Etimologic, cuvântul „gelozie”, provenit din limba greacă, semnifică un „Sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită nu este fidelă” (vezi Dicționar esențial de neologisme al limbii române, 2009, p. 411). De remarcat că această definiție corespunde doar „geloziei romantice”, termen introdus în vocabularul psihologiei în anul 1981 de către Ralph B. Hupka, profesor la California State University. Dar gelozia nu apare numai în relațiile romantice, de iubire, ci și în alte situații de atașament. S-a constatat că și copiii mici, începând de la 6 luni, simt o formă de gelozie față de mamele lor când acestea își comută atenția spre alte persoane sau lucruri din preajmă (Hart, Carrington , 2002, p. 395). După unii autori, de exemplu Christine R. Harris și Caroline Prouvost (2014), și câinii de companie ar fi capabili de reacții emoționale asemănătoare geloziei.

Cele mai multe cercetări prihosociologice privind gelozia au fost realizate în campusurile universităților, cu precădere asupra studenților din departamentele de psihologie. Aceasta este una din limitele cercetărilor psihosociologice, generalizarea rezultatelor fiind totdeauna riscantă. În foarte puține studii au fost incluse în eșantioanele de cercetare persoane încadrate în organizații economice, militare, medicale sau de altă natură, deși cercetările au arătat că emoțiile negative au un efect nedorit asupra stării psihice a angajaților și a eficienței organizației (Rispens, Demerouti, 2016, p. 103). De asemenea, s-a investigat doar într-o mică măsură gelozia în alte situații decât în relațiile intime, mai precis în relațiile dintre angajați și în relațiile dintre angajați și supervizori.

Voi prezenta în cele ce urmează două cercetări de teren vizând gelozia în relațiile (fără conotații intime) dintre angajați și șefii lor direcți, realizate în Spania și în Argentina, care ar putea inspira inițierera unor astfel de studii și în România.

Rosario Zurriaga, profesoară în Departamentul de Psihologie Socială de la Universidad de València (Spania), împreună cu colaboratorii săi, au investigat, pe bază de chestionar auto-completat în prezența operatorilor de interviu, un număr de 426 de salariați (204 bărbați și 222 femei) cu media de vârstă de 37,4 (deviația standard: 10,79) din diferite domenii: administrație (30%), comerț și marketing (14,8%), sănătate (11,7%), educație (10,8%), ospitalitate și turism (3,3%), computere și comunicații (3,1%), dar și din alte sectoare precum instituții tehnice, artele grafice și transportul (23,7%). Unsprezece persoane incluse în eșantion (2,6%) au declarat că erau șomeri la momentul aplicării chestionarului, dar aveau experiență anterioară de muncă. Majoritatea (65,5%) aveau studii superioare absolvite. Mai mult de două treimi din eșantion (80,8%) aveau un loc de muncă stabil, ceilalți participanți la cercetare (11,0%) fiind angajați temporar. Metodologia cercetării a fost inspirată de studiul profesorului Abraham P Buunk et al. (2010). Chestionarul utilizat a inclus, în afara datelor de clasificare a persoanelor participante la anchetă (vârstă, sex, nivel de școlarizare etc.), și un scenariu care provoacă gelozie:

 „Imaginați-vă că lucrați într-o companie de doi ani sau mai mult. Relația cu șeful dvs. a fost întotdeauna foarte bună, de obicei mergeți la prânz împreună, șeful dvs. vă cere părerea despre diverse subiecte, atât de afaceri, cât și personale, și chiar vă consideră confidentul lui/ei. Totuși, în urmă cu ceva timp, în departamentul în care lucrați a venit un nou coleg care îndeplinește aceleași sarcini ca și dvs. Acest coleg devine persoana în care șeful dvs. are încredere, acum șeful ia prânzul cu această persoană și nu cu dvs., așa cum făcea înainte. La întâlnirile săptămânale, șeful nu vă mai cere părerea așa cum obișnuia; în schimb, este destul de interesat de părerea colegului dvs. În plus, i-ați văzut plecând împreună după muncă”.

După ce au citit scenariul, participanții au fost întrebați cât de geloși s-ar simți într-o situație similară, folosind o scală cu cinci trepte (1 = deloc, 5 = foarte mult). Cercetătorii, considerând că gelozia este rezultatul unui proces de comparație socială, în care indivizii geloși simt că rivalul are caracteristici (dominanța socială, atracția fizică, atributele sociale comunitare, dominanța fizică) ce le depășesc pe ale lor, au vrut să afle cum reacționează femeile comparativ cu bărbații. (Tabelul 1)

Tabelul 1. Media scorurilor (M) și abaterea standard (DS) ale geloziei

   în funcție de caracteristicile rivalului (după Zurriaga et al, 2018, p. 446)

                                Notă. DS: p < 0,01

Datele cercetării susțin ipoteza că la locul de muncă gelozia – atât la bărbați, cât și la femei – este provocată în primul rând de caracteristicile comunitare ale rivalului (caracteristici care contribuie la inițierea și consolidarea relațiilor interpersonale, cum ar fi simțul umorului, disponibilitatea de a acorda atenție celorlalți. Atractivitatea fizică a rivalului a generat mai puțină invidie la bărbați decât la femei. În schimb, femeile au raportat mai puțină gelozie datorată dominanței fizice (trăsăturile fizice legate de forță și putere fizică, un corp în formă de „V” și
a avea o statură înaltă).

Cercetarea coordonată de Rosario Zurriaga în Spania întărește încrederea în rezultatele altor investigații, care au evidențiat diferențe legate de apartenența la gen (masculin/feminin) în ceea ce privește gelozia. Spre exemplu, anterior, Abraham P. Buunk, Joel aan’t Goor, profesori de psihologie la University of Groningen (Țările de Jos), și Alejandro C. Solano, profesor de psihologie la University of Palermo (Argentina), au obținut rezultate asemănătoare pe un eșantion de 187 de rezidenți din Buenos Aires (101 femei și 86 bărbați), dintre care 44% erau angajați cu normă întreagă, 33% erau angajați cu normă parțială, 17% erau șomeri, dar aveau experiență de muncă, iar restul de 6% nu aveau experiență de muncă. Datele statistice sunt prezentate în Tabelul 2.

Tabelul 2. Gelozia provocată de caracteristicile rivalului în funcție de sex

   (M – Media scorurilor; DS – abaterea standard) (după Buunk et al, 2010,

   p. 679)

                                Notă. DS: p < 0,01

Datele acestei cercetări au relevat că rivalii induc mai multă gelozie în rândul femeilor decât al bărbaților, când rivalul era atractiv din punct de fizic, și că bărbații au resimțit mai multă gelozie decât femeile când rivalul era mai dominant din punct de vedere fizic. Cercetarea a mai arătat că bărbații și femeile nu diferă în ceea ce privește generarea geloziei în funcție de caracteristicile dominanță socială și atribute sociale comunitare ale rivalului. Concluzia generală a cercetării are importanță teoretică: diferențele legate de apartenența la gen în ceea ce privește caracteristicile rivalului sunt practic identice în mediul de lucru, ca și în mediile intime (Buunk et al., 2010, p. 680).

Consider că realizarea unor anchete psihosociologice privind gelozia în diferite tipuri de organizații din țara noastră ar contribui la aprofundarea cunoașterii acestei emoții. În același timp, astfel de cercetări ar putea duce la sporirea stării de bine a angajaților și la realizarea scopurilor organizațiilor.

Bibliografie

Attridge, Mark (2013). „Jealousy and relationship closeness. Exploring the good (reactive) and bad (suspicious) sides of romantic jealousy”, 17. SAGE Open XX(X), pp. 1-16.

Buunk, Abraham P., aan’t Goor, Joel, Solano, Alejandro C. (2010). „ Intrasexual competition at work. Sex differences in the jealousy-evoking effect of rival characteristics in work settings”, Journal of Social and Personal Relationships, 27, 5, pp. 671-684.

 Harris, Christine R., Prouvost, Caroline (2014). „Jealousy in dogs. Evidence for a primordial form of jealousy”, PLoS ONE, 9, 7.

Hart, Sybil, Carrington, Heather (2002). „Jealousy in 6-month-old infants”, Infancy, 3, 3, pp. 395-402.

Rispens, Sonja, Demerouti, Evangelia (2016). „Conflict at work, negative emotions, and performance. A diary study”, Negotiation and Conflict Management Research, 9, 2, pp. 103-119.

Zurriaga, Rosario. et al.  (2018). „Jealousy at work. The role of rivals’ characteristics”, Scandinavian Journal of Psychology, 59, 4, pp. 443-450.