În urmă cu aproape 50 de ani, jurnalista și scriitoarea americană Susan Sontag aprecia că „fotografia a devenit aproape [subl. n.] la fel de larg practicată ca sexul și dansul” (Sontag, 1973, p. 5). Ca să păstrez termenii de comparație, voi spune și eu că în przent fotografia a ajuns la fel de frecvent pacticată ca sexul și dansul, dacă nu și mai frecvent. A contribuit la excepționala răspândire a fotografiei un complex de factori tehnici, psihologici și sociali. Sunt teoreticieni care consideră că, dincolo de perfecționarea tehnologiei de captare și transmitere a imaginilor, întreaga cultură modernă și postmodernă vestică a devenit o „cultură vizuală”: televiziunea, aparatul de fotografiat digitale, cinematograful, camerele de luat vederi pentru supraveghere, imaginile din satelit, publicitatea vizuală stradală, telefoanele inteligente care stochează fotografii, rețelele sociale, care în proporție de 80% sunt folosite pentru transmiterea de imagini, vizualizarea funcționării organelor interne ale corpului uman – toate aceste „nu sunt parte a vieții noastre de zi cu zi, ci chiar viața de zi cu zi” (Mirzoeff, 1999, p. 1).
Paradoxal, sociologia, care este menită să ia pulsul vieții sociale, a mrginalizat până prin anii 1960 fotografia, după ce anterior, în primele decade ale secolului trecut, articolele publicate în revistele cu notorietate international erau însoțite de imagini foto ca mărturie a fenomenelor și proceselor sociale descriese în text.
Utilizarea fotografiei în sociologie
Becker S. Howard, profesor de sociologie la Northwestern University, afirma că „Sociologia și fotografia au apărut aproape în același timp, dacă acceptăm ca dată de naștere a sociologiei 1838, când Comte a utilizat cuvântul ’sociologie’, și ca dată de naștere a fotografiei 1839, când Daguerre a făcut publică metoda sa de fixare a unei imagini pe placă de metal” (Becker, 1974, p. 3). Chiar dacă „s-au născut” în aceeași perioadă și ambele „invenții” prezintă aspecte din realitatea socială, sociologia și fotografia au evoluat pe drumuri diferite: sociologia ca știință s-a centrat pe prezentarea, analiza și explicarea vieții sociale, în timp ce fotografia ca artă reflectă aspect din societate, dar și din natură (Pandey, 2016, p. 76). Bernt Schnettler, profesor de sociologie la Technische Universität Berlin, și Jürgen Raab, profesor de sociologie la Universität Koblenz-Landau, cănsideră că, deși fotografia a fost utilizată în sociologia americană pentru ilustrare, ca probă documentară la începutul secolului al XX-lea, după 2016 a crescut influența metodelor statistice, renunțându-se la fotografii, în favoarea tabelelor (Schnettler, Raab, 2008).
Fotografia în sociologia românească
Nu știu să se fi scris o istorie a fotografiei în sociologia românească. Opinez că apogelul utilizării fotografiei în cercetările sociologice de la noi l-a marcat colaborarea artistului-fotograf Iosif Berman (1892 – 1941) cu echipele de monografiști. Iosif Berman a participat în campaniile Școlii monografice conduse de profesorul Dimitrie Gusti în satele Ruşeţu, județul Brăila (1926), Nereju, din Vrancea (1927), Fundu Moldovei, din Suceava (1928), Drăguş, din Brașov (1929), Runcu, din Gorj (1930), și Cornova, din Basarabia (1931).
Revista Sociologie Românească a publicat chiar din primul număr fotografii ca documente pentru activitatea Institutului Social Banat-Crișana și Institutului Social Basarabia (Neamțu, 1936, p. 32) și pentru „Expoziția de lucru a echipelor regale studențești” (Herseni, 1936, p. 35). În același prim număr al revistei, tot la rubrica „Cronici, documente și recenzii”, articolul lui Henri H. Stahl este însoțit de fotografia Catrinei Ursu din satul Fundu Moldovei, „care a avut trei ’vedenii’, trei ’leșinuri’, și a văzut Iadul și Raiul” (Stahl, 1936, p. 48).
Catrina Ursu, o vizionară din Bucovina (după Stahl, 1936, p. 48)
Henri H. Stahl s-a referit la importanța fotografiei în cercetările sociciologice la teren și la obgligația de a nu truca fotografiile care însoțesc descrierile verbale: „Aparatul fotografic trebuie să fie socotit, de asemenea, ca o unealtă indispensabilă cercetătorului la teren. Oricât de bună ar fi descrierea, noi nu ne putem lipsi de surplusul de autenticitate pe care ni-l aduce o fotografie. […] Dar grija pe care trebuie s-o aibă acela care face fotografiile documentare însoțitoare ale unor studii sociologice va fi aceea de a nu falsifica. Orice aranjare de scene, orice punere prealabilă în oridine a faptelor astfel ca fotografia să iasă pitorească sunt interzise” (Stahl, 1934/2001, p. 30).
În campaniile de cercetări monografice de la Runc, Nerej, Fundu Moldovei ş.a. s-a utilizat fotografia atât pentru studiul cadrelor (vederea generală asupra mediului geografic, aşezările umane, tipurile umane), cât şi pentru înregistrarea manifestărilor (industrii săteşti, meserii, interioare, costume, şezători etc.). Fiecare fotografie luată pentru documentare era însoţită de o fişă explicativă cuprinzând: numărul curent, numele celui care a făcut fotografia, data, tema, conţinutul imaginii, numele celui fotografiat.
Mi se pare demn de reţinut și faptul că în cadrul şcolii sociologice româneşti s-au folosit procedeele moderne ale fotografiei (de exemplu, fotografia aeriană). Profesorul Henri H. Stahl subliniază valoarea fotografiilor aeriene pentru „arheologia socială” în vederea cunoaşterii modului în care „generaţiile succesive de oameni care au trăit pe un anume teritoriu au reuşit să-l umanizeze, potrivit nivelelor tehnice atinse de ei şi de natura relaţiilor sociale care îi unea” (Stahl, 1974, p. 197). În cercetarea sociologică, fotografia aeriană poate sluji la identificarea „vetrelor de sat” şi a „trupurilor de moşie” în cazul satelor dispărute – considera Henri H. Stahl. Pentru istoria socială a României, utilizarea sistematică a fotografiei aeriene ar aduce, fără îndoială, clarificări importante.
Inserarea fotografiei în interviul de cercetare
Utilizarea fotografiilor în desfășurarea interviurilor de cercetare nu este de dată recentă. Sociologul și excepționalul fotograf american Douglas A. Harper (2002, p. 14) consemnează că expresia „photo elicitation” a fost folosită pentru prima dată de antropologul John Collier, profesor la Cornell University, în studiul sănătății mintale a comunităților din provinciile maritime din Canada (Collier, 1957, p. 843). John Collier nota că utilizarea fotografiilor în interviuri are un efect puternic asupra celui intervievat, în sensul aducerii în conștiință a memoriei latente și stimulării producerii de informații emoționale despre viața acestuia (Collier, 1957, p. 858, apud Harper, 2002, p. 14). Așadar, nu este vorba despre orice fel de fotografii, ci despre acele fotografii care pot scoate la iveală anumite fapte, care au capacitatea de a îmbogăți și diversifica informațiile obținute prin intervievare (l. eng. „elicit” – a scoate în relief, a scoate la iveală, a afla, a provoca).
Douglas A. Harper, professor de sociologie la Duquesne University, unul dintre promotorii sociologiei vizuale – a fondat revista Visual Studies, revista oficială a Asociației Internațională de Sociologie Vizuală (înființată în 1983) și lucrarea sa Visual Sociology (2012) este considerată un ghid complet pentru cercetătorii din domeniu – explică în ce constă diferența dintre interviul bazat pe fotografie și interviul – să-i spunem „traditional”: „Diferența dintre interviurile care folosesc imagini și cuvinte și interviurile care folosesc numai cuvinte constă în modul în care noi răspundem la aceste două forme de prezentare simbolică. Modul în care răspundem are o bază fiziologică: partea din creier care procesează informațiile vizuale este evolutiv mai veche decât partea care procesează informațiile verbale. Astfel, imaginile evocă elemente mai profunde decât cuvintele; interviurile bazate numai pe cuvinte implică într-o măsură mai redusă capacitatea de procesare a creierului decât interviurile care folosesc cuvinte și imagini. Aceast fapt poate fi unul din motivele pentru care interviul bazat pe fotografii (photo elicitation interview) nu este doar un inteerviu cu ajutorul căruia se obțin mai multe informații, ci mai degrabă un interviu care evocă un alt tip de informații” (Harper, 2002, p. 13).
Utilizarea fotografiei în intervievare variază foarte mult în funcție de obiectivul studiilor: uneori sunt folosite fotografii făcute de către cercetători, alteori fotografie făcute de persoanele intervievate, cărora cercetătorii le încredințează aparate foto de unică folosință, dându-le indicații ce să fotografieze sau lăsându-i să fotografieze ce vor.
Așa cum aprecia critic, deplin îndreptățit, profesoara de sociologie Florentina Scârneci-Domnișoru de la Universitatea Transilvania din Brașov, în sociologia contemporană din România „pare că datele vizuale nu există. Nu vorbesc doar despre articole sau cărți; legat de acestea, cred că se poate spune, fără a greși, că nu există literatură în limba română care să trateze tema vizualului în cercetarea socială. Pentru unii termeni legați de această abordare nu există nici măcar traduceri (Scârneci-Domnișoru, 2016, p. 6).
Tinerii sociologi, formați în cultura vizuală, care au nelipsit smartphoneul la ei, au șansa de a surpinde instantaneu fenomenele din viața socială și de a le prezenta în studiile lor sugestiv, cu mare impact și comprehensiv chiar și pentru un public nefamiliarizat cu teminologia sociologică.
Bibliografie
Collier, John (1957). „Photography in anthropology: a report on tow experments”, American Anthropologist, 59, pp. 843-859.
Harper, Douglas A. (2002). „Talking about pictures: a case for photo elicitation”, Visual Studies, 17, 1, pp. 13-26.
Harper, Douglas A. (2012). Visual Sociology. Londra, Routledge.
Herseni, Traian (1936). „Expoziția de lucru a echipelor regale studențești”, Sociologie Românească, 1, 1, pp. 35-42.
Howard, Becker S. (1974). „Photography and Sociology”, Studies in the Anthropology of Visual Communication, 1, 1, pp. 3-26.
Mirzoeff, Nicholas (1999). An Introduction to Visual Culture. Londra, Routledge.
Neamțu, Octavian (1936). „Institutele sociale regionale”, Sociologie Românească, 1, 1, p. 32-35.
Pandey, Krishna P. (2016). „How useful photography is in sociological researches on ethnic identity studies?”, Himalayan Journal of Sociology & Anthropology, 7, pp. 75-95.
Scârneci‐Domnișoru, Florentina (2016). Datele vizuale în cercetarea socială, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană.
Schnettler, Bernt, Raab, Jürgen (2008). „Interpretative visual analysis developments. State of the art and pending problems”, Forum Qualitative Sozialforschung / Forum Qualitative Social Research, 9, 3, Art. 31.
Sontag, Susan (1973). On Photography. New York, Straus and Giroux.
Stahl, Henri H. [1934] (2001). Tehnica monografiei sociologice. Bucureşti, Editura SNSPA.
Stahl, Henri H. (1936). „O vizionară buovineană”, Sociologie Românească, 1, 1, pp. 48-53.
Stahl, Henri H. (1974). Teoria şi practica investigaţiilor sociale (vol. 1). Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
