Din 1898, de când medicul sexolog britanic Havelock Ellis a folosit Mitul lui Narcis pentru a descrie sindromul sexualității autoerotice și până în prezent, narcisismul nu a încetat să-i preocupe pe cercetătorii din domeniul științelor socioumane, în special, pe cei din domeniul medical. Havelock Ellis observa că în cazul persoanelor narcisiste „Emoțiile sexuale sunt absorbite și, adesea, pierdute în întregime în autoadmirație” (Ellis, 1898, p. 280).

Se acceptă acum cvasiunanim că „Personalitatea narcisistă poate fi concepută ca acoperind un continuum de la sănătate la patologie, în care stilul de personalitate narcisistă se află la extremitatea sănătății, iar tulburarea de personalitate narcisistă se află la extremitatea patologiei” (Sperry, 2018, p. 318). După Len Sperry, profesor de psihihologia persoanalității la Florida Atlantic University, persoanele narcisiste se caracterizează asttel:

1. Deși variabili din punct de vedere emoțional față de evaluările negative și reacția celorlalți, persoanele narcisiste pot gestiona elegant aceste momente.

2. Sunt perspicace în relațiile cu ceilalți, folosind punctele tari și avantajele pentru a-și atinge propriile scopuri.

3. Își pot face reclamă cu energie propriei lor persoane, ideilor și proiectelor lor.

4. Tind să fie competitori abili, cărora le place să ajungă în vârf și să rămână acolo.

5. Se pot vizualiza pe eele însele ca fiind cele mai bune sau cele mai calificate în domeniul lor.

6. Cred în ele însele, în abilitățile și unicitatea lor, dar nu solicită tratament sau privilegii speciale.

7. Acceptă realizările, aprecierea și admirația cu grație și cu stăpânire de sine.

8. Au o fină conștietizare a gândurilor și emoțiilor lor și o oarecare conștientizare a gândurilor și emoțiilor altor persoane.

9. Se așteaptă ca ceilalți să le trateze bine în orice moment (Sperry, 2018, p. 319).

Recent, profesorul de psihiatrie Mitja D. Back de la Universitatea din Münster (Germania) a propus un nou model al personalității narcisiste, distingând două dimensiuni ale narcisismului: admirația narcisistă și rivalitatea. Ideea fundamentală în construcția acestui model este că scopul general al narcisismului, menținerea sinelui grandios, se poate realiza prin două strategii sociale: 1) tendința de a atrage admirația socială prin autopromovare; 2) tendința de prevenire a eșecului prin autoprotecție agresivă. „Aceste două strategii sunt conceptualizate ca două modalități distincte afectiv-motivatoare, cognitive și comportamentale: admirația și rivalitatea” (Back et al., 2013, p. 1015).

Modelul narcisismului propus de profesorul Mitja D. Back a fost validat prin cercetări psihosociologice empirice. Spre exemplu, Stefanie N. Wurst și colaboratorii săi au utilizat acest model în studiul relațiilor romantice. Datele cercetărilor anterioare au atestat că persoanele care au un scor mare la testele de măsurare a narcisismului, comparativ cu cele cu scor scăzut, au avantaje în debutul relațiilor romantice (sunt atractive, au succes în raporturile intime, stabilesc relații romantice cu mai multe persoane de sex opus), dar au probleme serioase pe termen lung (au înclinații spre infidelitate, dau dovadă de egoism, lipsă de respect și de empatie față de partener/parteneră, ajung frecvent la divorț). Pe drept, relația romantică cu o persoană narcisistă a fost comparată cu un tort de ciocolată: la început cu greu reziști dorinței de a gusta din el, apoi mănânci o bucată, și încă o bucată, și încă o bucată, fără să te gândești la consecințe.

Folosind diferite metode și tehnici de cercetare (interviuri cu partenerii, experiment de laborator, sondaj online), Stefanie N. Wurst, profesoară de psihologie socială la Universitatea din Münster, și colaboratorii săi au testat în șapte studii ipotezele: 1) în relațiile romantice pe termen scurt este activată dimensiunea admirației și 2) în relațiile romantice pe termen lung este activată dimensiunea rivalității. În toate aceste studii au folosit Chestionarul „Admirație și rivalitate”, elaborat de Mitja D. Back.  Cercetarea, la care au participat în total 3560 de studenți și studente, a arătat că narcisismul are efecte divergente în funcție de dimensiunea activată în diferitele momente ale evoluției relației romantice (Wurst et al., p. 280).

Exprimându-se metaforic, Stefanie N. Wurst și colaboratorii săi spun că relațiile romantice cu o persoană narcisistă sunt ca fumatul: nicotina îți face plăcere, însă gudronul asociat nicotinei are consecințe grave pe termen lung. O proporție mare de nicotină nu anihilează efectele negative ale gudronului. La fel, un plus de atractivitate nu estompează valența negativă a rivalității. Autorii atrag atenția și asupra altui fapt: rolul celor două dimensiuni ale narcisismului trebuie văzut în dinamica relației romantice: pe termen lung, atractivitatea își pierde din importanță în favoarea altor caracteristici, cum ar fi responsabilitatea pentru binele celuilalt, empatia, loialitatea, fidelitatea.

Chestionar „Admirație narcisistă și rivalitate” (după Back et al., 2013)

Scorul este suma punctajului acordat fiecărui enunț. Scorul maxim este 108 puncte, iar cel minim 18 puncte. Cu cât scorul este mai mare, cu atât narcisismul este mai accentuat și, invers, cu cît scorul este mai mic, cu atît narcisismul este mai scăzut. 

Bibliografie

Back, Mitja D. et al. (2013). „Narcissistic admiration and rivalry: Disentangling the bright and dark sides of narcissism”, Journal of Personality and Social Psychology, 105, 6, pp. 1013-1037.

Ellis, Haveloch (1898). „Auto-eroticism. A psychological study”, Alienist and Neurologist, 19, 2, pp. 260-299.

Sperry, Len [2016] (2018). Tulburările de personalitate din DSM-5. Evaluare, conceptualizare de caz și tratament. București, Editura Trei.

Wurst, Stefanie N. et al. (2017). „Narcissism and romantic relationships: The differential impact of narcissistic admiration and rivalry”. Journal of Personality and Social Psychology, 112, 2, pp. 280-306.