Romania Sociala logo
Menu

Cum se stinge un sat în România

autor:   29 September 2020   

Avatar

Satul Șirnea din  comuna Fundata, județul Brașov este deja bine cunoscut de publicul românesc. Imagini feerice  din acest sat de munte  circulă destul de frecvent pe Internet. Și mulți poate își mai aduc aminte că localitatea a fost printre primele ”sate turistice” din regimul trecut. Programe ”culturale” ale ONT Carpați pentru turiștii străini se defășurau pe aici încă din anii 70. Dar, în conformitate cu reglementările de tip comunist, nu era permis ca turiștii străini să fie cazați în casele  țăranilor, așa că aceștia se mulțumeau cu o vizită (la pas sau cu sania) prin sat, admirând câteva gospodării (ale satului necooperativizat)  și eventual servind o ”masă tradițională” acompaniată de câțiva rapsozi populari, într-o locație amenajată pe plan local.

Satul Șirnea, la nord de DN 73

Extremitatea de nord a satului Șirnea este reprezentată de cătunul Podul Paltinului

(imagine preluată din Strategia de dezvoltare  a Comunei Fundata)

Când a  venit noua epocă de ”libertate”  satul acesta ar fi trebuit să evolueze mai departe pe coordonatele turismului rural pentru care dispunea de atuuri suficiente. Dar libera  concurență a scos înainte alte locuri apropiate care i-au luat fața. Nu vorbim doar de satul reședință de comună Fundata, așezat mai aproape de șoseaua națională ci mai ales de alăturatul Moeciu (de Jos și de Sus) unde au apărut pensiuni impunătoare cu atracții de confort sporit pentru turiști. Șirnea a rămas într-o relativă înapoiere, chiar sălbăticie, cu zone de peisaj neglijate și chiar urâțite uneori de intervenții neinspirate și cu o populație parcă nepregătită pentru a practica ospitalitatea turistică. Dacă mai adăugăm și starea precară a drumului de acces dinspre șoseaua națională, răsfirarea (specifică ) a gospodăriilor cocoțate pe câte o coastă greu accesibilă, resursele de apă insuficiente, întelegem de ce ani la rândul turismul rural a bătut pasul pe loc la Șirnea, în ciuda startului prematur din vremea ONT-ului și a câtorva așa zise tradiții locale pe care  s-a bătut monedă o vreme. Era perioada când în promovare se implicau ziare importante ca Formula As și la Șirnea se organizau anual  competiții de schi fond pentru copii la nivel național,  Ziua olimpică sau sărbătoarea Măsura laptelui. Interesul pentru turism nu a fost mic.

 Pe teritoriul satului s-au ridicat câteva pensiuni cu oferte de cazare locală (unele chiar la nivel de adevărate hoteluri, cum a fost mai mulți ani la rând așa numita ”Vale cu struți” care a încercat să atragă publicul prin câteva păsări australiene captive într-un staul autohton, ca și prin preparate culinare pe bază de ouă gigantice).

În plus, în ultimii 10 de ani a mai apărut ca singură noutate de ofertă pentru timpul liber al turiștilor popositi în aceste locuri o oarece pistă pentru cicloturism semnalată prin câteva indicatoare greu descifrabile dar nu foarte vizibilă și ca traseu amenajat și nici dispunând de  vreun loc de unde să se poată eventual închiria necesarele biciclete pentru practicarea sportului menționat.

Manualele de turism rural definesc această activitate prin oferta specifică de cazare în locuințe tradiționale însoțită obligatoriu și de alte servicii complementare: etalarea de produse gastronomice populare, agrement și animație specifice zonelor sătești, transport cu mijloace tradiționale, pelerinaje la locașuri de cult consacrate, vizitarea unor ateliere meșteșugărești. Din păcate nici una dintre aceste variante nu este astăzi accesibilă la Șirnea, deși măcar pentru unele dintre ele ar fi existat premisele  necesare. Dar între timp satul Șirnea, satul turistic cel mult mediatizat a început să se confrunte cu o acută depopulare. Îmbătrânirea și rarefierea populației locale este cu atât mai îngrijoratoare cu cât satul de munte răsfirat prin văile și pe colinele semețe de la picioarele Pietrei Craiului  nu a fost niciodată o aglomerare  impresionantă de populație. Și totuși satul avea în urmă cu 20 – 30 de ani o școală cu patru săli clasă care se umpleau an de an cu elevi și părea să aibă viitorul asigurat; dar treptat aceștia au ajuns să se împuțineze până să poată încapea într-o singură sală de clasă iar de vreo 2-3 ani cei 15-16 copii sunt transportați zilnic la școala din Fundata.

Despre depopularea satelor s-a scris destul de mult în România; din păcate abordarea multor asemenea texte nu mi se pare cea potrivită. Dincolo de șirurile interminabile de date statistice care ne arată inexorabil scăderea indicatorilor demografici (cu excepția mortalității), abordările ”de specialitate” nu ne oferă prea multe elemente interesante și utile pentru găsirea de remedii. Nu e suficient să constatăm depopularea (prin plecare la oraș sau în străinătate), ar mai trebui să venim și cu explicații pertinente asupra cauzelor specifice pentru fiecare zonă și chiar pentru fiecare localitate în parte. Citeam recent  o teză aparținînd unui doctorant foarte preocupat de soarta ruralului dedicată problematicii depopulării satului românesc și nu am putut reține din analiza ”sociologică” altceva decât glorificarea nostalgică a tradițiilor folclorice și istorice ale satului alăturate cu teama  exprimată ca nu cumva depupularea să aducă pe meleagurile noastre pustiite, populații noi, Doamne ferește, necreștine, venite de te miri unde. O asemnea viziune de Ev Mediu, lipsită atât de înțelegerea profundă a dinamicii locale cât și de cea a contextului regional și internațional nu poate să ne ajute prea mult  în siuatia în care ne aflăm.

În speranța că o cunoaștere mai amănunțită a situației poate ajuta mai mult am să încerc în cele de mai jos să descriu situația unui colț din satul  Șirnea, cătunul Podul Paltinului care ocupă extremitatea de nord  a acestuia (vecin cu primii versanți ai Piatrei Craiului). Personal, merg în acest loc de 30 de veri, an de an și cunosc destul de bine cum a evoluat. Și mai ales în ultimii  ani, ceea ce constat mă întristează profund. Ar fi vorba despre aproximativ 25 –  30 de case răsfirate de o parte și de alta a drumului care  duce către satul vecin Pestera traversând o zonă destul de întinsă cu pâlcuri de pădure și pășuni. Dintre cele 30 de case care toate erau pline de viață în urmă cu treizeci de ani, astăzi mai sunt locuite permanent doar 8. Iar dintre acestea, numai 7 reprezintă case de gospodari cu vitele tradiționale aferente (cel puțin 2 până la 6 sau 8 vaci). Alte 2-3 case vechi adăpostesc periodic (vara) urmași ai vechilor proprietari sau citadini care le-au cumpărat de la localnici. În plus, în zonă au mai apărut 6 – 7 vile noi, confortabile aparținând de asemenea unor orășeni din Brașov, Ploiești sau București. Ba chiar este pe cale să se deschidă pe temelia unei case vechi renovate, un centru de formare (cu circuit închis pentru practicanții de Yoga, ce apar  destul de misterioși pentru  localnici care îi numesc pocăiți).  Restul de case au rămas nelocuite și se degradeaza pe an ce trece fiind fie de vânzare (dar fără succes deocamdată), fie părăsite pur și simplu de (sau fără) moștenitori. Dar toată întinderea de terenuri și case plus acareturile pentru vite ce formează (încă) un sit deosebit de armonios își datorează existența (și pitorescul) tocmai  întreținerii pășunilor de la poalele muntelui pe tot parcursul anului. Stau mărturie a luptei grele duse cu natura timp de mai bine de un secol, pietrele mai mari sau mai mici rânduite la marginea parcelelor. În absența întreținerii riguroase a pășunilor și fânețelor, peisajul montan riscă să se degradeze, împădurirea să prevaleze, drumurile să se strice și mai mult, liniștea să se aștearnă și mai profund dând locului un aspect  tot mai ”selenar”, nu neapărat pe gustul turistului.

Ceea ce este îngrijorator este că dintre cele 7 familii menționate ca fiind active în creșterea vitelor, 4 sau 5 sunt alcătuite din persoane de peste 60 de ani rămase fără copiii plecați deja pe la oraș sau în alte sate și doar o familie are un fiu în vârstă de 20 de ani încă student la Brașov, care locuiește în casa părintească (cel puțin pe timpul vacanțelor). Dar nici acesta nu pare să aibă intenția de a-și continua viața în satul natal. Asta înseamnă că îmbătrânirea și depopularea vor continua și nu sunt nici un fel de semne că măcar una dintre gospodăriile existente va mai funcționa aici peste câțiva (dar nu prea mulți) ani. De curând, una din casele din cătun a fost achiziționată de un realizator britanic de film care a declarat că dorește să repare casa dar să păstreze aspectul ei original nealterat. Să fie acesta semnul unei renașteri în condiții de conservare a acestui loc minunat ? Greu de presupus în absența unei oferte economice viabile. Turismul se poate dezvolta în mediul rural dar nu în absența funcției economice de bază, cea agricolă. Fără crescătorii de vite tradiționali (chiar echipați cu motocositoare și cu autoturisme 4×4), Șirnea nu poate să asigure premize pentru dezvoltarea turismului rural. Poate ar mai fi încă timp pentru o intervenție serioasă, consistentă și cu viziune pe termen lung.

Să vedem ce ne spune în sensul acesta Strategia de dezvoltare a comunei Fundata de care aparține și satul Șirnea. Intervențiile avute în vedere de Strategia pentru 2016 – 2025 (accesibilă pe site-ul comunei) sunt prezentate în Tabelul alăturat. În rubrica din dreapta am inserat propriile mele comentarii bazate pe observația la fața locului.

Intervenții necesare prevăzute în Strategia 2016 – 2025 (pentru satul Șirnea)Observații (de la fața locului) 2020
Reabilitarea și modernizarea căilor de acces constituite din drumuri pietruite sau de pământS-a făcut foarte puțin și de slabă calitate. Precipitațiile abundente și pantele abrupte distrug drumurile făcute fără șanțuri corespunzătoae de scurgere
Reabilitarea clădirii Muzeului EtnograficNu s-a făcut nimic până acum. Dar chiar în condițiile reabilitării, dacă muzeul va sta tot închis din lipsa unui custode angajat, nu se va rezolva mare lucru.
Reabilitarea monumentului EroilorNu s-a făcut încă nimic
Reabilitarea școlii generale + echipamente IT + material didacticNu mai pare de actualitate școala fiind  închisă din 2018 din lipsă de copii
Dotări interioare moderne pentru Căminul culturalAceeași observație ca și în cazul Muzeului. Este nevoie de cel puțin un animator cultural priceput (ca să nu zic entuziast) la nivelul satului.
Revitalizarea meșteșugurilor tradiționaleNu s-a făcut nimic și obiectivul ar trebui operaționalizat. Deocamdată este doar ceva foarte vag. Ar fi mare nevoie de șițari, tâmplari dar și reparații auto sau electrice.
Organizarea în fiecare an a manifestărilor tradiționaleAcestea nu mai au loc de mai mulți ani din lipsa organizatorilor și a participanților.
Sprijinirea agricultorilor prin subvenții pentru realizarea activităților agricoleÎn afara subvențiilor din fonduri europene care se acordă deja de mai mulți ani, nimic nu vine de la autoritățile locale sau naționale pentru asemenea obiective specifice.
Modernizarea infrastructurii de cazare și pensiuniS-ar simți mai ales nevoia unei disciplinări a construcțiilor care să favorizeze conservarea stilului local.
Participarea la festivaluri de promovare a produselor tradiționale locale în țară și străinătateCâțiva producători locali participă și în prezent, dar numai prin efortul lor personal. Nu am auzit de vreo implicare din partea autorităților.

În ansamblu se poate spune că față de angajamentele  din 2016, prea puține s-au realizat la jumătatea perioadei prevăzute. Și chiar dacă acestea s-ar fi realizat în mai mare măsură, lucrurile nu ar fi stat diferit în Șirnea. Pentru că Strategia (nu numai că nu) nu recunoaște situația disperată în care de fapt se găsește satul, ci am putea spune că încă plutește într-o  lume ideală a stărilor oricând posibil de a fi îmbunătățite chiar cu jumătăți sau sferturi de măsură.

Ori, după cum se văd lucrurile la fața locului, multe dintre desfășurări sunt dramatice și iremediabile, iar pentru a se reveni la normal, intervențiile ar trebui să fie cu mult mai rapide și hotărâte, sprijinite de fonduri considerabile și bazate pe o solidaritate socială ce deocamdată, pare că a dispărut de pe aceste frumoase plaiuri românești. Mă gândesc, de exemplu,  la măsuri energice de încurajare (subvenții consistente venite de la comunitate) a câtorva tineri sau familii tinere de a se fixa în gospodării proprii, crescătoare de vite și totodată ai copiilor proprii. La fel de binevenită ar fi încurajarea unor inițiative de afaceri locale în prelucrarea laptelui și comercializarea produselor pe plan local (inclusiv prin alimentație publică). Și mă mai gândesc, nu în ultimul rând, că Bălțata românească și crescătorul de vaci ar trebui să fie tema unui viitor nou monument comunal situat în centrul satului. El ar putea să reamintească tuturor celor care trec pe aici că satul Șirnea a fost și va rămâne un produs al civilizației crescătorilor de animale, chiar la peste 1200 de metri altitudine.

Cu regret pentru o lume ce pare că se scufundă sub ochii noștri,

Sociolog dr. Sorin Mitulescu



Facebook

Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei (vol. XX), Iași, Editura Palatul Culurii, 2020, (614 pag.)

Anuarul apărut în primele zile ale începutului acestui an ar putea să intereseze comunitatea sociologică mai mult decât volumele publicate anterior, care oferă și ele informații extrem de utile pentru cunoașterea identității culturale a românilor. Spun acest lucru pentru că, alături de contribuțiile de strictă specialitate (muzeografie etnografică), sunt incluse ...

Ieri a fost 22 Decembrie 1989. Azi e 23 Decembrie 2020: ce a fost după?

Acest text este o parte dedicată perioadei post-decembriste. Într-o formă a fost publicat în Istoria socială a României. Revăzut textul este supus unei discuții colegiale pentru a fi introdus ca un capitol într-un posibil Volum de Istorie a României. Textul poate fi descărcat aici: romaniasociala.ro Din toată inima, sărbători fericite Cătălin Zamfir

Mai are socialismul un viitor?

Mulți au considerat că 1989 a fost anul înmormântării ideii de socialism. Statele din sistemul sovietic au renunțat zgomotos la socialism și au optat pentru capitalism. În occident, neoliberalismul a devenit dominant, inhibând asumarea deschisă a socialismului chiar și în statele europene nordice unde socialismul avea o tradiție consolidată. Socialismul suedez ...

România deleuziană. Fragmentul XXXIX despre milă (IV)

„Și învăța Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Și iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputință și care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: Femeie, ești dezlegată de neputința ta. Și și-a pus ...

Apariție editorială: Septimiu Chelcea, Despre om și lume. Studii și reflecții psihosociologice

Apariție editorială: Septimiu Chelcea,Despre om și lume. Studii și reflecții psihosociologice, Suceava, Editura Alexandria Publishing House,2020 (215 de pagini) Ne face plăcere să anunțăm publicarea lucrării profesorului Septimiu Chelcea. Cartea cuprinde două părți: I) Studii psihosociologice (152 pagini) și II) Reflecții psihosociologice (53 pagini). Prima parte include cinci studii actualizate, despre ...

„POLITICI SOCIALE ÎN ROMÂNIA DUPĂ 30 DE ANI. AŞTEPTĂRI ŞI RĂSPUNSURI”

Cum arată România după 30 de ani de democrație, o radiografie obiectivă a tranziției, construită din cele 16 studii de autor. Cele 16 lucrări așezate într-un volum coordonat de Elena Zamfir, Mălina Voicu și Simona Maria Stănescu, oferă o imagine de ansamblu a profilului general al politicilor publice în România ...

Interviu cu Flavius Mihalache – Mediul rural între 1990 și 2020. Transformări și decalaje

Flavius Mihalache, cercetător științific III în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții (Academia Română), doctor în sociologie din 2013 și expert în cercetarea mediului rural din România publică în anul 2020 cu volumul „Mediul Rural între 1990 şi 2020 Transformări şi Decalaje”. Cartea reprezintă una dintre cele mai elocvente lucrări ...

In memoriam Cornel Constantinescu 1953 – 2020

Simt un gol, un gol imens. Ca prieten, dar și în calitate de coleg în sociologie. Sociologia românească are azi, odată cu trecerea în neființă a lui Cornel Constantinescu, o pierdere grea. El a iubit de la început sociologia. Cu o liniște de invidiat și o discreție rară, în momentele ...