Romania Sociala logo
Menu

Inteligență și religiozitate în Europa

autor:   7 October 2016  

Septimiu Chelcea

Datele cercetării sociologice realizată de Richard Lynn, John Harvey și Helmuth Nyborg în 2009 relevă existența unei corelații negative între inteligență și religiozitate. Pe un eșantion de 137 de țări de pe toate continentele, cei trei cercetători au găsit o corelație de 0,60 între coeficientul de inteligență național și respingerea credinței în Dumnezeu (disbelief in God). Corelația este statistic foarte semnificativă (p < 0,001) (R. Lynn, J. Harvey, H. Nyborg, 2009, p. 13).

Consider că rezultatele acestei cercetări ar merita să fie cunoscute și evaluate critic, din punct de vedere metodologic, de către sociologii din țara noastră. Pe de altă parte, nu pot să nu deplâng că, în timp ce pe plan internațional cercetările sociologice de teren privind religiozitatea sunt tot mai numeroase, în momentul de față în România ele lipsesc aproape cu desăvârșire. Sondajele de opinie tip „Câtă încredere aveți în instituțiile fumdamentale ale statului (între care și în Biserică)” nu sunt de natură să suplinească cercetarea sociologică fundamentală în domeniu. Ne putem întreba: există și în România un declin al religiozității la adolescenți și tineri, așa cum se înregistrează în SUA și în alte țări europene? Cum evoluează credința în Dumnezeu în funcție de apartenența la gen (masculin/feminin)? De ce sărăcia corelează pozitiv cu religiozitatea și nivelul de școlarizare superior cu lipsa credinței în Dumnezeu? Este inteligența emoțională un bun predictor al religiozității? Dar inteligența generală? Are suport empiric ipoteza teoretică „Frustrare ®Submisivitate ® Religiozitate”? Ce relație există între nivelul de educație școlară și nivelul de religiozitate? Iată doar câteva întrebări care își așteaptă răspunsul

Este preferabilă cunoașterea aproximativă decât necunoașterea absolută

Stabilirea proporției persoanelor dintr-o țară care cred în Dumnezeu, respectiv nu cred în Dumnezeu, este o operație foarte dificilă, cu atât mai mult când se intenționează compararea națiunilor sub raportul religiozității. Profesorul de sociologie Phil Zuckerman de la Claremont Graduate University (SUA), care a întreprins o astfel de cercetare comparativă internațională, semnalează obstacolele întâmpinate: 1) rata ridicată a nonrăspunsurilor; 2) dificultatea construirii eșantioanelor probabiliste; 3) climatul politic/cultural potrivnic unor cercetări vizând religiozitatea;  4) echivalența terminologică (de exemplu, semnificația termenului de „ateu” nu este identică în toate țările și culturile); 5) varietatea metodologiilor utilizate de diferiții cercetători ai problemei.

Profesorul Phil Zuckerman aduce în discuție aceste dificultăți, ilustrând cu cercetări sociologice concrete rezultatele diferite ce apar în funcție de terminologie. În unele țări, termenul de „ateu” este stigmatizat și cei care nu cred în Dumnezeu se feresc să se declare atei. Într-o cercetare din 2003, Andrew Greeley a găsit că 41% dintre norvegieni, 48% dintre francezi și 54% dintre cehi au declarat că nu cred în Dumnezeu. Când li s-a cerut să se autoidentifice,  numai 10%, 19% și respectiv 20% s-au identificat ca „atei”. În aceeași cercetare, 31% din eșantionul de britanici au declarat că nu cred în Dumnezeu, dar numai 10% s-au autoidentificat „atei”.

Nu este totuna cum formulăm întrebările: „Credeți în existența lui Dumnezeu?” sau „Credeți în Dumnezeu?”. În cercetarea profesorilor Richard Lynn, John Harvey și Helmuth Nyborg (2009) s-a optat pentru formularea „Credeți în Dumnezeu”, respectiv „Nu credeți în Dumnezeu”.

Toate aceste obstacole și, cu siguranță, încă altele (bunăoară, experiența de subiect în anchetele sociologice, capacitatea de autoreflecție inegală a populațiilor) fac din măsurarea religiozității medii a populațiilor doar o aproximare, nu o determinare precisă și exactă.

Același lucru se poate spune și despre media inteligenței unei populații, în cazul nostru a popoarelor și națiunilor cuprinse în cercetare. Însăși coeficientul de inteligență (IQ) ridică serioase probleme de interpretare, iar media aritmetică adesea ascunde adevărul, nu îl relevă (trebuie luată în calcul și dispersia în jurul mediei).

Să privim, așadar, cu prudență rezultatele echipei de cercetători (R. Lynn, J. Harvey, H. Nyborg, 2009), care au condus la concluzia că media inteligenței este un predictor al religiozității. Voi restrânge aria cercetării doar la raportul media inteligenței/religiozitate din țările Europei cuprinse în eșantion. Din cele 137 de state cuprinse în cercetare, reprezentând 95% din populația Terrei, am selectat țările din Europa (33 de țări) în care s-a făcut investigația (Tabelul 1)

Tabelul 1. Coeficientul de inteligență (media) și proporția persoanelor

care declară că nu cred în Dumnezeu (după R. Lynn, J. Harvey, H. Nyborg, 2009, p. 14)

Țări europene IQ

Nu cred

în Dumnezeu (%)

Albania 90  8
Austria 100 18
Belarus 97 17
Belgia 99 43
Bulgaria 93 34
Croația 90 7
Danemarca 98 48
Elveția 101 17
Estonia 99 49
Finlanda 99 28
Franța 98 44
Germania 99 42
Grecia 92 16
Irlanda 92 5
Islanda 101 16
Italia 102 6
Letonia 98 20
Lituania 91 13
Marea Britanie 100 41,5
Norvegia 100 31
Olanda 100 42
Polonia 99 3
Portugalia 95 4
Republica Cehă 98 61
Republica Moldova 96 6
România 94 4
Rusia 97 27
Slovacia 96 17
Slovenia 96 35
Spania 98 15
Suedia 99 64
Ucraina 97 20
Ungaria 98

32

În Europa sunt opt țări în care proporția celor care declară că nu cred în Dumnezeu este de până la 10% (Albania, Croația, Irlanda, Italia, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, România) și opt țări în care proporția celor care declară că nu cred în Dumnezeu depășește 40% (Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Marea Britanie, Olanda, Republica Cehă, Suedia). Irlanda este țara cu proporția cea mai mică de persoane care declară că nu cred în Dumnezeu (3%), iar Suedia, țara cu cea mai mare proporție (64%) de persoane care declară că nu cred în Dumnezeu. De la 3% la 64% plaja variației este foarte largă. Cum se explică această situație?

 

România – printre țările europene cu cel mai mic procent de persoane care declară că nu cred în Dumnezeu

Cu 4% persoane care declară că nu cred în Dumnezeu România este, alături de Irlanda,  Polonia și Portugalia, printre țările europene cu cel mai mic procent de persoane care declară că nu cred în Dumnezeu (5% și mai puțin de 5% din totalul populației). Populația acestor țări aparține preponderent religiilor ortodoxă (România) și romano-catolică (Irlanda, Polonia și Portugalia). Putem trage concluzia că nu religia majoritară, ci alți factori determină numărul redus al persoanelor care declară că nu cred în Dumnezeu. Nici media IQ nu pare a fi factorul determinant: media IQ în România este 94, în Irlanda 92, în Polonia 99 și în Portugalia 95. Situația economică, PIB-ul (Produsul Intern Brut) ar putea explica numărul mic al persoanelor care nu cred în Dumnezeu? Să vedem (Tabelul 2).

 

Tabelul 2. PIB-ul țărilor din Europa cu cea mai mică proporție de cetățeni care declară că nu cred în Dumnezeu (după Wikipedia)

Țara Anul

PIB/locuitor

nominal estimat

Irlanda 2016 54.464 $
Polonia 2015 12.290 $
Portugalia 2013 20.663 $
România 2013   9.387 $

 

În cazul celor patru țări luate în discuție în acest articol, nici PIB-ul nu este factorul explicativ al proporției scăzute de persoane care declară că nu cred în Dumnezeu, deși profesorul Phil Zuckerman (2007) a găsit o corelație pozitivă între sărăcia țărilor de pe Glob și numărul nesemnificativ de atei din aceste țări. Profesorul Phil Zuckerman a mai constatat că există o corelație pozitivă între rata individuală a noncredincioșilor în Dumnezeu și securitatea socială/bunăstarea socială (societal security/well-being).

Fără îndoială, credința/noncredința în Dumnezeu, ca orice fenomen social, poate fi raportată la un „nex complex cauzal”, în care factorii obiectivi (PIB-ul, de exemplu) se împletesc cu factorii subiectivi (percepția asupra distribuției avuției, asupra dreptății sociale etc.).

 

Bibliografie

Greeley, Andrew (2003), Religion in Europe at the End of the Second Millennium. New Brunswick, NJ: Transaction Publishers.

Lynn, Richard, Harvey, John, Nyborg, Helmuth (2009), „Average intelligence predicts atheism rates across 137 nations”, Intelligence, 37, pp. 11-15.

Zuckerman, Phil (2007), „Atheism: Contemporary Rates and Patterns”, în M. Martin (ed.), The Cambridge Companion to Atheism, University of Cambridge Press.

 



Facebook

Familia în destinul european. Un proiect creştin de redefinire a relaţiilor dintre familie şi stat

Papa Francisc a subliniat în enciclica sa „Laudato Si” că societatea actuală are o urgentă nevoie de „un umanism capabil să aducă împreună diferitele căi ale cunoaşterii, incluzând economia, în serviciul unei viziuni integrale” (LS 141). Altfel spus, acţiunea de a săvârşi binele presupune un efort comun şi nu dispersat, pentru că Domnul acţionează ...

Ce fel de democrație promovează Parlamentul european?

Am intrat în Uniunea Europeană. E cazul să ne asumăm responsabilitatea: ea va fi așa cum o vom construi noi cu toții Integrarea României în UE intră într-o nouă fază. Am fot cu toții entuziaști. Din întreaga Europă românii aveau cea mai ridicată încredere în noua alianță. Acum începem să vedem și problemele și ...

Indiferent ce se va întâmpla, să nu uităm că suntem profund datori Sorinei

În 24 iunie, în România socială, concludeam la o scurtă reflecţie asupra scandalului SORINA: ”Poate, în final, Sorina va fi ”luată”. Dar atunci noi românii ne-am simţi înfrânţi de o justiţie care nu mai este a noastră, ci capabilă de orice nedreptăţi în numele independenţei ei. Impactul moral va fi dezastros. Singura speranţă: nu ...

26 IUNIE- ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL.

26 IUNIE- ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL.La mulți ani ROMÂNIA! La mulți ani cetățeni ai României care respectați acest simbol sfânt, oriunde v-ați afla!

Mass-media şi construirea opiniei publice

În prezent, sunt revizuite nu numai teoriile clasice ale comunicării (spirala tăcerii, stabilirea ordinii de zi, paza la intrare, fluxul comunicării în două trepte ş.a) în acord cu tehnologia digitală, ci şi ipotezele despre relaţia dintre mass-media şi opinia publică. Este repusă în discuţie chiar problema de fond: influenţează mass-media construirea opiniei publice? Marco Dohle ...

O justiţie absolut incorectă dar definitivă este mai importantă decât soarta unui copil?

Sorina, o fetiță de 8 ani, este târâtă cu brutalitate în văzul multor martori, de o doamnă procuror și băgată cu forța într-o mașină neagră. Sorina țipă disperată: Mami, nu mă lăsa. Evenimentul este filmat și, la televizor, milioane de români sunt șocați și indignați. Asistăm la un eveniment care probabil ...

Gatekeeping: controlul informaţiilor mass-media

Teoria numită metaforic „Paza la intrare” (Gatekeeping) a fost prefigurată încă din primele decenii ale secolului trecut, a fost extinsă considerabil în numeroase cercetări de teren în a doua jumătate a secolului al XX-lea şi a fost revizuită recent, în acord cu noilemedia. Repere Pentru prima dată, termenul de „gate keeper” a fost folosit ...

De ce România nu are un Proiect de Ţară?

Am citi cu mult interes studiile lui Vladimir Pasti şi Iulian Stănescu[1]. Ei constată că, după întreaga perioadă postcomunistă, nu avem o Agendă socială de dezvoltare. Eu aş spune mai apăsat: România nu are un PROIECT DE ȚARĂ. Sunt şi eu nemulţumit că partidele politice în disputele electorale nu luptă cu programe de dezvoltare social-economică ...