intelectuale (în special a memoriei), neconștientizarea bolii, episoade confuzionale. Evoluția demenței senile duce la exit în 4-8 ani).

Nici împotriva bolii Azhemer, nici împotriva demenței senile nu s-a găsit până în prezent un tratament medicamentos, care să conducă la vindecare. Există însă modalități de a diminua riscul de îmbolnăvire.

Nu există piedică mai puternică împotriva bolii Alzheimer și a demenței senile decât inteligența

Cu puțin timp în urmă, între 2 și 10 aprilie a.c., s-a desfășurat Oxford Literary Festival, în cadrul căruia Margaret Rayman, profesoară de nutriție medicală la University of Surrey din Guildford, și Lawrence J. Whalley, professor emeritus la University of Aberdeen din Scoția, au discutat despre posibilitățile de a ne autoproteja de demență („Dementia: How Can We Protect Ourselves?”). Alocuțiunea profesorului Lawrence J. Whalley (n. 1946), o somitate în domeniul cercetării proceselor de îmbătrânire a creierului (vezi Whalley, 2001) a avut un ecou deosebit.

Sfatul pe care profesorul Lawrence J. Whalley îl dă bărbaților: „Căsătoriți-vă cu o femeie inteligentă” pentru a reduce riscul instalării celor două forme de demență poate fi exprimat într-o formă mai generală: căsătoria cu o persoană inteligentă diminuează probabilitatea apariției la vârste mai înaintate a bolii Alzheimer și a demenței senile. Mai pe scurt, comunicarea frecventă cu persoane inteligente conservă capacitatea intelectuală atât a bărbaților, cât și a femeilor. Personal consider că persoanele rămase singure pot găsi interlocutori inteligenți pe facebook. În fond, este vorba despre stimularea creierului, în care scop se recomandă vizitarea muzeelor, lectură, dezlegarea cuvintelor încrucișate etc. Totuși, profesorul Lawrence J. Whalley susține că un partener / o parteneră în cuplul marital care să incite intelectual joacă rolul cel mai important (apud Hoilman, 2016, p. 1).

Profesorul Lawrence J. Whalley susține că familia intervine semnificativ în rezistența față de boala Alzheimer și demența senilă. Moartea mamei înainte de împlinirea vârstei de cinci ani sporește riscul demenței la vârste înaintate. Un mediu familiar stabil, prietenos, o educație corespunzătoare pot acționa împotriva instalării bolii Alzheimer și a demenței senile.

 

Bibliografie

Gorgos, Constantin (sub redacția) (1987), Dicționar enciclopedic de psihiatrie (vol.1). București: Editura Medicală.

Hoilman, Carly (2016), „Men may be able to avoid dementia by marrying intelligent women,     researchers say”, TheBlaze, 9 aprilie.

Whalley, Lawrence J. (2001), The Ageing Brain, New York: Columbia University Press.

 



Facebook

Cultură şi calitatea vieţii 1918-2018. Câteva reflecţii

Cultura, alături de economie şi politică, este parte a condiţiilor de viaţă din societate. Valorile modelează aspiraţiile oamenilor pentru o viaţă (mai) bună, ceea ce este o sursă a variaţiei calităţii vieţii în spaţiu şi timp. Cultura creează nevoi pe care comunitatea le consideră esenţiale pentru bunăstarea ei. Lectura, vizionarea spectacolelor de teatru sau film, ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Soluţia de ultimă instanţă

Dacă analizăm datele din tabelul de mai sus, vom observa că finanţarea pierderilor acumulate în băncile „too big to fail” prin majorarea nesustenabilă a datoriilor guvernamentale a reprezentat soluţia de ultimă instanţă utilizată de Fed, BCE şi BCJ după aproape două decenii de „altruism monetar”. Evident, aceste „naţionalizări” de credite putrede, practicate în mod sistematic ...

Alin Gavreliuc, Psihologia socială și dinamica personalității. Acumulări, sinteze, perspectve, Iași, Editura Polirom, 2019 (519 p.)

Lectura sagace a cărţii domnului Alin Gavreliuc, profesor la Universitatea de Vest din Timişoara, va dezvălui rosturile psihologiei sociale, care în viziunea autorului sunt acelea de a ne ajuta „Să rămînem şi să sporim calitatea noastră de oameni: discernămîntul, ancorat într‑o serie de atitudini şi valori netranzacţionale, precum renunţarea la sine pentru celălalt, cultivarea libertăţii, ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Două decenii pierdute

După cum este cunoscut, economia Zonei Euro (ZE) a fost grav afectată de implozia economico-financiară din 2008. Din această cauză, ZE a înregistrat în ultimul deceniu o creştere economică cu mult sub aşteptări. Într-adevăr, dacă analizăm la nivel mondial dinamica produsului intern brut (PIB) cuantificat în dolari internaţionali, vom constata ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Se mai poate salva Zona Euro?

Aşa cum rezultă din studiul de caz anterior, solvabilitatea guvernului francez este în acest moment extrem de precară datorită nivelului nesustenabil al datoriilor acumulate. Guvernul francez s-a împotmolit, deci, în datorii. Şi în aceeaşi situaţie se află şi guvernele din Grecia, Portugalia, Italia, Belgia, Cipru şi Spania. În toate aceste ţări, reducerea datoriilor guvernamentale nu ...

Clasă şi educație. Inegalitate şi reproducere socială în învățământul românesc

În luna decembrie 2018 a apărut cartea lui Sebastian Țoc, cercetător ICCV, Clasă şi educație. Inegalitate şi reproducere socială în învățământul românesc, București, Editura Pro Universitaria. Cartea își propune să explice cum factorii socio-familiali și cei școlari influențează în diverse contexte rezultatele educaționale ale elevilor. Fiind compusă din cinci capitole, introducere și concluzii, lucrarea ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Studiu de caz: datoria publică a Franţei

Dar cum poate fi validată afirmaţia că guvernele menţionate sunt înglodate în datorii? Evident, printr-un studiu de caz ipotetic. Să presupunem, deci, că executivul de la Paris va decide ameliorarea semnificativă a bonităţii sale financiare prin diminuarea nivelului datoriei publice de la 100% la 50% din PIB. Să presupunem, de asemenea, că Franţa va înregistra ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 6. Salariaţii din sectorul public: de la percepţia falsă la realitatea statului minimal

Creşterea numărului de salariaţi din sectorul public al economiei reprezintă o problemă crucială în cazul ţării noastre. Deşi foarte mulţi compatrioţi cred că numărul de salariaţi din învăţământ, sănătate, apărare şi administraţia publică este mult prea mare, această percepţie, indusă în mod sistematic de anumiţi lideri de opinie, este complet falsă, întrucât locuitorii ţării noastre beneficiază ...