Ne deosebim unii de alții nu numai ca entități bio-psiho-socio-culturale, ci și prin imaginea despre noi înșine (conceptul de sine) și prin claritatea acestei imagini (claritatea sinelui). Un număr semnificativ de studii au atătat că oamenii diferă în ceea ce privește conceptul de sine și claritatea conceptului de sine, adică prin ceea ce cred despre ei și prin modul în care informațiile despre ei sunt structurate și stocate în memorie (Burger, Guadagno, 2003, p. 80). O persoană care are bine structurată imaginea de sine răspunde mai rapid decât o persoană cu imaginea de sine mai puțin clară când este întrebată despre caracteristicile sale psihice. Descrierea propriei personalități este mai sigură și mai stabilă, comparativ cu descrierea pe care și-o face o persoană care are claritatea sinelui confuză.  

Unii oameni știu cine sunt, ce abilități și vulnerabilități au, ce vor de la viață, au convingeri noncontradictorii și puncte de vedere asupra problemelor sociale și personale relativ stabile. Astfel de persoane au un concept de sine clar, spre deosebire de persoanele care au un concept de sine mai puțin clar, care nu conștientizează cine sunt cu adevărat, nu apreciază corect locul lor în societate și nu își dau seama de abilitățile și vulnerabilitățile lor. Claritatea sinelui oferă persoanelor un sentiment de înțelegere de sine mai deplin, permițându-le să ia decizii de viață care au ca rezultat o bunăstare mai mare (Britt, Odle-Dusseau, 2007, p. 799). Jennifer D. Campbell, profesoară în Departamentul de Psihologie de la University of British Columbia (Vancouver, Canada), și colaboratorii săi au definit claritatea conceptului de sine ca „măsura în care conținuturile conceptului de sine al unui individ (de exemplu, atributele personale percepute) sunt definite în mod clar și cu încredere, intern consistente și stabile temporal” (Campbell et al., 1996, p. 141). Claritatea conceptului de sine poate fi catalogată atât ca trăsătură de personalitate (claritatea sinelui dispozițională), cât și ca reacție la stimulii din mediul înconjurător (claritatea sinelui situațională).

În unele cercetări (de exemplu Pelham, 1991; Tice, Wallace, 2003, citați de Wood et al., 2008, p. 1542), claritatea sinelui a fost abordată ca un construct monolitic, ca o entitate distinctă, în sensul că indiferent de domeniul de referință (cogniție, moralitate, afectivitate etc.) claritatea sinelui este aceeași. În anul 2008, Danu A. Stinson, Joanne V. Wood și Juliana R. Doxey, profesoare în Departamentul de Psihologie de la University of Waterloo (Ontario, Canada), au propus o nouă abordare a clarității sinelui, anume investigarea clarității sinelui pe domenii, întrucât o persoană poate să știe despre ea că este emotivă, dar să nu conștientizeze foarte clar cât de cultă este, sau să aibă o imagine clară despre onestitatea ei, dar să manifeste incertitudine în legătură cu disponibilitatea de a-i ajuta pe alții. Din această nouă perspectivă, claritatea conceptului de sine apare ca un construct cu multiple fațete, la fel ca stima de sine.

Implicații

Claritatea conceptului de sine este corelată cu stima de sine. S-a constatat că persoanele cu stimă de sine înaltă, spre deosebire de cele cu stimă de sine redusă, au o imagine bine structurată și stabilă despre propria persoană (Erikson, 1959, Rosenberg, 1965 ). Relația dintre stima de sine și claritatea sinelui a fost verificată în numeroase cercetări pe plan internațional. În România, Cristiana C. Cicei, lector univ. dr. la Facultatea de Comunicare și Relații Publice (SNSPA), a testat această relație înr-un studiu la care au participat 149 de studenți (67 studenți și 82 studente, cu vârste cuprinse între 19 și 25 de ani (m =21,7 ani; DS = 1,10). Au fost aplicate Scala clarității conceptului de sine (Campbell et al., 1996) și Scala stimei de sine (Rosenberg, 1965). Eșantionul de studenți, comparativ cu eșantionul de studente, a obținut un scor mai mare atât la Scala clarității conceptului de sine, cât și la Scala stimei de sine. (Tabelul 1)

Tabelul 1. Media scorurilor și deviația standard la cele două scale pentru eșantioanele de studenți și de studente și deviația standard și media pe întregul lot de studenți (după Cicei, 2012, p. 4347)

Media scorurilor la ambele scale pentru eșantioanele de studenți și de studente, ca și pe întregul lot arată că imaginea clară a sinelui corelează pozitiv cu stima de sine: persoanele cu stimă de sine înaltă au claritatea sinelui ridicată (Cicei, 2012, p. 4348). Rezultatele acestei investigații sunt în concordanță cu rezultatele cercetărilor realizate pe plan internațional, care au atestat că imaginea clară de sine este un predictor al stimei de sine și că bărbații au claritatea sinelui mai ridicată decât femeile.

De asemenea, cercetările pe plan internațional  au arătat că persoanele cu claritate de sine ridicată au raportat, pe de o parte, niveluri de depresie și anxietate scăzute și, pe de altă parte, o percepție mai bună a suportului social și o adaptare socială mai exactă (Smith et al., 1994). Loraine F. Lavallee și Jennifer D. Campbell (1995) au documentat că persoanele cu o claritate de sine ridicată răspund cu succes evenimentelor negative din viața de zi cu zi.

Într-o cercetare recentă, Jeanne J. Carter și Lenny R. Vartanian au testat ipoteza conform căreia femeile cu o claritate a sinelui redusă se compară mai mult cu modelele feminine din reclamele comerciale și, în consecință, sunt mai nemulțumite de propriul lor corp, spre deosebire de cele care au o claritate a conceptului de sine bine consolidată. La această cercetare au participat 489 de femei, cărora li s-a cerut să privească imagini cu femei cu corpul idealizat (ca în reclame) și imagini neutre (peisaje). S-a constatat că femeile care anterior obținuseră un scor mic la Scala clarității conceptului de sine au privit mai mult timp imaginile țintă (corpurile idealizate) decât imaginile neutre și au raportat o nemulțumire față de propriul corp, mai mare comparativ cu femeile care, conform scorului la Scala clarității conceptului de sine, aveau conceptul de sine clar. „Aceste constatări sugerează că a avea claritatea conceptului de sine scăzută ar putea crește vulnerabilitatea la efectele negative ale expunerii la imagini media idealizate” (Carter, Vartanian, 2022, p. 124).

Rezultatele acestui studiu sunt în concordanță cu datele din cercetările anterioare, care au arătat că reclamele cu corpuri feminine idealizate din reviste, filme, panouri publicitare și site-uri de rețele sociale cum sunt Facebook, Twitter, Instagram și Myspace au efecte negative asupra femeilor, dată fiind tendința de comparare ascendentă a corpului lor (formă și greutate) cu corpurile feminine idealizate, devenite obiective greu și chiar imposibil de atins de către ele. S-au realizat cercetări care au relevat că și articolele din reviste și emisiunile TV care îndeamnă la o viață sănătoasă prin sport și alimentație rațională, în care sunt afișate femei suple, perfect proporționate, pot avea efecte nedorite, în special asupra adolescentelor și tinerelor, crescând dezamăgirea și nemulțumirea față de corpul lor, datorită comparației ascendente și a clarității sinelui mai redusă (Tiggemann, Zaccardo, 2015, p. 61). Poate v-ați surprins și dumneavoastră că admirați corpul tinerelor care practică jogging. Dacă ați comparat corpul lor cu corpul dumneavoastră și v-ați întristat, s-ar putea să aveți conceptul de sine neclar.

S-au adunat dovezi convingătoare că evenimentele pozitive din viața cotidiană, dar mai ales cele negative influențează claritatea conceptului de sine. Un studiu realizat de John B. Nezlek și Rebecca M. Plesko în anul 2001 a relevat că evenimentele negative (cum ar fi eșecul la un examen școlar) contribuie mai mult decât evenimentele pozitive (spre exemplu, absolvirea respectivului examen) la modificarea clarității conceptului de sine, așa cum prevăzuseră Jennifer D. Campbell și Loraine F. Lavallee (1993). Mai mult, claritatea conceptului de sine nu rămâne constantă de-a lungul vieții. Jennifer Lodi-Smith și Brent W. Roberts, investigând eșantioane mari de adulți (cu vârste între 18 ani până la 94 de ani), au demonstrat că există o relație, în forma unei curbe, între claritatea sinelui și înaintarea în vârstă: claritatea sinelui este ascendentă până la vârsta mijlocie și devine descendentă spre bătrânețe.

Așa cum conceptul de sine este dependent de tipul de cultură (individualist versus colectivist), claritatea conceptului de sine diferă la populațiile din țările vestice față de cele din țările estice. O cercetare comparativă interculturală Canada versus Japonia a relevat existența unor diferențe în ceea ce privește scorurile la Scala clarității conceptului de sine (SCCS). Canadienii au obținut scoruri la SCCS mai mari decât japonezii și au raportat o asociere mai mare între claritatea sinelui și stima de sine (Campbell et al., 1996, p. 153).

Numeroase cercetări (Campbell et al., 1996; De Cremer, Sedikides, 2005; Lavallee, Campbell, 1995; Slotter et al., 2010, citați de Ritchie et al., 2011, p. 496) au evidențiat o corelație directă a clarității sinelui cu bunăstarea subiectivă și o corelație inversă cu unele stări psihice negative (precum anxietatea, durerea psihică, frământarea obsesivă a acelorași gânduri negative). La cercetarea realizată pe Internet de către Timothy D. Ritchie, profesor în Departamentul de Psihologie de la University of Limerick (Republica Irlanda), și colaboratorii săi au participat 292 de persoane (221 femei și 71 bărbați, cu vârste între 18 și 59 de ani (m = 23,41; DS = 7,85) din Marea Britanie (49,7%), SUA (45,2%) și Canada (2,4%). Participanții la această cercetare transculturală au completat chestionare standard pentru evaluarea nevrozismului și a stării subiective de bine, precum și Scala clarității conceptului de sine. A reieșit că stresul, rezultat din surse multiple (eșec profesional, excluderea din relațiile sociale etc.), este invers corelat cu claritatea sinelui și cu satisfacția cu viața și direct corelat cu nevrozismul și afectele negative. Conform acestei cercetări, relația dintre stres și satisfacția cu viața este parțial moderată de claritatea sinelui (Ritchie, 2011, p. 499).

S-a studiat și relația dintre claritatea sinelui și satisfacția și stabilitatea relațiilor romantice, din unele cercetări rezultând faptul că o mai mare claritate a sinelui partenerului sau partenerei prezice o relației intimă mai atractivă (Gurung et al., 2001; Lewandowski et al., 2010). Dat fiind că perfecționismul este ambivalent, din alte studii a reieșit că un nivel ridicat al clarității sinelui, corelând cu perfecționismul (tendința de stabilire a unor standarde greu de atins și de a-i evalua excesiv de critic pe alții), poate avea o influență distructivă asupra relațiilor romantice (de exemplu, Flett et al., 2001; Lopez et al., 2006). Joachim Stoeber, profesor în Departamentul de Psihologie de la University of Kent (Marea Britanie), a verificat această influență negativă, evaluând calitatea relațiilor intime ale unor cupluri de studenți (58 de cupluri, dintre care 53 de cupluri heterosexuale și 5 cupluri de lesbiene). Vârsta medie a participanților era de 21,4 ani (DS = 2,9), iar vechimea medie a relațiilor era de 1,6 ani (DS = 1,5). Studiul a demonstrat că perfecționismul are un efect negativ asupra satisfacției în cuplu și asupra implicării (responsabilității) pe termen îndelungat al relației (Stoeber, 2012, p. 304).

O serie de studii în care s-a folosit feedback-ul pozitiv fals au evidențiat că imaginea clară despre propria persoană contribuie la implicarea în acțiuni prosociale. Profesorii de psihologie Jerry M. Burger, de la Santa Clara University, și Rosanna E. Guadagno, de la Arizona State University, au realizat trei experimente care susțin această paradigmă. Într-unul din experimente, participanții – 107 de studenți de la cursul de psihologie (36 studenți și 71 studente) – au fost repartizați pe baza hazardului în două grupuri (unul experimental și celălalt de control). Toți participanții au completat un chestionar de descriere a personalității (Latitude of Self-Description Questionnaire), la care cercetătorii au adăugat întrebări pentru evaluarea clarității sinelui. Unii itemi se refereau la caracteristicile: caritabil, de ajutor, insensibil și a avea compasiune. La ieșirea din sala de testare, studenții au fost întrebați dacă sunt de acord să semneze o petiție adresată Pereședintele SUA Bill Clinton în vederea sporirii ajutorului federal pentru persoanele fără adăpost. Cu câteva excepții, studenții din grupul experimental au fost de acord să semneze și au primit un autocolant pe care l-au fixat pe rucsacul cu care în mod obișnuit umblau prin campus. Pe autocolant scria: „Există milioane de oameni fără adăpost în America. Gândește-te la asta!”. Studenții din grupul de control nu au fost întrebați dacă vor sau nu să semneze petiția și nici nu au primit autocolantul. Cinci zile mai târziu, toți studenții participanți la experiment au fost rechemați la Laboratorul de Psihologie și au fost întrebați dacă sunt dispuși să participe timp de trei ore, în următoarea sâmbătă când nu sunt cursuri, la o acțiune de strângere de alimente pentru oamenii străzii. Rezultatul experimentului: studenții din grupul experimental (care semnaseră petiția și purtau autocolantul) au fost de acord într-o proporție mult mai mare să participe la acțiunea de colectare de alimente decât studenții din grupul de control. Cercetătorii au explicat această constatare, la care de altfel se așteptau, prin faptul că persoanele cu claritatea conceptului de sine ridicată sunt mai consecvente decât cele cu o imagine de sine mai puțin clară (Burger, Guadagno, 2003, p. 82). La încheierea experimentului, cercetătorii chiar au trimis petiția la Casa Albă.

Bibliografie

Britt, Thomas W., Odle-Dusseau, Heather N. (2007). „Self-concept clarity”, în R. F. Baumeister, K. D. Vohs (eds.). Encyclopedia of Social Psychology (vol. 2, pp. 799-800). Thousand Oaks, Sage Publications, Inc.

Burger, Jerry M., Guadagno, Rosanna E. (2003). „Self-concept clarity and the foot-in-the-door procedure”, Basic and Applied Social Psychology, 25, 1, pp. 79-86.

Campbell, Jennifer D., Lavallee, Loraine F. (1993). „Who am I? The role of self-concept confusion in understanding the behavior of people with low self-esteem”, în R. F. Baumeister (ed.). Self-Esteem. The Puzzle of Low Self-Regard (pp. 3-20). New York, Plenum Press.

Campbell, Jennifer D. et al. (1996). „Self-Concept Clarity. Measurement, personality correlates, and cultural boundaries”, Journal of Personality and Social Psychology, 70, 1, pp. 141-156.

Carter, Jeanne J., Vartanian, Lenny R. (2022). „Self-concept clarity and appearance-based social comparison to idealized bodies”, Body Image, 40, 5, pp.124-130.

Cicei, Cătălina C. (2012). „Examining the association between self-concept clarity and self-esteem on a sample of romanian students”, Social and Behavioral Sciences, 46, pp. 4345-4348.

Flett, Gordon L., Hewitt, Paul L., Shapiro, Brenley, Rayman, Jill (2001). „Perfectionism, beliefs, and adjustment in dating relationships”, Current Psychology, 20, 4, pp. 289–311. 

Gurung, Regan A. R., Sarason, Barbara R., Sarason, Irwing G. (2001). „Predicting relationship quality and emotional reactions to stress from significant-other-concept clarity”, Personality and Social Psychology Bulletin, 27, pp. 1267-1276.

Lavallee, Loraine F., Campbell, Jennifer D. (1995). „Impact of personal goals on self-regulation processes elicited by daily negative events”, Journal of Personality and Social Psychology, 69, 2, pp. 341-352.

Lewandowski, Garry W., Alanna, Natalie N., Raines J. (2010). „The role of self-concept clarity in relationship quality”, Self and Identity, 9, pp. 416-433,

Lopez, Frederick G. et al. (2006). „Dyadic perfectionism as a predictor of relationship continuity and distress among college students”, Journal of Counseling Psychology, 53, 4, pp. 543-549. 

Nezlek, John B., Plesko, Rebecca M. (2001). „Day-to-day relationships among self-concept clarity, self-esteem, daily events, and mood”, Personality and Social Psychology Bulletin, 27, 2, pp. 201-211.

Ritchie, Timothy D. et al. (2011). „Self-concept clarity mediates the relation between stress and subjective well-being”, Self and Identity, 10, pp. 493-508.

Stoeber, Joachim (2012). „Dyadic perfectionism in romantic relationships. Predicting relationship satisfaction and long-term commitment”, Personality and Individual Differences, 53, 3, pp. 300-305.

Stinson, Danu A., Wood, Joanne V., Doxey Juliana R. (2008).„In search of clarity. Self-esteem and domains of confidence and confusion”, Personality and Social Psychology Bulletin, 34,11, pp. 1541-1555.

Tiggemann, Marika, Zaccardo, Mia (2015). „`Exercise to be fit, not skinny`. The effect of fitspiration imagery on women’s body image”, Body Image, 15, pp. 61-67.

.