Romania Sociala logo
Menu

Inteligență și religiozitate în Europa

autor:   7 October 2016  

Septimiu Chelcea

Datele cercetării sociologice realizată de Richard Lynn, John Harvey și Helmuth Nyborg în 2009 relevă existența unei corelații negative între inteligență și religiozitate. Pe un eșantion de 137 de țări de pe toate continentele, cei trei cercetători au găsit o corelație de 0,60 între coeficientul de inteligență național și respingerea credinței în Dumnezeu (disbelief in God). Corelația este statistic foarte semnificativă (p < 0,001) (R. Lynn, J. Harvey, H. Nyborg, 2009, p. 13).

Consider că rezultatele acestei cercetări ar merita să fie cunoscute și evaluate critic, din punct de vedere metodologic, de către sociologii din țara noastră. Pe de altă parte, nu pot să nu deplâng că, în timp ce pe plan internațional cercetările sociologice de teren privind religiozitatea sunt tot mai numeroase, în momentul de față în România ele lipsesc aproape cu desăvârșire. Sondajele de opinie tip „Câtă încredere aveți în instituțiile fumdamentale ale statului (între care și în Biserică)” nu sunt de natură să suplinească cercetarea sociologică fundamentală în domeniu. Ne putem întreba: există și în România un declin al religiozității la adolescenți și tineri, așa cum se înregistrează în SUA și în alte țări europene? Cum evoluează credința în Dumnezeu în funcție de apartenența la gen (masculin/feminin)? De ce sărăcia corelează pozitiv cu religiozitatea și nivelul de școlarizare superior cu lipsa credinței în Dumnezeu? Este inteligența emoțională un bun predictor al religiozității? Dar inteligența generală? Are suport empiric ipoteza teoretică „Frustrare ®Submisivitate ® Religiozitate”? Ce relație există între nivelul de educație școlară și nivelul de religiozitate? Iată doar câteva întrebări care își așteaptă răspunsul

Este preferabilă cunoașterea aproximativă decât necunoașterea absolută

Stabilirea proporției persoanelor dintr-o țară care cred în Dumnezeu, respectiv nu cred în Dumnezeu, este o operație foarte dificilă, cu atât mai mult când se intenționează compararea națiunilor sub raportul religiozității. Profesorul de sociologie Phil Zuckerman de la Claremont Graduate University (SUA), care a întreprins o astfel de cercetare comparativă internațională, semnalează obstacolele întâmpinate: 1) rata ridicată a nonrăspunsurilor; 2) dificultatea construirii eșantioanelor probabiliste; 3) climatul politic/cultural potrivnic unor cercetări vizând religiozitatea;  4) echivalența terminologică (de exemplu, semnificația termenului de „ateu” nu este identică în toate țările și culturile); 5) varietatea metodologiilor utilizate de diferiții cercetători ai problemei.

Profesorul Phil Zuckerman aduce în discuție aceste dificultăți, ilustrând cu cercetări sociologice concrete rezultatele diferite ce apar în funcție de terminologie. În unele țări, termenul de „ateu” este stigmatizat și cei care nu cred în Dumnezeu se feresc să se declare atei. Într-o cercetare din 2003, Andrew Greeley a găsit că 41% dintre norvegieni, 48% dintre francezi și 54% dintre cehi au declarat că nu cred în Dumnezeu. Când li s-a cerut să se autoidentifice,  numai 10%, 19% și respectiv 20% s-au identificat ca „atei”. În aceeași cercetare, 31% din eșantionul de britanici au declarat că nu cred în Dumnezeu, dar numai 10% s-au autoidentificat „atei”.

Nu este totuna cum formulăm întrebările: „Credeți în existența lui Dumnezeu?” sau „Credeți în Dumnezeu?”. În cercetarea profesorilor Richard Lynn, John Harvey și Helmuth Nyborg (2009) s-a optat pentru formularea „Credeți în Dumnezeu”, respectiv „Nu credeți în Dumnezeu”.

Toate aceste obstacole și, cu siguranță, încă altele (bunăoară, experiența de subiect în anchetele sociologice, capacitatea de autoreflecție inegală a populațiilor) fac din măsurarea religiozității medii a populațiilor doar o aproximare, nu o determinare precisă și exactă.

Același lucru se poate spune și despre media inteligenței unei populații, în cazul nostru a popoarelor și națiunilor cuprinse în cercetare. Însăși coeficientul de inteligență (IQ) ridică serioase probleme de interpretare, iar media aritmetică adesea ascunde adevărul, nu îl relevă (trebuie luată în calcul și dispersia în jurul mediei).

Să privim, așadar, cu prudență rezultatele echipei de cercetători (R. Lynn, J. Harvey, H. Nyborg, 2009), care au condus la concluzia că media inteligenței este un predictor al religiozității. Voi restrânge aria cercetării doar la raportul media inteligenței/religiozitate din țările Europei cuprinse în eșantion. Din cele 137 de state cuprinse în cercetare, reprezentând 95% din populația Terrei, am selectat țările din Europa (33 de țări) în care s-a făcut investigația (Tabelul 1)

Tabelul 1. Coeficientul de inteligență (media) și proporția persoanelor

care declară că nu cred în Dumnezeu (după R. Lynn, J. Harvey, H. Nyborg, 2009, p. 14)

Țări europene IQ

Nu cred

în Dumnezeu (%)

Albania 90  8
Austria 100 18
Belarus 97 17
Belgia 99 43
Bulgaria 93 34
Croația 90 7
Danemarca 98 48
Elveția 101 17
Estonia 99 49
Finlanda 99 28
Franța 98 44
Germania 99 42
Grecia 92 16
Irlanda 92 5
Islanda 101 16
Italia 102 6
Letonia 98 20
Lituania 91 13
Marea Britanie 100 41,5
Norvegia 100 31
Olanda 100 42
Polonia 99 3
Portugalia 95 4
Republica Cehă 98 61
Republica Moldova 96 6
România 94 4
Rusia 97 27
Slovacia 96 17
Slovenia 96 35
Spania 98 15
Suedia 99 64
Ucraina 97 20
Ungaria 98

32

În Europa sunt opt țări în care proporția celor care declară că nu cred în Dumnezeu este de până la 10% (Albania, Croația, Irlanda, Italia, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, România) și opt țări în care proporția celor care declară că nu cred în Dumnezeu depășește 40% (Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Marea Britanie, Olanda, Republica Cehă, Suedia). Irlanda este țara cu proporția cea mai mică de persoane care declară că nu cred în Dumnezeu (3%), iar Suedia, țara cu cea mai mare proporție (64%) de persoane care declară că nu cred în Dumnezeu. De la 3% la 64% plaja variației este foarte largă. Cum se explică această situație?

 

România – printre țările europene cu cel mai mic procent de persoane care declară că nu cred în Dumnezeu

Cu 4% persoane care declară că nu cred în Dumnezeu România este, alături de Irlanda,  Polonia și Portugalia, printre țările europene cu cel mai mic procent de persoane care declară că nu cred în Dumnezeu (5% și mai puțin de 5% din totalul populației). Populația acestor țări aparține preponderent religiilor ortodoxă (România) și romano-catolică (Irlanda, Polonia și Portugalia). Putem trage concluzia că nu religia majoritară, ci alți factori determină numărul redus al persoanelor care declară că nu cred în Dumnezeu. Nici media IQ nu pare a fi factorul determinant: media IQ în România este 94, în Irlanda 92, în Polonia 99 și în Portugalia 95. Situația economică, PIB-ul (Produsul Intern Brut) ar putea explica numărul mic al persoanelor care nu cred în Dumnezeu? Să vedem (Tabelul 2).

 

Tabelul 2. PIB-ul țărilor din Europa cu cea mai mică proporție de cetățeni care declară că nu cred în Dumnezeu (după Wikipedia)

Țara Anul

PIB/locuitor

nominal estimat

Irlanda 2016 54.464 $
Polonia 2015 12.290 $
Portugalia 2013 20.663 $
România 2013   9.387 $

 

În cazul celor patru țări luate în discuție în acest articol, nici PIB-ul nu este factorul explicativ al proporției scăzute de persoane care declară că nu cred în Dumnezeu, deși profesorul Phil Zuckerman (2007) a găsit o corelație pozitivă între sărăcia țărilor de pe Glob și numărul nesemnificativ de atei din aceste țări. Profesorul Phil Zuckerman a mai constatat că există o corelație pozitivă între rata individuală a noncredincioșilor în Dumnezeu și securitatea socială/bunăstarea socială (societal security/well-being).

Fără îndoială, credința/noncredința în Dumnezeu, ca orice fenomen social, poate fi raportată la un „nex complex cauzal”, în care factorii obiectivi (PIB-ul, de exemplu) se împletesc cu factorii subiectivi (percepția asupra distribuției avuției, asupra dreptății sociale etc.).

 

Bibliografie

Greeley, Andrew (2003), Religion in Europe at the End of the Second Millennium. New Brunswick, NJ: Transaction Publishers.

Lynn, Richard, Harvey, John, Nyborg, Helmuth (2009), „Average intelligence predicts atheism rates across 137 nations”, Intelligence, 37, pp. 11-15.

Zuckerman, Phil (2007), „Atheism: Contemporary Rates and Patterns”, în M. Martin (ed.), The Cambridge Companion to Atheism, University of Cambridge Press.

 



Facebook

Cultură şi calitatea vieţii 1918-2018. Câteva reflecţii

Cultura, alături de economie şi politică, este parte a condiţiilor de viaţă din societate. Valorile modelează aspiraţiile oamenilor pentru o viaţă (mai) bună, ceea ce este o sursă a variaţiei calităţii vieţii în spaţiu şi timp. Cultura creează nevoi pe care comunitatea le consideră esenţiale pentru bunăstarea ei. Lectura, vizionarea spectacolelor de teatru sau film, ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Soluţia de ultimă instanţă

Dacă analizăm datele din tabelul de mai sus, vom observa că finanţarea pierderilor acumulate în băncile „too big to fail” prin majorarea nesustenabilă a datoriilor guvernamentale a reprezentat soluţia de ultimă instanţă utilizată de Fed, BCE şi BCJ după aproape două decenii de „altruism monetar”. Evident, aceste „naţionalizări” de credite putrede, practicate în mod sistematic ...

Alin Gavreliuc, Psihologia socială și dinamica personalității. Acumulări, sinteze, perspectve, Iași, Editura Polirom, 2019 (519 p.)

Lectura sagace a cărţii domnului Alin Gavreliuc, profesor la Universitatea de Vest din Timişoara, va dezvălui rosturile psihologiei sociale, care în viziunea autorului sunt acelea de a ne ajuta „Să rămînem şi să sporim calitatea noastră de oameni: discernămîntul, ancorat într‑o serie de atitudini şi valori netranzacţionale, precum renunţarea la sine pentru celălalt, cultivarea libertăţii, ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Două decenii pierdute

După cum este cunoscut, economia Zonei Euro (ZE) a fost grav afectată de implozia economico-financiară din 2008. Din această cauză, ZE a înregistrat în ultimul deceniu o creştere economică cu mult sub aşteptări. Într-adevăr, dacă analizăm la nivel mondial dinamica produsului intern brut (PIB) cuantificat în dolari internaţionali, vom constata ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Se mai poate salva Zona Euro?

Aşa cum rezultă din studiul de caz anterior, solvabilitatea guvernului francez este în acest moment extrem de precară datorită nivelului nesustenabil al datoriilor acumulate. Guvernul francez s-a împotmolit, deci, în datorii. Şi în aceeaşi situaţie se află şi guvernele din Grecia, Portugalia, Italia, Belgia, Cipru şi Spania. În toate aceste ţări, reducerea datoriilor guvernamentale nu ...

Clasă şi educație. Inegalitate şi reproducere socială în învățământul românesc

În luna decembrie 2018 a apărut cartea lui Sebastian Țoc, cercetător ICCV, Clasă şi educație. Inegalitate şi reproducere socială în învățământul românesc, București, Editura Pro Universitaria. Cartea își propune să explice cum factorii socio-familiali și cei școlari influențează în diverse contexte rezultatele educaționale ale elevilor. Fiind compusă din cinci capitole, introducere și concluzii, lucrarea ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Studiu de caz: datoria publică a Franţei

Dar cum poate fi validată afirmaţia că guvernele menţionate sunt înglodate în datorii? Evident, printr-un studiu de caz ipotetic. Să presupunem, deci, că executivul de la Paris va decide ameliorarea semnificativă a bonităţii sale financiare prin diminuarea nivelului datoriei publice de la 100% la 50% din PIB. Să presupunem, de asemenea, că Franţa va înregistra ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 6. Salariaţii din sectorul public: de la percepţia falsă la realitatea statului minimal

Creşterea numărului de salariaţi din sectorul public al economiei reprezintă o problemă crucială în cazul ţării noastre. Deşi foarte mulţi compatrioţi cred că numărul de salariaţi din învăţământ, sănătate, apărare şi administraţia publică este mult prea mare, această percepţie, indusă în mod sistematic de anumiţi lideri de opinie, este complet falsă, întrucât locuitorii ţării noastre beneficiază ...