Dacă analizăm datele din tabelul de mai sus, vom observa că finanţarea pierderilor acumulate în băncile „too big to fail” prin majorarea nesustenabilă a datoriilor guvernamentale a reprezentat soluţia de ultimă instanţă utilizată de Fed, BCE şi BCJ după aproape două decenii de „altruism monetar”. Evident, aceste „naţionalizări” de credite putrede, practicate în mod sistematic de Nicolae Ceauşescu şi de ceilalţi lideri din ţările fostului CAER, au reprezentat baloane de oxigen care au facilitat relansarea creşteri economice în SUA, ZE şi Japonia, la fel cum dozele moderate de drog reprezintă un tratament adecvat pentru prevenirea întrării în sevraj a celor care consumă prea multe droguri. Însă, pe termen lung, politicile monetare expansive şi de tip QE au determinat deteriorări dramatice ale bonităţii în sectoarele nefinanciare ale economiilor japoneze, europene şi americane. În cazul ZE, putem vorbi chiar de o contraperformanţă fără precedent: în acest moment, valoarea creditelor contractate de populaţia şi de companiile nefinanciare din ZE (162,0 % din PIB) este mai mare în termeni relativi comparativ cu cele din Japonia (157,5% din PIB) şi SUA (151,1% din PIB)!

Pe de altă parte, aşa cum rezultă din următorul tabel, solvabilitatea guvernelor din Grecia, Italia, Portugalia, Cipru, Belgia, Franţa şi Spania a atins cote de avarie sau, altfel spus, aceste ţări sunt înglodate în datorii (supra-îndatorate).

DG – datorii contractate de guverne

Sursa: Eurostat, Economy and finance.