Dezastrele cutremurelor se produc în câteva secunde, dar urmările lor se văd după câteva luni, ani sau zeci de ani. Pierderile umane și materiale sunt adesea imense, greu de măsurat. Seismul cu magnitudinea 7,8 grade pe scara Richter (gradată de la 1 la 9) a lovit în noaptea de 6 februarie 2023 Turcia şi Siria, iar cel de 7,5 grade în 7 februarie, la ora prânzului, urmate de mai mult de 2 100 de  replici cu intensitate mare, s-au soldat (până la 18 februarie) cu peste 45 000 de morți  și peste 120 000 de persoane rănite. Numărul sinistraților este de ordinul milioanelor.

Dacă pentru măsurarea intensității seismelor au fost inventate instrumente de măsurare (scara Richter, scara  Mercalli ș.a.), pentru evaluarea spaimei produse de zguduirea pământului în urma ciocnirii plăcilor tectonice nu există în prezent nicio modalitate. Se apreciază cât de mare este spaima după modificările fiziologice. Dacă o persoană prezintă câteva din aceste simptome: accelerarea pulsului, transpirație, frisoane, dificultăți de respirație, amețeală, slăbiciune, amorțirea mâinilor, atunci medicii pun diagnosticul „atac de panică” și se prescrie tratamentul adecvat. Simptomele fiziologice pot fi însoțite de trăiri subiective: depersonalizare, teama de a înnebuni, teama de a muri. Se estimează că cel mult 30% dintre cei loviți de un dezastru fac atac de panică (Bonanno et al., 2004, p. 20).

Termenul „reziliență” transferat din tehnologie în domeniul sociologiei

Provenit din limba latină, cuvântul „reziliență” (l. latină, resilio, a sări înapoi) a dobândit rapid relevanță în lumea de azi, zgudită de dezastre naturale și șocuri economice, sociale și politice. Termenul „reziliență” a fost folosit inițial în fizică și matematică pentru a descrie capacitatea unui material de a reveni la forma originală sau a unui sistem de a se echilibra după o perturbare. S-au realizat modele matematice pentru a asigura reziliența podurilor și clădirilor în cazul dezastrelor. Studiul din 1973 „Resilience and stability of ecological systems” al profesorului Crawford S. Holling de la Universitatea din Florida a avut un impact major nu numai în ecologie, ci și în științele socio-umane. Crawford S. Holling aprecia că „Reziliența determină persistența relațiilor în cadrul unui sistem, este măsura capacității acestor sisteme de a absorbi modificările variabilelor de stare. Reziliența este proprietatea sistemului, iar persistența sau probabiltatea de a se extinde reprezintă rezultatul. Stabilitatea, pe de altă parte, este capacitatea unui sistem de a reveni la  starea de echilibru după o disturbare temporară (Holling, 1973,  p. 17). Dezvoltarea ulterioară a teoriei rezilienței a dus la schimbarea viziunii „salt înapoi” în conceptualizarea rezilienței ca „salt înainte”, nu revenire la starea de dinaintea perturbării sistemului. În present, există trei definiții tip ale rezilienței. (Tabelul 1)

Tabelul 1. Cele trei tipuri principale/definiții ale rezilienței (adaptat după Martin, Sunley, 2015, p. 5).

Ron Martin, profesor în Departamentul de geografie de la University of Cambridge (Marea Britanie) și Peter Sunley, profesor în Departamentul de geografie de la Southampton University, Marea Britanie, introduc o distincție între „reziliența adaptativă” și „reziliența pozitiv adaptativă” și consideră că „reziliența”, un concept de actualitate, „are abilitatea de a traversa granițele disciplinelor științifice aproape fără niciun efort” (Martin, Sunley, 2015, p. 40).

Cuvântul „reziliență” a intrat în vocabularul nostru curent după aprobarea Planului Național de Redresare și Reziliență a României (PNRR) la începutul anului 2021. Scopul PNRR este „să asigure un echilibru optim între prioritățile Uniunii Europene și necesitățile de dezvoltare ale României, în contextul recuperării după criza COVID-19, care a afectat semnificativ țara, așa cum a afectat întreaga Uniune Europeană și întreaga lume”. PNRR a României este structurat pe șase piloni: 1) tranziția verde, 2) transformare digitală, 3) creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, 4) coeziune socială și teritorială, 5) sănătate, precum și reziliență economică, socială și instituțională, 6) politici pentru noua generație.

Sensul cuvântului „reziliență”, așa cum îl folosim în comunicarea de zi cu zi, s-a schimbat: dintr-un termen tehnic a devenit un termen sociologic, deși nu este încă inclus în dicționarele de sociologie. Transferul termenilor dintr-un domeniu în alt domeniu, în cazul nostru, de la tehnologie la sociologie, impune reconceptualizarea lor (Norris et al., 2008, p. 127).

Veronica Dumitraşcu, cercetător științific la Institutul de Sociologie al Academiei Române, a analizat și reconceptualizat termenul „reziliență”, cu referire la managementul comunicării în gestionarea pandemiei de COVID-19 (Dumitrașcu, 2020, pp. 289-305). După autoarea citată, „Rezilienţa a fost folosită în psihologie şi psihiatrie în anii `40 ai secolului trecut de către Johnson şi Wiechelt (2004), a fost folosită în studiile despre „sistemele socio-ecologice” (e.g., Boyd şi Folke, 2012), arhitecţii au folosit acest termen pentru a descrie robusteţea, adaptabilitatea şi rapiditatea infrastructurii de a se reface (Cimellaro et al., 2006; Cox et al., 2011)” (Dumitrașcu, 2020, p. 291).

În cele ce urmează, voi schița dimensiunile rezilienței comunităților în cazul cutremurelor.  Consider că termenul „reziliență comunitară” este mai adecvat decât „reziliență societală”, întrucât dezastrele lovesc comunități rurale și urbane, anumite zone geografice dintr-o țară, nu întreaga națiune. În presă se anunță că mai multe orașe din Turcia au fost distruse de cutremurului din 6 februarie, în niciu caz că Turcia este distrusă. De altfel, termenul „community resilience” este larg utilizat pe plan internațional (Fran H. Norris et al., 2008; Peter Allmark et al., 2014; Sonny S. Patel et al., 2017; Sandeep K. Singh, 2022 ș.a.).

Reziliența seismică a comunităților

Spre deosebire de pandemia de COVID-19 care a fost prevăzută de Organizația Mondială a Sănătății cu luni de zile înainte de a se instala în întreaga lume, seismele nu pot fi prevăzute decât cu 20-30 de secunde înainte de a se produce. De asemenea, semnalul de alarmă în cazul acestei pandemii a fost tras spre a alerta sistemele sanitare din fiecare țară pentru a limita pierderile de vieți omenești, pentru ca spitalele să nu intre în colaps. Când dispozitivul Android emite alertă de cutremure, sunt vizați toți oamenii din comunitate. Dezastrul pandemiei de COVID-19 s-a produs în valuri, întinse pe luni de zile, ceea ce nu se întâmplă în cazul cutremurelor, chiat dacă survin numeroase replici, cum s-a întâmplat în cutremurul din Turcia și Siria, și, păstrând proporțiile, în seismul din 14 februarie a.c. din zona Gorjului (cutremurul a avut magnitudinea 5,7 pe scara Richter și a fost urmat de peste 700 de replici, cele mai intense având magnitudinea sub 3,4 pe scara Richter). Aceste caracteristici ne îndreptățesc să abordăm reziliența seismică diferențiat de alte tipuri de reziliență specifice inundațiilor, incendiilor, pandemiilor, secetei prelungite ș.a. sau dezastrelor provocate de oameni (războaie, confruntări sociale violente etc.).

Resursele psihosociale: controlul personal (măsura în care indivizii pot influența situațiile), optimismul (dispoziția generală și stabilă de a urmări scopul propus), suportul social (ajutorul emoțional, instrumental sau informațional acordat de alții), strategiile coping (efortul de reducere a consecințelor emoționale ale evenimentelor stresante) sunt factori-cheie în cazul seimelor, ca și în cazul altor dezastre (Taylor, Seeman, 1999, p.  210). De asemenea, încrederea în liderii politici și în instituțiile statului intervine hotărâtor în realizarea rezilienței atât la nivelul comunităților, cât și la nivelul întregii societăți. Cum stau lucrurile în România în această privință? (Tabelul 2)

Tabelul 2. Distribuția răspunsurilor la întrebarea „Câtă încredere aveți în următoarele instituții?” (N = 1067)

Sondajul Curs (22 ianuarie 2023) a fost efectuat pe un eșantion de 1067 de respondenţi, votanţi în vârstă de peste 18 ani, cu o marjă maximă de eroare la nivelul întregului eşantion de +/-3% la un nivel de încredere de 95%.

Un alt sondaj de opinie, realizat de Atlas în aceeași perioadă (27 ianuarie 2023), a găsit că electoratul României evaluează negativ activitatea Președintelui Klaus Werner Iohannis și a Guvernului Nicolae Ciucă. (Tabelul 3)

Tabelul 3. Evaluarea activității Președintelui și Guvernului României (N = 2000)

Sondajul online Atlas a fost realizat pe un eșantion aleatoriu de 2000 de persoane și este reprezentativ la nivel național (marja de eroare +/- 2%; nivelul de încredere 95%).

Aceasta fiind încrederea românilor în personalitățile politice ale momentului și în instituțiile statului, ce ne mai rămâne? Speranța! Speranța că pe termen scurt sau mediu niciun seism cu magnitudinea de peste 7 pe scara Richter nu va lovi România și nici teritoriul din jur pe o rază de o mie de kilometri. Dacă România ar fi zguduită de un cutremur cu magnitudinea de peste 7,4, similar celui produs în 1977 și celui de acum din Turcia și Siria, s-ar înregistra peste 45 000 de persoane decedate sau grav rănite și 350 000 de clădiri rezidențiale ar putea fi puternic avariate („Concepția națională de răspuns postseism”, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență din MAI, 2021). Conform unui studiu din „Planul de analiză și acoperire a riscurilor” realizat de Primăria Capitalei, dacă în 2023 s-ar produce în București un cutremur similar celui din 1977, s-ar solda cu peste 6 500 de morți și cu mai mult de 16 000 de răniți grav. Un număr de 23 000 de clădiri ar fi afectate de cutremur, din care 1000 s-ar prăbuși și 4 100 ar fi atât de afectate, încât nu vor mai putea fi reabilitate. Sabia lui Damocles are lama ascuțită…

Bibliografie

Bonanno, George A. (2004). „Loss, trauma, and human resilience. Have we underestimated the human capacity to thrive after extremely aversive events?”, American Psychologist, 59, 1, pp. 20-28.

Dumitraşcu, Veronica (2020). „Rezilienţa societală şi managementul comunicării în gestionarea pandemiei de COVID-19”, Revista Română de Sociologie,  5-6, pp. 289-305.

Holling, Crawford S. (1973). „Resilience and stability of ecological systems”. Annual Review of Ecology and Systematics, 4, pp. 1-23.

Martin, Ronald, Sunley, Peter (2015). „On the notion of regional economic resilience. Conceptualization and explanation”,Journal of Economic Geography, 15, 1, pp. 1-42.

Norris, Fran H. et al. (2008). „Community resilience as a metaphor, theory, set of capacities, and strategy for disaster readiness”, American Journal of Community Psychology, 41, 1-2, pp. 127-150. 

Taylor, Shelley E., Seeman, Teresa E. (1999). „ Psychosocial resources and the SES-health relationship”, Annals New York Academy of Sciences, 896, pp. 210-225.

xxx  Planul Național de Redresare și Reziliență, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. (https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2021/10/facada6fdd5c00de72eecd8ab49da550.pdf)