În fiecare minut se naște un fraier.

Phineas T. Barnum

Validarea subiectivă personală a intrat în vocabularul psihologiei, dar, foarte curios, nu sub numele celui care a identificat acest fenomen, psihologul american Bertram R. Forer (1914 – 2000), ci cu numele unui celebru proprietar de circ și om de afaceri american, Phineas T. Barnum (1810 – 1891), care, făcând aluzie la credulitatea oamenilor, ar fi spus: „There’s a sucker born every minute” (În fiecare minut se naște un fraier) (Vhos, 2007, p. 101). 

Experimentul Forer

 În 1948, Bertram R. Forer a făcut un experiment cu scopul de a demonstra că persoanele se pot înșela când rezultatele testelor de personalitate sunt prezentate într-o modalitate generală. La experiment au paticipat 39 de studenți dintr-un departamentul de psihologie, cărora li s-a aplicat un test proiectiv (Diagnostic Interest Blank), spunându-li-se că răspunsurile lor vor arăta dacă sunt sau nu adecvați pentru profesia aleasă. 

Diagnostic Interest Blank (DIB) cuprinde o serie de caracteristici de personalitate, sarcini de serviciu, speranțe și ambiții ale unei persoane ideale. După o săptămână, fiecare student a primit o pagină dactilografiată pe care le era trecut numele și o schiță a personalității proprii. Bertram R. Forer le-a atras atenția subiecților de experiment că rezultatul testului este confidențial și că este interzis să arate pagina dactilografiată primită altui student, aceasta pentru că toți studenții primiseră aceeași schiță de personalitate. Schița de personalitate conținea 13 enunțuri, preluate dintr-o revistă de astrologie foarte populară:

1. Simți puternic nevoia ca oamenii să te placă și să te admire.
2. Ai tendința să fii autocritic.
3. Ai o mare capacitate pe care nu ai folosit-o în avantajul tău.
4. Ai o personalitate slabă, dar ești, în general, capabil să o compensezi.
5. Adaptarea ta sexuală a prezentat probleme pentru tine.
6. Deși te prezinți disciplinat și stăpân pe sine, în intimitatea ta ești îngrijorat și nesigur.
7. Uneori, ai îndoieli serioase dacă ai luat decizia corectă sau dacă ai făcut ce trebuia.
8. Preferi schimbarea și varietatea și ești nemulțumit când ți se impun restricții și limitări.
9. Gândești independent și nu accepți declarațiile altora fără dovezi satisfăcătoare.
10. Consideri că este neînțelept să fii prea sincer în a te dezvălui altora.
11. Uneori ești extrovert, amabil și sociabil, iar alteori ești introvert, precaut și rezervat.
12. Unele dintre frumoasele tale aspirații sunt nerealiste.
13. Siguranța de sine este unul din obiectivele tale cele mai importante. 

(Forer, 1949, p. 120)

Subiecții de experiment au primit următoarele instrucțiuni: a) Evaluați pe o scală de la zero (deloc) la cinci (perfect) cât de exact este DIB în caracterizarea personalității dumneavoastră; b) Evaluați pe o scală de la zero la cinci enunțurile care descriu personalitatea dumneavoastră; c) Verificați fiecare enunț dacă este adevărat sau fals în ceea ce vă privește și puneți semnul întrebării dacă nu puteți să răspundeți. După primirea răspunsurilor, Bertram R. Forer a anunțat adevăratul scop al experimentului, și anume demonstrarea existenței tendinței de a fi impresionați de enunțurile vagi și de a considera diagnoza personalității ca fiind exactă.

Datele experimentului au arătat că toți subiecții au dat dovadă de credulitate. DIB a primit o singură evaluarea sub patru. În ceea ce privește gradul în care schița de personalitate corespunde profilului psihic al fiecărui student, s-a constatat că marea majoritate (34 de studenți din totalul de 39) au notat cu patru și cinci schița primită, adică „În mare măsură” și „Perfect”, media fiind 4,26. (Tabelul 1) 

Tabelul 1. Distribuția evaluărilor DIB și a schiței de personalitate

(după Forer, 1949, p. 121)

Bertram R. Forer a numit tendința de a accepta enunțurile vagi și ambigue ca descrieri ale propriilor lor caracteristici de personalitate validare subiectivă personală. Metoda lui de cercetare a fost preluată de mulți alți cercetători: a) administrarea unui test de personalitate; b) alocarea unui interval de timp (chipurile) pentru calcularea scorului; c) distribuirea unei schițe de personalitate identice; d) evaluarea de către indivizi a exactității descrierii personalității lor. Tendința de a accepta un feedback vag și general după completarea unui test de personalitate a fost identificată după Bertram R. Forer de către mulți alți cercetători: R. H. Dana, P. H. Fouke, 1979; C. B. Holmes et al., 1986; P. Rogers, J. Soule, 2009; T. Stachnik, P.Stachnik, 1980 (citați de Trif et al., 2022, p. 103).

Recapitulând, reținem că efectul Barnum se referă la o descriere vagă și ambiguă a personalității (profilul Barnum), aplicabilă tuturor, despre care indivizii cred că îi caracterizează în mod special numai pe ei. Enunțurile din profilul Barnum au fost împărțite în patru clase: 1. vagi (aplicabile mai multor persoane, nu doar uneia singure; 2. cu sensuri opuse în aceeași afirmație (de exemplu, „Uneori ești extrovert, amabil și sociabil, iar alteori ești introvert, precaut și rezervat”); 3. aplicabile unor categorii de persoane, nu unui individ anume (de exemplu, „Preferi schimbarea și varietatea și ești nemulțumit când ți se impun restricții și limitări”); 4. caracteristici pozitive (de exemplu, „Gândești independent și nu accepți declarațiile altora fără dovezi satisfîcătoare” (Sundberg, 1955, p. 4).

Efectul Barnum: ipoteze explicative

Deși efectul Barnum a fost îndelung cercetat, au rămas elemente și relații încă necunoscute în explicarea acestei erori cognitive. Unii cercetători (B. R. Forer, 1949; M. Gauquelin, 1979, J. W. O`Dell, 1972; L. J. Weinberger, L. A. Bradley, 1980), citați de D. H. Dickson și I. W. Kelly (1985, p. 368) au apreciat că acceptarea descrierilor de personalitate vagi și neclare se datorează faptului că enunțurile sunt universal valide. Spre exemplu, afirmația că „Unele dintre frumoasele tale aspirații sunt nerealiste” se potrivește foarte multor persoane. La fel și celelalte enunțuri din profilul Barnum. Pornind de la conținutul enunțurilor, alți cercetători (C. Layan, 1979; G. Dean et al., 1977; D. H. Baucom, E. G. Greene, 1979; E. J. Manning, 1968; D. Marks, R. Karnmann, 1980; R. Hyman, 1977, 1981) – citați de D. H. Dickson și I. W. Kelly (1985, p. 368) – au avansat ipoteza potrivit căreia oamenii își imaginează că schița de personalitate descrie exact personalitatea lor pentru că enunțurile se referă preponderent la caracteristici de personalitate dezirabile.

Sintetizând punctele de vedere referitoare la explicarea efectului Barnum, psihologul Adrian Furnham, profesor la University College London, și Sandra Schofield, profesoară în Departamentul de Psihologie de la Universty of Bath (Marea Britanie), menționează cauzele producerii acestei erori cognitive: 

1. Suntem predispuși să credem declarațiile pozitive despre noi înșine.
2. Suntem în mod natural predispuși să preluăm informațiile pe care le putem raporta la noi înșine și să le conectăm cu evenimentele din viața noastră de zi cu zi.
3. Avem tendința de a ne aminti mai precis evenimentele plăcute decât cele negative (Furnham, Schofield, 1987, p. 162).

La aceste cauze posibile trebuie adăugat că la acceptarea profilului Barnum contribuie și prestigiul/autoritatea cercetătorului, a persoanei care aplică testul: cu cât prestigiul (autoritatea) acestora este mai mare, cu atât profilul este mai credibil. 

Conexiuni

Se acceptă larg că efectul Barnum este universal, caracterizând populația dincolo de tipurile de cultură (individualistă/colectivistă) și de zonele geografice (est/vest). În România, Sabina  R. Trif, profesoară în Departamentul de Psihologie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a atestat existența acestui efect la studenții de la psihologie și a demonstrat printr-un experiment existența corelația între efectul Barnum și efectul „Mai bun decât media” (Trif et al., 2022, p. 101).

S-a documentat, de asemenea, că efectul Barnum afectează atât femeile, cât și bărbații (apărând unele diferențe în acceptarea enunțurilor, fără a influența semnificativ scorul final al scalelor de măsurare). La vârste mai înaintate, efectul Barnum pare că își pierde intensitatea: experiența de viață își spune cuvântul. Această supoziție rămâne să fie verificată în continuare.

Fapt este că nu toți oamenii acceptă în aceeași măsură profilul Barnum. S-a demonstrat că persoanele care au un nivel ridicat al clarității, stabilității și corelațiilor informațiilor despre sine (self‐concept clarity) evaluează enunțurile Barnum ca fiind mai puțin precise decât persoanele cu un nivel scăzut al clarității self-concept-ului (Guerrettaz, Arkinm, 2016, p. 219). Cercetători precum D. H. Dickson și I. W. Kelly (1985), C. S. Fichten și B. Sunerton (1983), C. R. Snyder (1974) ș.a. au explicat prin efectul Barnum credulitatea unora în acceptarea prezicerilor horoscopului, ghicitului în palmă și în globul de cristal.

Efectul Barnum are aplicații în publicitate. Reclamele de tot felul ne asigură că produsele sau serviciile ne sunt special destinate. „Nu mai aștepta! Este ce ți-ai dorti!”, „Pentru că meriți!” etc.

Putem reduce consecințele efectului Barnum?

Răspunsul este „Da”, fără nicio ezitare. Cea mai eficientă modalitate de ne feri de capcana încrederii că tabloul caracteristicilor pozitive general aplicabile ce ne este oferit de către cei ce încearcă să ne manipuleze ne reprezintă întocmai este să știm că efectul Barnum există și în ce constă. Tinerii și mai puțin tinerii este bine să conștientizeze cine sunt cu adevărat, să facă efortul de a-și ridica nivelul clarității self-concept-ului. 

Ne place să auzim despre noi lucruri bune, că suntem mai buni decât media: dar oare suntem? Să nu ne autoamăgim. Dezvoltarea spiritului autocritic ar trebui corelată cu ridicarea stimei de sine. Când stima de sine atinge cote exagerat de înalte se transformă în vanitate și individul cade în ridicol.

Lectura lucrărilor de psihosociologie poate conduce la înțelegerea importanței contextualizării situațiilor din viața de zi cu zi și, prin aceasta, la corectarea erorilor cognitive.

_______________________________

Bibliografie

Dickson,  D. H.,  Kelly, I. W. (1985). „The ‘Barnum effect’ in personality assessment. A review of the literature”, Psychological Reports, 57, pp. 367-382.

Forer, Bertram R. (1948). „A diagnostic interest blank”, Rorschach Research Exchange and Journal of Projective Techniques, 12, 2, pp. 119-129.

Forer, Bertram R. (1949). „The fallacy of personal validation. A classroom demonstration of gullibility”, The Journal of Abnormal and Social Psychology, 44, 1, pp. 118-123.

Furnham, Adrian, Schofield, Sandra (1987). „Accepting personality test feedback. A review of the Barnum effect”, Current Psychological Research & Reviews, 6, 2, pp. 162-178.

Guerrettaz, Jean, Arkin, Robert M. (2016). „Distinguishing the subjective and the objective aspects of self‐concept clarity”, Social and Personality Psychology Compass, 10, 4, pp. 219-230.

Sundberg, Norman D. (1955). „The acceptability of `fake` versus `bona fide` personality test interpretations”, The Journal of Abnormal and Social Psychology, 50, 1, pp. 145-147.

Trif, Sabina R. et al. (2022). „How well do we know ourselves? Disentangling self-judgment biases in perceived accuracy and preference of personality feedback”, Psihologia Resurselor Umane, 20, pp. 101-111.

Vohs, Kathleen D. (2007). „Barnum effect”, în R. F. Baumeister, K. D. Vohs (eds.). Encyclopedia of Social Psychology (pp. 191-192). Thousand Oaks, Sage Publications, Inc.