A plecat încă unul dintre stâlpii generației de aur ai epocii marelui dezgheț care-a urmat celebrei Declarații din aprilie 1964. Facultatea de filosofie și proaspăt reînființata secție de sociologie au devenit atunci locurile „frumoșilor nebuni ai marilor orașe”.

Șerban Cionoff era studentul eminent, strălucitor, cu lecturi impresionante în filosofia greacă, preferatul eminentului profesor de istoria filosofiei antice, Academicianul de azi, Gheorghe Vlăduțescu. La momentul acela, Șerban Cionoff lansase primul săptămânal studențesc, „Universitas”, receptat ca mijloc de afirmare a unei generații noi, cu o forță creatoare care muta ziduri, mișca masele de tineri.

Atunci, într-un asemenea mediu, vor fi prins a încolți semințele altor manifestări ale generației strălucitoare, pe care, marele erudit Edgar Papu o denumise „Generația Labiș”. Generația lui Șerban Cionoff venea pe valul generației Labiș, cu propria ei identitate dar cu același elan, motivată de același etos, în care se citeau trăsăturile a ceea ce putem denumi „primăverile Estului”.

Șerban Cionoff a fost exponentul unei generații înnoitoare, omul unui crez de izbăvitoare înălțime morală. A trăit precum a crezut și a purtat în scurta lui călătorie mesajul unui vis înălțător, energia unei mari însuflețiri, puterea unui crez pe care nu l-a trădat niciodată. Plecarea lui lasă lumea noastră de la Dunărea de Jos mai săracă, mai stingheră, și mai slăbită în fața unei furtuni de patimi și orgolii, de închipuiri nenorocite, izvorâtă, cum ar zice Marin Preda, dintr-un spirit primar agresiv, dintr-o nedemnă închipuire, care-și face tain din suflete tinere, smulse dintr-o generație, vai, cât de fără direcție!

De astăzi înainte ne va lipsi omul Șerban Cionoff, liderul generației elanurilor frumoase, o generație care a știut, prin taina grației divine, să caute și să găsească buna direcție. Dumnezeu să te așeze în odihna marilor idealuri, nemuritoare în cerul dumnezeieștii izbăviri! Drum de lumină, bunule prieten!