Aduceri aminte… Fiecare generație marchează veacul printr-un duh al ei și prin oamenii lor de vrednică pomenire. Ion Glodeanu este între aceștia. Absolvent al Facultății de Sociologie, unde i-a avut profesori pe H H Stahl, co-fondator cu Dimitrie Gusti a Școlii Sociologice de la București, pe Gheorghe Focşa, fost student al profesorului D. Gusti şi membru al echipelor de monografişti, pe Miron Constantinescu, fost elev al lui D. Gusti și el, pe remarcabilii profesori, Ion Drăgan, Constantin Nicuță, dar și pe Academicienii Gheorghe Vlăduțescu și Alexandru Boboc, reputați profesori de istoria filosofiei antice și moderne, și sigur seria ilustră poate continua.
Viața unui om înaintează cu valul generației sale și unii se ridică pe culmea valului. Profilul omului se vede atunci în deplină transparență. Ion Glodeanu a fost și a rămas un cercetător de teren pe toată lungimea biografiei sale, în tradiția și stilul coechipierilor celebrelor echipe gustiene. Marea campanie de sociologie aplicată din anii 68-72, coordonată de profesorii H H Stahl, Miron Constantinescu, Natalia Damian îl consemnează printre membrii echipelor de teren pe Ion Glodeanu. Au trecut anii, s-au împlinit destine ori s-au irosit. Ion Glodeanu este un destin împlinit. A fost prezent pe multiple fronturi ale sociologiei românești adeverind o vocație incontestabilă. A fost membru al Comitetului de cercetare, Stratificare și dezvoltare socială al AIS, membru al Comitetului de cercetare Întreprindere și societate al Asociației Internaționale a Sociologilor de Limba Franceză (AISLF), inițiator și membru fondator al schițatei Asociații a Sociologilor din Balcani, a urmat specializări la CNRS – Glysi Lyon, 1992 (sept-dec), UQAM Canada, aug.-sept 1995 etc. A fost coordonator știimțific pentru România al unor proiecte de cercetare comparativă internațională (derulate în Bulgaria, Slovacia, Japonia, Macedonia etc.). Studiile sale, multe semnate cu reputatul sociolog, Oscar Hoffman, editate în limba română, franceză, engleză, ni-l arată sensibil la barometrul marilor procese care au marcat destinul societăților din Estul Europei. Una dintre cărțile semnate cu Oscar Hoffman este dedicată unui fenomen proorocit de mari spirite ale lumii, precum A de Tocqueville, și anume ascensiunea mediocrației (a celor mici de zile, mari de patimi, cum se exprimă poetul, în frunte cu pătimașa trufie a celor care se cred limbă la cumpănă sociologiei). Diminuarea omului în era modernă corelată tragic tocmai cu ascensiunea mediocrației sufletești (morale) în straturile de sus ale structurii sociale au fost temele care au marcat cumva pragul activității sale de cercetare. Despre colegul și prietenul nostru Ion Glodeanu ne vom aminti mereu cu gând luminat și cu umbrită aducere aminte. El a fost un om integru, curat sufletește și cu toate acestea a fost lovit câinește. Dar plecarea lui le-a lămurit pe toate, cum spune psalmistul. Ne vom aminti și cuvintele de înțelepciune ale stolnicului: „toate câte sunt pe lume au și aceste trei stepene, urcarea, starea și coborârea”. Îndrăznim să aducem un gând lateral la cugetarea din alt veac a Stolnicului, spunând și așa: „toate câte sunt pe lume au și aceste trei stepene: urcarea, starea și iar urcarea”. Prin curăția sa sufletească, prin frumusețea morală, prin loialitatea față de Institutul pe care l-a slujit cu aleasă modestie, Ion Glodeanu și-a împlint destinul prin cea de-a doua urcare, cea din ceruri. Dumnezeu să-l primească cu drepții Săi întru odihnă veșnică!
