Romania Sociala logo
Menu

Intoleranța la incertitudine

autor:   5 August 2024  

Viața fiecăruia dintre noi este plină de neprevăzut. Ne naștem și nu ne cunoaștem părinții, nici cât vom trăi sau vor trăi. Nu avem vreo idee despre prietenii sau colegii din anii de studii sau de la locul de muncă. Nu putem să prevedem ce va fi în țară: bunăstare sau sărăcie lucie,  pace sau război. Unii concetățeni se îngrijorează peste măsură în legătură cu viitorul, gânduri negre revin obsesiv, alții trăiesc înt-un dolce far niente, fiind convinși că se va întâmpla ceea ce trebuie să se întâmple. Cu un cuvânt, incertitudinea reprezintă o constantă a vieții sociale, intoleranța la incertitudine fiind o temă de cercetare în științele socioumane. Din păcate, această temă a fost prea puțin abordată în literatura de specialitate de la noi. Pe plan internațional, s-au făcut însă progrese însemnate în cunoașterea structurii, condițiilor de apariție și consecințelor intoleranței la incertitudine  – un bias cognitiv –, o tendință a unor persoane de a se simți tulburate psihic sau de a fi indispuse de elementele necunoscute ale unei situații sau acțiuni, indiferent dacă rezultatul posibil este negativ sau nu.

Intoleranța la incertitudine „se referă la caracteristica dispozițională care rezultă dintr-un set de convingeri negative despre incertitudine și implicațiile acesteia. De exemplu, persoanele care sunt intolerante la incertitudine cred că incertitudinea este stresantă și neplăcută, că a fi nesigur cu privire la viitor este dăunător, că evenimentele neașteptate sunt negative și ar trebui evitate, că această incertitudine interferează cu capacitatea lor de a reacționa” (Dugas, Robichaud, 2007, p. 24). Intoleranța la incertitudine are forme clinice și nonclinice. „Intoleranța excesivă este un simptom prezent în majoritatea tulburărilor de anxietate și este, de asemenea, caracteristica principală a tulburării de anxietate generalizată” (Robichaud, 2023). Termenul „intoleranță la incertitudine” a fost introdus în vocabularul psihologiei și psihiatriei în anul 1989 de către Heinz W. Krohne, profesor de psihologia personalității la Universitatea din Mainz (Germania). În continuare, mă voi referi numai la intoleranța la incertitudine întâlnită în viața de zi cu zi. 

Când intoleranța la incertitudine devine excesivă, consecințele nedorite nu întârzie să apară. Deși îngrijorarea nu este o modalitate eficientă de a anticipa rezultatele acțiunilor noastre, multe persoane presupun contrariul, sporind astfel intoleranța la incertitudine.

Michael J. Dugas, profesor de psihologie la Université du Québec, și Melisa Robichaud, profesoară de psihologie clinică la Concordia University din Montreal, consideră intoleranța la incertitudine o „alergie psihologică”, similară alergiilor fizice. O persoană alergică la polen, să spunem, reacționează, în funcție de sensibilitatea sa și de gradul de expunere la polen, prin congestie și secreție nazală, prurit ocular sau faringian, strănut sau tuse. Asemănător se întâmplă și în cazul persoanelor intolerante la incertitudine: expunerea lor la „un pic de incertitudine” declanșează o reacție disproporționată: se îngrijorează peste măsură și fac tot ce pot pentru a elimina incertitudinea, recurgând la comportamente de durată, obositoare. În cazuri extreme, intoleranța la incertitudine provoacă stres și anxietate. Michael J. Dugas și Melisa Robichaud (2009, p. 130) au demonstrat prin numeroase studii clinice și experimentale că intoleranța la incertitudine este un bun predictor al anxietății. Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (2000, p. 820), editat de American Psychiatric Association, termenul de „anxietate” semnifică „anticiparea unui pericol sau a unei nenorociri asociate cu emoții neplăcute sau cu simptome somatice de tensiune”.

Cercetările psihosociologice au evidențiat că intoleranța la incertitudine este și un predictor al anxietății sociale, definită ca frica persistentă de situațiile sociale, îngrijorarea exagerată că nu vom putea face impresie bună persoanelor pe care le întâlnim pentru prima dată sau că vom face gafe în relațiile cu persoanele pe care le cunoaștem deja. Studiile transculturale au estimat că între 3% și 13% din populația generală suferă de anxietate socială (Yuniardi, 2017, p. 263).

Unii specialiști, precum profesorul Jason Spendelow de la Keele University (Marea Britanie), recomandă sporirea toleranței la incertitudine printr-un proces în șase secvențe: 

1. Faceți o listă cu situațiile legate de incertitudine care vă îngrijorează. Începeți cu situațiile relativ nesemnificative (de exemplu, trimiterea de e-mail-uri, conversația cu un prieten). Continuați apoi cu situațiile semnificative pentru dvs. (de exemplu, prezentarea la un concurs pentru promovare profesională, ținerea unui discurs academic). 

2. Clasificați situațiile legate de incertitudine care vă îngrijorează – de la cele mai puțin stresante până la cele care vă produc foarte multă anxietate.

3. Începând cu situațiile legate de incertitudine care vă îngrijorează cel mai puțin, notați rezultatele (de exemplu, persoana căreia i-ați trimi e-mail-ul v-a reproșat neglijența cu care l-ați redactat). Notați apoi ce ați putea să faceți pentru a evita rezultatele nedorite (de exemplu, să citiți de mai multe ori mesajul înainte de a-l expedia).

4. În cazul în care v-ați simțit inconfortabil din cauza rezultatelor, recurgeți la oricare dintre următoarele strategii psihologice: distragerea atenției, declarații de adaptare pozitivă (spre exemplu, disconfortul creat este de scurtă durată), exerciții de relaxare, inventarierea beneficiilor datorate sporirii toleranței la incertitudine. 

5. Consemnați rezultatul îndeplinirii unei sarcini fără a fi recurs la strategiile psihologice menționate anterior. Rezultatele au fost diferite? Cum vei proceda în viitor?

6. Treceți la următoarea situație de pe lista pe care ați întocmit-o și repetați secvențele 3, 4 și 5.

Intoleranța la incertitudine a fost inițial observată în cazurile de anxietate, dar cercetările recente sugerează că acest fenomen are relevanță pentru o gamă mai largă de stări și procese emoționale. Într-un studiu publicat în 2023 în Frontier in Psychiatry , Jayne Morriss, profesoară de psihologie la University of Southampton (Marea Britanie), și colaboratoarele sale au găsit că intoleranța la incertitudine evocă și moderează nu numai emoții negative (frică/anxietate, tristețe/supărare, furie/frustare), ci și emoții pozitive, precum fericire/bucurie, surpriză/interes și entuziasm.

De-a lungul timpului, am fost învățați cum să reacționăm când observăm semnele unui pericol iminent (de exemplu, să nu ne apropiem de un pui de urs, pentru că în mod sigur ursoaica este undeva, în spatele lui), dar nu am fost povățuiți cum să ne raportăm la semnele unor pericole puțin probabile (de exemplu, să fim confundați de Brigada antitero cu un criminal în serie). Ceea ce se va întâmpla în viitor nu este neapărat ceva rău, dăunător, de evitat. De aceea este normal să privim cu seninătate, echilibrat evenimentele pe care nu le cunoaștem. Proverbul „Paza bună trece primejdia rea” se potrivește perfect doar în situațiile în care primejdia este certă.

       Scala Intoleranței la Incertitudine – Forma scurtă (după Carleton  et al., 2007, p. 113)


         Citiți cele 12 enunțuri și apreciați în ce măsură vă caracterizează. Treceți pentru fiecare enunț punctajul, utilizînd următorul sistem de notare:         1 – Deloc    2 – În mică măsură    3 – Oarecum    4 – În mare măsură    5 – Deplin
Nr.EnunțuriPunctaj
1Evenimentele neprevăzute mă neliniștesc foarte mult.
2Mă simt frustrat când nu am toate informațiile de care am nevoie.
3Ar trebui să anticipăm mereu pentru a evita surprizele.
4Un eveniment mărunt, neprevăzut, poate strica totul, chiar și o bună planificare.
5Întotdeauna vreau să știu ce îmi rezervă viitorul.
6Nu îmi place să fiu luat prin surprindere.
7Aș vrea să fiu capabil să organizez totul în avans.
8Incertitudinea mă împiedică să trăiesc viața din plin.
9Când este momentul să acționez, incertitudinea mă paralizează.
10Când sunt nesigur, nu pot să acționez foarte bine.
11Cea mai mică îndoială mă împiedică să acționez.
12Trebuie să evit toate situațiile incerte.
TOTAL

Scorul este reprezentat de suma punctelor pentru fiecare enunț. Cu cât scorul este mai mare, apropiindu-se de 80 de puncte, cu atît intoleranța la incertitudine este mai puternică; și invers, cu cât scorul este mai mic, cu atât intoleranța la incertitudine este mai redusă. Un scor mai mare de 39 de puncte trebuie să dea de gândit.

Bibliografie

Boelen, Paul A., Reijntjes, Albert (2009). „Intolerance of uncertainty and social anxiety”, Journal of Anxiety Disorders, 23, 1, pp. 130-135.

Brown, Genavee, Medcalf-Bell, Ruth (2021). „Phoning it in: Social anxiety, intolerance of uncertainty, and anxiety reduction motivations predict phone use in”, Human Behavior and Emerging Technologies, p. 6153053. 

Carleton, Nicholas R. et al. (2007). „Fearing the unknown: A short version of the Intolerance of Uncertainty Scale”, Journal of Anxiety Disorders, 21, 1, pp. 105-117.      

Ciarrochi, Joseph, Bailey, Ann (2008). A CBT-Practitioner’s Guide to ACT. Oakland, CA, New Harbinger.

Dugas, Michael J., Schwartz, Andrea, Francis, Kylie (2004). „Intolerance of uncertainty, worry, and depression”, Cognitive Therapy and Research, 28, 6, pp. 835-842.

Dugas, Michael J., Robichaud, Melisa (2007). Cognitive-Behavioral Treatment for Generalized Anxiety Disorder: From Science to Practice. New York, Routledge.

Krohne, Heinz W. (1989). „The concept of coping modes: Relating cognitive person variables to actual coping behavior”. Advances in Behaviour Research and Therapy, 11, 4, pp. 235-248.

Morriss, Jayne, Goh, Kimberly, Hirsch, Colette R. (2023). „Intolerance of uncertainty heightens negative emotional states and dampens positive emotional states”, Frontier in Psychiatry (22 March).

Robichaud, Melisa (2023). „Behavioural experiments for excessive worry and GAD: Targeting the fear of uncertainty” (Internet).

Rosen, Natalie O., Ivanova, Elena, Knäuper, Bärbel (2014). „Differentiating intolerance of uncertainty from three related but distinct constructs”, Anxiety, Stress & Coping, 27, 1, pp. 55-73.

Spendelow, Jason (2019). „Intolerance of uncertainty in the workplace” (Internet).

Yuniardi, Muhamad S. et al. (2017). „Cognitive risk factors of social anxiety”, Advances in Social Science, Education and Humanities Research, 133, pp. 263-270.



Facebook

Discuție cu un sociolog al științei din România anilor ` 80, profesorul american  Vasile Pirău[1]

1.       Dragă Vasile Pirău, ce făceai în 1987 ? Cum evolua pe atunci cariera ta ? Era apropierea unui filosof (prin formație) de sociologie, una de conjunctură sau avea radăcini intelectuale mai adânci ?  Când mă gândesc la anii dinainte de 1990 (anul când am plecat la studii in SUA), mi ...

Trump, campion în comunicare

Trump. Scurtă lectură psihologică: O profeție auto-împlinită  Donald Trump este o celebritate. El stârnește senzație și când se însoară și când divorțează. El stârnește atenție și când face o mare afacere, și când face un mare faliment. S-a născut într-o familie bogată; tatăl său a fost  milionar, Dar el fiul a ...

Detectarea egoismului propriu și a egoismului altora

Este posibil ca, în anumite situații, comportamentul egoisit să fie bun și în alte situații să fie rău. Abraham Maslow Ne-am obișnuit să catalogăm egoismul ca fiind o caracteristică de personalitate negativă iar opusul său, altruismul, ca o virtute. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa. În acord cu rezultatele cercetărilor moderne din ...

Ne cerem scuze: de ce?

Cine se scuză se acuză.Proverb românesc Întradevăr, cine se scuză își recunoaște vinovăția pentru ofensarea (jignirea, insultarea, înjosirea, defăimarea) intenționată sau neintenționată a unei persoane sau a unei colectivități, faptă sancționabilă moral și/sau judiciar. Tot atât de adevărat este că vinovăția recunoscută se soldează, de cele mai multe ori, cu iertarea ...

Interviu cu Tudorel-Constantin Rusu, autorul volumului „Ethos, Pathos și Logos. Resurse ale oratoriei clasice în discursul pastoral”

Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV) din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava este unul din cele opt centre de orientare în cariera de cercetător înființate la nivelul celor opt Regiuni de Dezvoltare ale României și susținute prin programul PNRR. Acesta deservește Regiunea de ...

Politețea în comunicarea interpersonală verbală

Vorba dulce mult aduce! Proverb românesc Este politicos să îți alegi cu grijă cuvintele și să le rostești cu tonul potrivit situației și statutului tău social. Politețea se învață la fel ca operațiile matematice: mai întâi cele de bază (adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea), apoi cele mai complicate (extragerea rădăcinii pătrate, ridicarea ...

PE MARGINEA UNUI COMENTARIU DIN 1973 DESPRE „SOCIOLOGUL DE ÎNTREPRINDERE”. O DISCUȚIE CU ADRIAN DINU RACHIERU.

D-le Rachieru, probabil că puțini dintre cei care vă urmăresc preocupările din prezent știu că în urmă cu 50 de ani erați „sociolog de întreprindere”. Cum v-ați simțit în această postură, ca primă experiență profesională după terminarea studiilor? - Da, trecut-au cinci decenii și mai bine! Da fapt, din 1971, când, ...

O nouă perspectivă asupra pensiilor ocupaționale pentru militari și polițiști

Un grup de cercetători format din Răzvan Hoinaru, Radu Petre, Daniel Nițoi, Florentina Marin și Jahara Matisek propune un model inovator pentru pensiile ocupaționale destinate personalului militar și polițienesc din România. Acest demers vine într-un moment important pentru sistemul de pensii și are potențialul de a genera discuții semnificative în ...