Decât să fii codaș la oraș, 

mai bine în satul tău fruntaș.

Proverb românesc 

Presupunând că vă căutați un job și, la selecția candidaților, angajatorul vă întreabă: „Preferați să fiți un pește mare întru-un bazin mic sau într-un bazin mare?”, ce ați răspunde? Nu este o glumă și nici o poveste pescărească; este o modalitate de a prognoza dezvoltarea personalității dumneavoastră în cadrul organizației (instituției, firmei) în care vreți să intrați.

În preajma începerii anului școlar, părinții fac tot ce pot, uneori chiar dincolo de limita legalității (își schimbă fictiv domiciliul, încearcă să îi impresioneze cu „mici atenții” pe cei ce decid etc.), pentru a-și înscrie copiii la grădinițele și școlile despre care au informații că sunt cele mai bune. Rezultatele cercetărilor vizând Efectul „Peștele mare în bazinul mic” (The big-fish – little-pond effect) arată că elevii au un „concept de sine școlar scăzut” în clasele și școlile cu performanțe ridicate și că acest efect este important din punct de vedere teoretic și practic, deoarece conceptul de sine academic este asociat pozitiv cu performanța la materiile de învățământ și cu atitudinile față de educație și școală (Loyalka et al., 2018, p. 542). Conceptul de sine școlar corelează pozitiv cu performanța școlară, îmbunătățirea unuia ducând la îmbunătățirea celuilalt (Marsh, Craven, 2006, p. 133).

Efectul „Pește mare în bazin mic” asupra elevilor

Acest efect a fost identificat în mediul școlar de către Herbert W. Marsh și John W. Parker în anul 1984. În cercetările ulterioare, Herbert W. Marsh, profesor în Departamentul de Științe ale Educației de la Oxford University, a teoretizat Efectul „Pește mare în bazin mic” pornind de la observația lui William James, fondatorul psihologiei americane: „Realizările obiective sunt evaluate în raport cu cadrele de referință interne”, [astfel că la campionatele mondiale – n.n.] „avem paradoxul unui sportiv extrem de rușinat pentru că este doar al doilea pugilist din lume sau al doilea canotor din lume” (James, 1890/1983, p. 310, apud Marsh et al., 2012, p. 431), în timp ce altul, pentru că nu are un astfel de cadru de referință, nu suferă, chiar dacă se clasează pe ultimul loc. 

Cu referire la mediul școlar, Efectul „Pește mare în bazin mic” denotă faptul că elevii au un concept de sine școlar scăzut când se compară cu elevii care au abilități mai mari decât ei, iar când se compară cu elevii cu abilități mai scăzute decât ei au, dimpotrivă, un concept de sine școlar ridicat. Termenul „Concept de sine școlar” (Academic self-concepts) semnifică percepția elevilor despre competența lor în ceea ce privește activitatea de învățare, așteptările lor de succes sau de eșec școlar. Conceptul de sine școlar poate fi general (global) sau defalcat pe materii de studiu (matematică, istorie, geografie etc.). A avea concept de sine școlar ridicat nu depinde numai de propria performanță, ci și de comparațiile pe care elevul le face, precum și de cadrul de referință extern. Pentru elevi, cadrul de referință extern este  reprezentat de notele primite de prieteni și colegi sau de notele cu care s-a putut intra la o școală sau alta (în cazul absolvirii unui ciclu de învățământ). În concepția lui Herbert W. Marsh, comparația socială ocupă un loc central în construirea efectului despre care discutăm. Conceptul de sine școlar – așa cum au relevat cercetările științifice – variază în funcție de caracteristicile socio-demografice ale elevului: vârsta, apartenența la gen, etnia, tipul familiei din care provine, școala pe care elevul o frecventează (Hansen et al., 2022,  p. 296).

Meta-analizele cercetărilor asupra Efectului „Pește mare în bazin mic” (386 de studii) au relevat rolul important pe care îl are vârsta în moderarea efectului. În funcție de vârstă, intensitatea efectului descrie o curbă ascendentă începând din clasa a IV-a, atingând nivelul maxim în clasa a X-a, scăzând apoi în studenție. Explicația acestei dinamici a efectului este dată de legătura organică dintre percepția performanței și capacitatea cognitivă. Elevii din școala primară încep să-și compare performanțele, dar nu au capacitatea de a integra diferite informații despre ei înșiși. Pe măsură ce abilitățile lor cognitive și presiunea școlară cresc, mărimea efectului crește în anii de liceu. Studenții sunt suficient de experimentați pentru a putea să-și evalueze propriile abilități academice independent de performanța colegilor lor (Fang, 2018).

„Predicția teoretică generală bazată pe Efectul `Pește mare în bazin mic` este că elevii la fel de capabili vor avea concepte de sine școlare mai scăzute în școlile cu media notelor superioară, dar concepte de sine mai mari în școlile cu media notelor mai scăzută. Într-un limbaj simplu, dacă cineva se percepe ca pește mare depinde de mărimea celuilalt pește (mai exact, de dimensiunea medie a celuilalt pește) din bazin. Cu cât grupul de egali este mai mare, luat drept cadru de referință, cu atât conceptul de sine școlar este mai scăzut. În același mod, grupurile de colegi cu note mai scăzute duc la concepte de sine școlare mai înalte” (Dai, Rinn, 2008, p. 284).  

Efectul „Pește mare în bazin mic” este un fenomen psihosociologic universal

S-au făcut cercetări transculturale complexe în țările occidentale, apoi în  țări cu culturi individualiste (occidentale) și cu culturi colectiviste (din Asia, Africa și America de Sud) pentru a verifica existența acestui efect. Herbert W. Marsh și Kit-Tai Hau (2003) au testat efectul în 26 de țări: pe ansamblul populației investigate și pe fiecare eșantion național a fost probată existența lui. Prashant Loyalka, Andrey Zakharov și Yulia Kuzmina, replicând cercetarea realizată de Herbert W. Marsh și Kit-Tai Hau pe eșantioane de elevi din 33 de țări dezvoltate economic și în curs de dezvoltare, din zone cu cultură individualistă și colectivistă, au găsit un sprijin larg și consistent pentru ipoteza existenței acestui efect și au constatat că Efectul „Pește mare în bazin mic” funcționează atât pentru băieți, cât și pentru fete în majoritatea eșantioanelor cercetate. Au constatat, de asemenea, că estimările efectului nu variază semnificativ în funcție de caracteristicile naționale, cum ar fi, de exemplu, produsul intern brut sau tipul de cultură (individualistă versus colectivistă). Așa cum concluzionează Prashant Loyalka – profesoară de științe ale educație la Stanford University, SUA – și colabortorii săi, această cercetare a adus dovezi convingătoare că Efectul „Pește mare în bazin mic” poate fi generalizat în funcție de caracteristicile elevilor și statelelor naționale (Loyalka et al.,  2018, p. 544). 

În ambele cercetări transnaționale, nu au fost incluse eșantioane de elevi și școli din România. Presupun, pe baza unor observații nesistematice, că și în mediul școlar românesc elevii cu performanțe ridicate se simt mai bine pritre colegii cu rezultate mixte decât în clasele și școlile cu rezultate excepționale. O fostă colegă își amintea: „Am trăit ambele situații în copilărie. Am fost elevă într-o școală foarte bună. Eram cam a cinsprezecea intr-o clasă cu 36 de eleve, deși avem puține note de opt și jumătate din mediile trimestriale erau cu nota zece. Schimbarea domiciulului m-a obligat să mă mut la altă școală. Acolo m-am trezit a cinceaa sau a șasea, nu-mi aduc bine aminte, într-o clasă cu 30 de eleve. Sincer, mi-a plăcut mai mult acolo, nu mai era nivelul stresului la fel de mare, erau mai multe colege pe care le puteam ajuta să-și facă temele”.

 Ar merita să se verifice prin cercetări riguroase și în mediul școlar din România acest efect care avansează ideia că, pentru a avea concept de sine școlar ridicat „este mai bine să fii pește mare într-un bazin mic, decât pește mic într-un bazin mare” – așa cum au arătat numeroase studii: Liem et al., 2013; Liu et al., 2005; Marsh, 1987; Marsh, Hau, 2003; Seaton, Marsh, Craven, 2009; Trautwein et al., 2006, 2009 (apud Dumont et al., 2017, p. 868). 

În scop aplicativ, s-au realizat cercetări pentru verificarea acestui efect în cazul elevilor supradotați, pentru a se putea răspunde, pe baze științifice, dacă elevii supradotați ar trebui să învețe în clase speciale, în școli de elită, sau laolaltă cu ceilalți elevi, în școli publice. Rezultatele unor astfel de cercetări nu au fost cocludente, aducându-se critici mai mult sau mai puțin întemeiate metodologiilor utilizate. De necontestat este însă faptul că a avea concept de sine școlar ridicat înseamnă a avea șanse sporite de dezvoltare și succes pe mai departe: în liceu, în învățământul superior și, foarte probabil, în viitoarea profesie. 

Mecanismul efectului identificat de Herbert W. Marsh în școală poate fi transpus și în alte domenii. Pe piața muncii, de exemplu, s-a cercetat relația dintre „conceptul de sine profesional” și sindromul epuizării profesionale (burnout) în cazul profesorilor (mai larg, a personalului din învățământ). caz în care conceptul de sine profesional este un predictor al burnout-ului. 

Proverbul „Decât să fii codaș la oraș, mai bine în satul tău fruntaș” (echivalent „Mai bine pește mare în bazin mic, decât pește mic în bazin mare”) are valoare de înțelepciune populară numai dacă cel codaș își acceptă statutul social și nu dorește, nu face eforturi să se dezvolte, să dobândească un statut social mai înalt (în termeni metaforici, să devină un pește mare într-un bazin mare). Cercetările au evidențiat că pentru percepția de sine este preferabil „bazinul mic”. Există însă pericolul ca într-un astfel de mediu să nu îți cunoști limitele. În termeni neacademici, se și spune „Se dă balenă, dar este într-un borcan” sau „Este băiat bun, dar nu-și vede lungul nasului”.

  Pentru a se dezvolta, cei cu status social nu prea înalt trebuie să-și extindă rețeaua socială, să intre în legătură cu cât mai multe persoane, care s-ar putea să-i ajute cândva într-o problemă sau alta. A cere sfatul persoanelor competente nu este rușinos, deși mulți novici își acoperă neștiința, riscând să rămână „pești mici”. Experții în resurse umane apreciază că modul în care este perceput „bazinul mare” (ca o barieră sau dimpotrivă ca o șansă de dezvoltare personală) influențează percepția de sine a angajaților și, prin aceasta, comportamentul lor în cadrul corporației. O mare corporație este în același timp o provocare și o oportunitate de dezvoltare persoanală. „Pești mari trăiesc în fluvii mări și oceane, nu în iazuri și bălți mici” – iată deviza persoanelor de succes.

Bibliografie 

Dumont, Hanna et al. (2017). „Fish swimming into the ocean. How tracking relates to students’ self-beliefs and school disengagement at the end of schooling”, The Journal of educational psychology, 109, 6, pp. 855-870.

Fang, Junian et al. (2018). „The big-fish – little-pond effect on academic self-concept. A meta-analysis”, Frontiers in Psychology, 9, p. 1569.

Friedman, Isaac A., Farber, Barry A. (1992), „Professional self-concept as a predictor of teacher burnout”, The Journal of Educational Research, 86, 1, pp. 28-35. 

Hansen, Kirstine, Henderson, Morag, Shure, Nikki (2022). „The role of academic self-concept in post-compulsory achievement, transitions and labour market outcomes”, Cambridge Journal of Education, 53, 3, pp. 293-309.

James, William  [1890] (1983). The Principles of Psychology. New York, Holt, Rinehart & Winston.

Loyalka, Prashant, Zakharov, Andrey, Kuzmina, Yulia (2018). „Catching the big fish in the little pond effect. Evidence from 33 countries and regions”, Comparative Education Review, 62, 4, pp. 542-564.

Marsh, Herbert W., Parker, John W. (1984). „Determinants of student self-concept: Is it better to be a relatively large fish in a small pond even if you don’t learn to swim as well?”, Journal of Personality and Social Psychology, 47, 1, pp. 213-231.  

Marsh, Herbert W., Kit-Tai Hau (2003). „Big-fish – little-pond effect on academic self-concept. A cross-cultural (26-Country) test of the negative effects of academically selective Schools”, American Psychologist, 58, 5, pp. 364-376.

Marsh, Herbert W., Craven, Rhonda G. (2006). „Reciprocal effects of self-concept and performance from a multidimensional perspective”, Perspective on Psychological Science, 1, 2, pp. 133-163.

Marsh, Herbert W. et al. (2012). „Self-concept: A synergy of theory, method, and application”, în K. R. Harris, S. Graham, T. C. Urdan (eds.), APA Educational Psychology Handbook (vol. 1, pp. 427-458). Washington, American Psychological Association.