Romania Sociala logo
Menu

De ce Trump, nu Clinton? Partea a doua: campania

autor:   15 November 2016  

Iulian Stănescu

În comentariul precedent, afirmam că, atunci când rezultatul unor alegeri este strâns, candidatul şi campania fac diferenţa.

Cum au arătat campaniile lui Donald Trump şi Hillary Clinton, puse față-n față?

Cum au arătat campaniile lui Donald Trump şi Hillary Clinton, puse față-n față?

Organizare şi profilul persoanelor cheie

Aparent, ambele campanii au continuat modelul ultimelor alegeri, cu o conducere bicefală. Pe de o parte, o persoană care se ocupă de partea administrativă, logistică şi financiară, iar pe de altă parte, o altă persoană care coordonează elaborarea şi execuţia strategiei de campanie, conţinutul mesajelor şi narativelor. În România, o asemenea structură poate părea neobişnuită. Funcţionalitatea reiese tocmai din completarea firească între cele două roluri.

Campania lui Clinton a fost condusă de John Podesta (preşedinte) şi Robbie Mook (manager). Podesta este tipic pentru ceea ce americanii numesc „Washington insider”, adică un personaj cu experienţă în politică în partid, executiv şi zona de lobby. Un apropiat colaborator al managerului de campanie al lui Obama din 2008, Mook este un organizator, nu un strateg. În mod nebişnuit, Clinton a ales să nu aibă un strateg de campanie propriu-zis, respectiv pe cineva cu profil profesional din zona ştiinţelor sociale sau ştiinţelor comunicării. Serviciile de sondare şi, parţial, cele de elaborare a mesajelor au fost externalizate către Benenson Strategy, firmă folosită şi de preşedintele Obama în trecut pentru sondaje. Cel mai probabil, strategia şi mesajele candidatei au rămas la nivelul unui comitet ad-hoc format din consilieri apropiaţi, Bill Clinton şi consultantul extern campaniei. Într-o asemenea structură, unitatea de concepţie şi acţiune nu poate decât să lase de dorit. [1]

Donald Trump a trecut prin trei conduceri succesive ale campaniei sale. În ultima fază, după convenţia Partidului Republican din vară, campania a fost condusă de Stephen Bannon (CEO/director general), directorul saitului de ştiri Breitbart News şi de Kellyanne Conway (manager de campanie), politolog, care deţine propria firmă de sondaje. La polul opus lui Clinton, la conducerea campaniei lui Trump s-au aflat două persoane cu experienţă în strategie şi comunicare politică. Şi tot spre deosebire de Clinton, Trump a avut un strateg de campanie propriu-zis.

Fonduri de campanie

Postura lui Hillary Clinton de candidat al sistemului sau ceea ce americanii numesc „The Establishment” se întrevede şi din disparitatea masivă de fonduri dintre cele două campanii. Tradiţional, republicanii sunt sprijiniţi puternic de mediul de afaceri, mai ales de marile corporaţii şi organizaţii patronale, iar democraţii se confruntă cu serioase probleme ce reies din acest dezechilibru financiar.

Bugetele de campanie [2]

Hillary Clinton: 497 milioane USD propria campanie, 189 milioane USD alte grupuri de sprijin.

Donald Trump: 247 milioane USD propria campanie, 59 milioane USD alte grupuri de sprijin.

Publicitate TV

În America, mai mulţi bani înseamnă, în primul şi primul rând, mai multă propagandă electorală prin publicitate TV. Cum mai multă propagandă înseamnă, de regulă, mai multe voturi, rezultă că în 90% dintre cazuri candidatul cu mai mulţi bani câştigă, indiferent că este vorba de alegeri prezidenţiale sau pentru Congres (parlamentare). [3] În 2016, Clinton a cheltuit cam de 2,5 ori mai mult decât Trump pe reclame TV. [4]

Bugetele pentru publicitate TV

Clinton: 253 milioane USD

Trump: 93 milioane USD

Internet şi reţele de socializare

În SUA, televiziunea este un mediu în declin, iar internetul un mediu de comunicare în ascendenţă. Deşi mai dificil de măsurat prezenţa celor doi candidaţi pe Internet, numărul de utilizatori Facebook conectaţi la paginile oficiale şi numărul de abonaţi la contul oficial de Twitter oferă o imagine relevantă.

Facebook

Clinton: 9,4 milioane

Trump: 14,6 milioane

Twitter

Clinton: 11 milioane

Trump: 15 milioane

Mitinguri

În ultima săptămână de campanie [4]

Clinton: 19 mitinguri în 8 state

Trump: 26 mitinguri în 12 state

De notat că Trump a încheiat campania în forţă, cu un miting la 1 noaptea, chiar în ziua alegerilor, în statul Michigan.

Mitingul cu cea mai numeroasă asistenţă [4]

Clinton: 14-18.000 persoane

Trump: 28.000 persoane

Trăgând linie, configuraţia la vârf a echipei de campanie şi direcţiile de acţiune reflectă specificul candidaturilor.

Clinton a optat pentru o campanie în linia celor precedente: un buget de campanie cât mai mare, care să permită publicitate TV cât mai multă şi buget de aducere la vot a alegătorilor. În această lumină, capătă sens profilul de organizatori, nu de strategi, ai celor care i-au condus campania. Dezavantajele unei asemenea campanii constau în apropierea (pentru unii, dependenţa) candidatului de marii donatori, timpul petrecut pentru strângerea de fonduri în detrimentul campaniei şi serioase probleme în articularea unei strategii, narative şi mesaje de succes.

Trump a urmat calea unei campanii insurgente, anti-sistem. A căutat să compenseze dezavantajul financiar prin mai multă campanie de teren. Respins de marii donatori şi de marile corporaţii, nu a mai fost nevoit să consume atât de mult timp pentru curtarea donatorilor. Deficienţele de resurse financiare şi umane au fost compensate, în bună parte, prin buna cooperare cu Comitetul Naţional Republican, condus de Rience Priebus. Nu întâmplător, Priebus a fost invitat să ia cuvântul pe scenă în primul discurs al preşedintelui ales. Ulterior, Priebus a fost nominalizat drept şeful de cabinet al preşedintelui Trump.

Trecând la mediile de comunicare, Clinton a mizat în principal pe televiziune, Trump în primul rând pe Internet. Aşa cum campania lui Richard Nixon din 1968 a fost prima axată pe televiziunea ca principal mediu de comunicare, campania lui Trump va rămâne, probabil, drept prima campanie axată pe Internet ca principal mediu de comunicare.

Dacă Trump nu a putut balansa cantitatea de propagandă a adversarului, a căutat să o suplinească prin calitate, având colaboratori capabili să conceapă o strategie de campanie mai bună. În cele din urmă, o femeie a făcut istorie în campania din 2016. Kellyanne Conway, cea care a conceput strategia de campanie a lui Trump, este prima femeie strateg a unei campanii prezidenţiale câştigătoare. Subiectul strategiilor de campanie rămâne pentru o postare viitoare.

[1] Despre structura campaniei lui Hillary Clinton în

http://www.politico.com/magazine/story/2016/11/hillary-clinton-loses-2016-election-214439

[2] https://www.opensecrets.org/pres16/

[3] https://www.washingtonpost.com/news/the-fix/wp/2014/04/04/think-money-doesnt-matter-in-elections-this-chart-says-youre-wrong/ https://www.opensecrets.org/news/2008/11/money-wins-white-house-and/

[4] http://abcnews.go.com/Politics/hillary-clinton-donald-trumps-campaigns-numbers/story?id=43356783



Facebook

România s-a încurcat în multe probleme. Cine ar lua iniţiativa: clasa politică sau NOI?

Acum câteva zile, la televizor, invitat un om politic. Stil de diplomat subtil. Inteligent. O oră întreagă. De la început am fost captat. O analiză profundă a crizei în care România se află. Suntem la coada Europei. Decalajele cu Occidentul sunt şocante. Da, situaţia e gravă. Privesc cei aproape 30 de ...

DESPRE ÎMPĂRAȚI, REPUBLICI ȘI ICEBERGURI

Acest articol[1] a fost provocat de lectura eseului acad. Cătălin Zamfir intitulat “De ce împărații nu sunt aleși de popor?”, publicat pe 22 iulie de revista România Socială. Apreciez foarte mult politica editorială a revistei de a prezenta simplu, clar și pe înțelesul tuturor esențialul realităților sociale și politice românești. ...

In memoriam profesor Achim Mihu

A plecat dintre noi profesorul Achim Mihu (n.1931), sociolog, antropolog, dar și filozof. Prin cărțile sale, Sociometrie (1965), Sociologia americană a grupurilor mici (1970) și ABC-ul investigației sociologice (1971) Achim Mihu a deschis relansarea sociologiei românească în condițiile dificile ale comunismului, având un efect liberator asupra tinerei generații de sociologie de atunci. A continuat publicarea unor cărți și studii valoroase în sociologie ...

Concluzia şedinţei Parlamentului European: Europa trebuie să înveţe de la România ce înseamnă democraţia

Nu sunt doar şocat, ci, mult mai mult, profund îngrijorat. Ce s-a întâmplat astăzi în Parlamentul European (PE) impune o reformă profundă a acestei instituţii. În primul rând, din câte ştiam, în Parlamentul European se exprimă opinii politice şi, eventual, se adoptă legi pentru funcţionarea UE. Un parlamentar european, cred eu, ...

Despre capitalism, numai de bine. Fragmentul V: De la CAER la UE

Refuzul sovieticilor de a accepta Acordul de la Bretton Woods reprezintă principala cauză care a determinat izbucnirea războiului rece în 1946. (17) Iar după aceea au apărut NATO, CAER şi Tratatului de la Varşovia. Această confruntare fără menajamente dintre capitalism şi socialism a durat până în 1990, atunci când CAER ...

Ca sociolog, voi răspunde DA la referendum

Mulți colegi m-au întrebat ce voi vota la actualul referendum. Spre surprinderea multora am răspuns DA. E nevoie de o explicație. Ca sociolog sunt convins că în viitor, cu siguranță, se vor schimba multe lucruri pe care acum nici nu ni le putem imagina. Într-un secol, două sau trei familia ar ...

România deleuziană: fragmentul XXVI, despre cum ajung oamenii să sfârșească în stradă

Câteva precizări tehnice: despre cărțile funciare și numerele top. La mijlocul secolului al XIX-lea (în Imperiul Habsburgic), orașul Brașov se parcelează, iar parcelele capătă numere topografice. Se constituie astfel câteva hărți topografice ale orașului Brașov în diferite perioade. Cele mai vechi, cu valoare istorică, sunt la Arhivele Naționale-Serviciul Județean Brașov. ...

Statul paralel: care stat va câștiga?

În ultimul timp, opinia publică a fost dominată de tema statului paralel. Termenul este complet nou, dar problema este nouă ?  Eu cred că da. Dar nu este încă clar ce este de fapt statul paralel. E vital să ne clarificăm aici pentru că satul paralel pare să fie o ...