Romania Sociala logo
Menu

De ce Trump, nu Clinton? Partea a doua: campania

autor:   15 November 2016  

În comentariul precedent, afirmam că, atunci când rezultatul unor alegeri este strâns, candidatul şi campania fac diferenţa.

Cum au arătat campaniile lui Donald Trump şi Hillary Clinton, puse față-n față?

Cum au arătat campaniile lui Donald Trump şi Hillary Clinton, puse față-n față?

Organizare şi profilul persoanelor cheie

Aparent, ambele campanii au continuat modelul ultimelor alegeri, cu o conducere bicefală. Pe de o parte, o persoană care se ocupă de partea administrativă, logistică şi financiară, iar pe de altă parte, o altă persoană care coordonează elaborarea şi execuţia strategiei de campanie, conţinutul mesajelor şi narativelor. În România, o asemenea structură poate părea neobişnuită. Funcţionalitatea reiese tocmai din completarea firească între cele două roluri.

Campania lui Clinton a fost condusă de John Podesta (preşedinte) şi Robbie Mook (manager). Podesta este tipic pentru ceea ce americanii numesc „Washington insider”, adică un personaj cu experienţă în politică în partid, executiv şi zona de lobby. Un apropiat colaborator al managerului de campanie al lui Obama din 2008, Mook este un organizator, nu un strateg. În mod nebişnuit, Clinton a ales să nu aibă un strateg de campanie propriu-zis, respectiv pe cineva cu profil profesional din zona ştiinţelor sociale sau ştiinţelor comunicării. Serviciile de sondare şi, parţial, cele de elaborare a mesajelor au fost externalizate către Benenson Strategy, firmă folosită şi de preşedintele Obama în trecut pentru sondaje. Cel mai probabil, strategia şi mesajele candidatei au rămas la nivelul unui comitet ad-hoc format din consilieri apropiaţi, Bill Clinton şi consultantul extern campaniei. Într-o asemenea structură, unitatea de concepţie şi acţiune nu poate decât să lase de dorit. [1]

Donald Trump a trecut prin trei conduceri succesive ale campaniei sale. În ultima fază, după convenţia Partidului Republican din vară, campania a fost condusă de Stephen Bannon (CEO/director general), directorul saitului de ştiri Breitbart News şi de Kellyanne Conway (manager de campanie), politolog, care deţine propria firmă de sondaje. La polul opus lui Clinton, la conducerea campaniei lui Trump s-au aflat două persoane cu experienţă în strategie şi comunicare politică. Şi tot spre deosebire de Clinton, Trump a avut un strateg de campanie propriu-zis.

Fonduri de campanie

Postura lui Hillary Clinton de candidat al sistemului sau ceea ce americanii numesc „The Establishment” se întrevede şi din disparitatea masivă de fonduri dintre cele două campanii. Tradiţional, republicanii sunt sprijiniţi puternic de mediul de afaceri, mai ales de marile corporaţii şi organizaţii patronale, iar democraţii se confruntă cu serioase probleme ce reies din acest dezechilibru financiar.

Bugetele de campanie [2]

Hillary Clinton: 497 milioane USD propria campanie, 189 milioane USD alte grupuri de sprijin.

Donald Trump: 247 milioane USD propria campanie, 59 milioane USD alte grupuri de sprijin.

Publicitate TV

În America, mai mulţi bani înseamnă, în primul şi primul rând, mai multă propagandă electorală prin publicitate TV. Cum mai multă propagandă înseamnă, de regulă, mai multe voturi, rezultă că în 90% dintre cazuri candidatul cu mai mulţi bani câştigă, indiferent că este vorba de alegeri prezidenţiale sau pentru Congres (parlamentare). [3] În 2016, Clinton a cheltuit cam de 2,5 ori mai mult decât Trump pe reclame TV. [4]

Bugetele pentru publicitate TV

Clinton: 253 milioane USD

Trump: 93 milioane USD

Internet şi reţele de socializare

În SUA, televiziunea este un mediu în declin, iar internetul un mediu de comunicare în ascendenţă. Deşi mai dificil de măsurat prezenţa celor doi candidaţi pe Internet, numărul de utilizatori Facebook conectaţi la paginile oficiale şi numărul de abonaţi la contul oficial de Twitter oferă o imagine relevantă.

Facebook

Clinton: 9,4 milioane

Trump: 14,6 milioane

Twitter

Clinton: 11 milioane

Trump: 15 milioane

Mitinguri

În ultima săptămână de campanie [4]

Clinton: 19 mitinguri în 8 state

Trump: 26 mitinguri în 12 state

De notat că Trump a încheiat campania în forţă, cu un miting la 1 noaptea, chiar în ziua alegerilor, în statul Michigan.

Mitingul cu cea mai numeroasă asistenţă [4]

Clinton: 14-18.000 persoane

Trump: 28.000 persoane

Trăgând linie, configuraţia la vârf a echipei de campanie şi direcţiile de acţiune reflectă specificul candidaturilor.

Clinton a optat pentru o campanie în linia celor precedente: un buget de campanie cât mai mare, care să permită publicitate TV cât mai multă şi buget de aducere la vot a alegătorilor. În această lumină, capătă sens profilul de organizatori, nu de strategi, ai celor care i-au condus campania. Dezavantajele unei asemenea campanii constau în apropierea (pentru unii, dependenţa) candidatului de marii donatori, timpul petrecut pentru strângerea de fonduri în detrimentul campaniei şi serioase probleme în articularea unei strategii, narative şi mesaje de succes.

Trump a urmat calea unei campanii insurgente, anti-sistem. A căutat să compenseze dezavantajul financiar prin mai multă campanie de teren. Respins de marii donatori şi de marile corporaţii, nu a mai fost nevoit să consume atât de mult timp pentru curtarea donatorilor. Deficienţele de resurse financiare şi umane au fost compensate, în bună parte, prin buna cooperare cu Comitetul Naţional Republican, condus de Rience Priebus. Nu întâmplător, Priebus a fost invitat să ia cuvântul pe scenă în primul discurs al preşedintelui ales. Ulterior, Priebus a fost nominalizat drept şeful de cabinet al preşedintelui Trump.

Trecând la mediile de comunicare, Clinton a mizat în principal pe televiziune, Trump în primul rând pe Internet. Aşa cum campania lui Richard Nixon din 1968 a fost prima axată pe televiziunea ca principal mediu de comunicare, campania lui Trump va rămâne, probabil, drept prima campanie axată pe Internet ca principal mediu de comunicare.

Dacă Trump nu a putut balansa cantitatea de propagandă a adversarului, a căutat să o suplinească prin calitate, având colaboratori capabili să conceapă o strategie de campanie mai bună. În cele din urmă, o femeie a făcut istorie în campania din 2016. Kellyanne Conway, cea care a conceput strategia de campanie a lui Trump, este prima femeie strateg a unei campanii prezidenţiale câştigătoare. Subiectul strategiilor de campanie rămâne pentru o postare viitoare.

[1] Despre structura campaniei lui Hillary Clinton în

http://www.politico.com/magazine/story/2016/11/hillary-clinton-loses-2016-election-214439

[2] https://www.opensecrets.org/pres16/

[3] https://www.washingtonpost.com/news/the-fix/wp/2014/04/04/think-money-doesnt-matter-in-elections-this-chart-says-youre-wrong/ https://www.opensecrets.org/news/2008/11/money-wins-white-house-and/

[4] http://abcnews.go.com/Politics/hillary-clinton-donald-trumps-campaigns-numbers/story?id=43356783



Facebook

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

Septimiu Chelcea, Flash-uri psihosociologice, București, Editura Pro Universitaria, 2024

Nu am inventat roata, dar m-am străduit să nivelez drumul. Am adunat în acest volum gândurile răzlețite de-a lungul timpului în revistele la care am colaborat și în unele din cărțile pe care le-am publicat. Sunt gânduri, flash-uri, izvorâte din observațiile cotidiene, filtrate de lecturile mele. Unele dintre ele poartă amprenta timpului, ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Provincialismul. Cheie de lectură posibilă a tranziției

1. Punctul de plecare Lectura recentă a trei intervenții publicate în 2023 și 2024 mi-a apărut emblematică.  Este vorba de o serie de texte de analiză politică apărute sub titlul generic România ca proiect geopolitic și interesul național în contextul dezordinii mondiale, sub semnătura analistului politic Adrian Severin. Și de   cartea ...