Romania Sociala logo
Menu

Lăsați copiii să se plictisească!

autor:   17 July 2016  

Septimiu Chelcea

Acesta este sfatul psihosociologilor și al experților în educația copiilor: în vacanța școlară, planificarea de către părinți a tuturor activităților copiilor are consecințe nedorite, reduce potențialul lor creativ, le îngrădește inițiativa și posibilitatea de a se ocupa cu ce le place. Psihologul britanic Adam Philips, specializat în psihoterapia pentru copii și foarte cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul sănătății mintale a acestora, susține că plictiseala poate fi un factor de dezvoltare psihică a copiilor, o șansă pentru a contempla lumea, împiedicând trecerea în grabă prin ea (Philips, 1998, apud Holmquis, 2016). Dr. Teresa Belton, cercetătoare la School of Education and Lifelong Learning, University of East Anglia, consideră că plictiseala este crucială pentru dezvoltarea imaginației (vezi Belton, 2008).

Plictiseala nu înseamnă pur și simplu „omorârea timpului”

Expresia „M-am plictisit de moarte” corespunde unei realități cotidiene: în așteptarea trenurilor care au întârziere zeci de minute, uneori chiar ore, la policlinică, moțăind  să-ți vină rîndul pentru o rețetă la medicul de famile, la poarta de îmbarcare din aeroporturi, la casa de bilete… Plictiseala este ubicuă și se traduce prin lipsa de activitate, prin neacordarea atenției întâmplărilor din jur.

Îm ciuda faptului că plictiseala constituie un ingredient nelipsit al societățile moderne, termenul ca atare nu apare nici în dicționarele de psihologie, nici în cele de sociologie sau psihosociologie. Cel puțin în dicționarele de specialitate de la noi, pe care le-am consultat. Totuși, pe plan mondial, în ultimele două-trei decenii cercetarea acestui fenomen specific uman – oare primatele se plictisesc? Dar caii sau găinile? – a început să-i preocupe din ce în ce mai mult pe cercetătorii din domeniul științelor socio-umaniste, acumulându-se cunoștințe care tind să schimbe viziunea despre plictiseală.

O definiție a plictiselii

Asemenea multor altor fenomene și procese psihice, plictiseala a fost, de-a lungul timpului, diferit conceptualizată. În prezent, se acceptată larg definiția propusă de John D. Eastwood și colaboratorii săi, potrivit căreia plictiseala reprezintă o stare potrivnică (the aversive state) care apare (a) când nu suntem în măsură să fim atenţi la informaţii interioare (de exemplu, gânduri sau sentimente) sau exterioare (de exemplu, stimuli din mediu) necesare pentru a participa la desfăşurarea unor activităţi; (b) când avem conștiința faptului că nu suntem capabili să ne concentrăm atenția și să participăm la desfăşurarea unor activităţi, care pot lua fie forma conştientizării unui grad ridicat de efort mental depus în încercarea de a confrunta sarcina, fie forma gradului de conștientizare a unei confruntări cu elemente independente de sarcină (de exemplu, lipsa de focalizare intelectuală); și (c) când atribuim mediului motivele stării noastre potrivnice (de exemplu’această sarcină este plictisitoare’, ’nu este nimic de făcut’)” (Eastwood et al., 2012, p. 484).

Luând în considerare această definiție, înțelegem că plictiseala nu se confundă cu lenea. Lenea presupune să nu faci ce trebuie să faci ca să ai un anumit folos (de exemplu, să faci curat acasă sau la locul de muncă, să corectezi a patra oară un text, să alergi pentru sănătatea ta etc.). Plictiseala, dimpotrivă, înseamnă să faci ce nu-ți aduce aparent niciun folos (de exemplu, să dezlegi cuvinte încrucișate, să te joci pe tabletă sau pe telefonul mobil, să „hoinărești” pe facebook, să urmărești curse de cai… verzi pe pereți).

Uneori, nu se face distincția cuvenită între plictiseală și anhedonie (gr. an, lipsă; hedonie, plăcere). Este greșit. Tulburarea psihică numită „anhedonie”, premergătoare depresiei și chiar schizofreniei, se manifestă prin incapacitatea de a te bucura de acțiunile care produc în mod natural plăcere prin stimularea simțurilor. Plictiseala nu anulează bucuria!

În fine, la nivelul simțului comun, se pune semnul egalității între plictiseală și depresie. Cele două stări psihice corelează, dar nu sunt identice ca simptomatologie și etiologie.

Tipuri de plictiseală

În 2006, profesorul Thomas Götz, din Departamentul de psihologie de la Universität Konstanz, Germania, împreună cu  profesoara Anne C. Frenzel, din Catedra de psihologie și pedagogie de la Ludwig-Maximiliams-Universität din München, au identificat patru tipuri de plictiseală, în funcție de nivelul de excitare nervoasă (gradat, de la calm la neliniște) și de urmările pozitive și negative (așa-numita „valență”): „plictiseala indiferență”, o stare psihică de relaxare, de retragere în sine și de neimplicare, „plictiseala de calibrare”, care arată nesiguranță și o receptivitate la schimbare/distragere, „plictiseala de explorare”, caracterizată prin neliniște și căutarea activă a schimbării/distragerii, „plictiseala de reactanță”, marcată de impulsul de a căuta o ieșire dintr-o anumită situație, de a depăși starea prezentă în favoarea unei alternative specifice.

Relativ recent, în 2014, echipa de cercetători condusă de același Thomas Götz a puns în evidență un al cincilea tip de plictiseală: „plictiseala apatică”, asociată cu un nivel scăzut de excitare nervoasă și cu un nivel ridicat al consecințelor negative. În urma datelor înregistrate timp de două săptămâni de la un număr de 63 de studenți și 80 de elevi din clasele de liceu terminale (cei 143 de subiecți de experiment au notat zilnic într-un chestionar, cu ajutorul sistemului Personal Digital Assistant, activitățile și trăirile emoționale asociate), cercetătorii germani au ajuns la constatarea alarmantă social că aproximativ o treime (mai precis 36%) dintre subiecții investigați manifestă plictiseală apatică.

O altă concluzie a studiului, de această dată cu valoare teoretică, a fost că persoanele nu trăiesc la întâmplare un tip de plictiseală sau altul: fiecare dintre subiecții de experiment resimțind un anumit tip de plictiseală, în funcție de structura personalității lor.

În acord cu rezultatele cercetărilor recente, consider că este contraproductiv să vorbim despre plictiseală în abstract. Se impune totdeauna să precizăm tipul, categoria socială a celor ce trăiesc această stare emoțională și contextul social concret în care apare. Una este plictiseala la locul de muncă, alta este plictiseala la școală sau la facultate în timpul orelor de predare, și cu totul altceva plictiseala copiilor în vacanță.

Plictiseala în vacanță a copiilor – trambulină pentru creativitate

Discuția despre cauzele și consecințele plictiselii a trecut dincolo de paginile cărților și revistelor de specialitate, incitând publicul larg. S-a schimbat perspectiva asupra plictiselii: nu mai este privită absolut, unilateral, ca un rău al societăților moderne, un fenomen la limita dintre normal și patologic sau chiar ca o dezordine psihică. Acum, se atrage atenția că „pentru copii, plictiseala este bună” (Holmquis, 2016) și „plictiseala în vacanţă are beneficii pentru copii” (Oprea, 2016).

Conștientizarea stării de plictiseală apare la vârsta de 6-7 ani, când copiii sunt capabili de automotivare. „Dup vârsta de 6-7 ani, manifestarea excesivă a stării de plictiseală poate fi un semn al unui deficit de dezvoltare a motivației interne (sau automotivației)” – atrage atenția  Monica Bolocan, 2016). Este vorba despre „manifestarea excesivă” a cesteia. În rest, instalarea din când în când a plictiselii este ceva normal, chiar benefic pentru dezvoltarea imaginației și creativității copiilor.
Așadar, suprasolicitarea copiilor cu activități structurate (lectura obligatorie a unor cărți, executarea unor exerciții fizice, încredințarea unor sarcini neatractive etc.) nu este de dorit, în unele cazuri fiind chiar nocivă: îi împiedică să aleagă singuri ce le face plăcere, le stopează inițiativa, îi frustrează să-și exprime sentimentele.

plictis1Nepotul meu, Oscar, împlinește șapte ani în toamnă. L-am observat. Părea rupt de lume.  Nimeni nu l-a întrebat de ce stă așa, degeaba. Nimeni nu i-a dat ceva de făcut. După un timp, mi-a arătat la ce se gândise: întâlnirea a două nave spațiale. A construit din piese lego două nave, una mai mică și una de dimensiuni mai mari, legate între ele. Le-a așezat pe o coală de hârtie, pe care a scris cu majuscule cum a putut mai correct și mai caligrafic (Ha-ha!!!): „J LOV” deasupra navelor spațiale, iar sub ele „MOM + OS”. (Foto)

Aș vrea să închei aici discuția pentru a nu plictisi cititorii, dar nu înainte de a-i îndemna pe cercetătorii mai tineri să se aplece în studiile lor și asupra acestui fenomen psihosocial de mare actualitate. O reformă a învățământului are puțíne șanse de izbândă dacă nu se iau în calcul și plictiseala elevilor, generată de suprastimularea prin curriculum, precum și consecințele planificării rigide a activității elevilor în timpul lor liber.

Bibliografie

Belton, Teresa (2008), „A Fresh Look at Boredom”, Primary Leadership Today, Issue 13.

Bolocan, Monica (2016), „Pastila de psihologie: Plictiseala la copii”

http://www.kidspots.ro/pastila-de-psihologie-plictiseala-la-copii/

Damrad-Frye, R., Laird, J. D. (1989), „The experience of boredom: The role of self-perception of attention”, Journal of Personality and Social Psychology , 57, 2, pp. 315-320.

Eastwood, John D., Frischen, Alexandra,  Fenske ,  Mark  J. ,  Smilek, Daniel (2012 ), „The unengaged mind: Defining boredom in terms of attention”, Perspectives on Psychological Science, 7, 5, pp. 482 –495.

Goetz, Thomas, Frenzel, Anne C. (2006), „Phänomenologie schulischer Langeweile”,  Zeitschrift für Entwicklungspsychologie und Pädagogische Psychologie , 38, 4, pp. 149-153.

Goetz, Thomas, Frenzel, A., C., Hall, N. C., Nett, U., Pekrun, R., Lipnevich, A. (2014), „Types of boredom: An experience sampling approach”, Motivation and Emotion, 38, 3, pp. 401-419.

Holmquis, Annie (2016), „Psychologists: Boredom is good for children”,         www.intellectualtakeout.org/blog/psychologists-boredom-good-children.

Oprea, Lizeta-Maria (2016), „Plictiseala în vacanţă are beneficii pentru copii: de ce nu este bine ca părinţii să le organizeze toate activităţile”, Adevărul.ro , 27 iunie 2016.

Phillips, Adam (1998), On Kissing, Tickling, and Being Bored: Psychoanalytic Essays on the Unexamined Life,  Cambridge, MA: Harvard University Press.

 

 

 



Facebook

Cu cine să votez pe 10 noiembrie? Hai să vedem

Peste câteva zile vor fi alegeri pentru Președinte. Sunt mai mulți candidați. Ca sociolog, neafiliat politic, sunt obișnuit mai întâi să analizez. Nu am citit cu atenție discursurile candidaților, dar cred că, în virtutea poziției lor, ei vor tinde să prefere un discurs electoral destul de predictibil. Primul lucru care trebuie examinat: relația candidaților cu ...

Jocul politic

Dacă regii moșteneau tronul, în democrație puterea se obține și se păstrează prin rivalitate, confruntare politică și campanii electorale. Dincolo de aceste aspecte vizibile ale jocului politic, există și aspecte opace,  invizibile în exersarea puterii; ne referim la dispozitivul politic, la construirea secretului, la marketingul comunicării politice și de ce nu, la democrația numerică.   1. Rivalitatea ...

România deleuziană. Fragmentul XXXIII, despre păsări și animale (IV)

Preambul: Lecturile sunt de două feluri, cele care produc iluminare și celelalte. „Gândirea trebuie să fie lansată ca o piatră de către o mașină de război” afirmă Deleuze. De aici și rostul scrierii: „A scrie ceva ce trebuie să producă viteză”. Aici vedem rostul metaforelor, acela de a fi producătoare de iluminare. De altfel, nu ...

Cu cortul `la noi`, pe un mal de Dunăre: raiul peștelui și raiul…la propriu – pescuitul, prin ochi de sociolog

În vara aceasta, în concediu, (asa cum merge omul de rând an de an), am cunoscut o microcomunitate, microregiune din țara noastră, una dintre cele, îmi închipui, foarte multe . Am fost pe malul Dunării, în apropiere de Fetești, cineva m-a invitat să-mi petrec câteva zile acolo cu cortul (altă poveste și aceasta, ...

„Decalogul lui Chomsky” în actualitate

Lingvistul şi filozoful american, unul dintre fondatorii ştiinţelor cognitive, Avram Noam Chomsky (n. 1924) este cunoscut pe plan internaţional şi ca un percutant critic social şi activist politic. Este professor emeritus al Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT). A publicat peste 100 de cărţi, în limba română fiind traduse următoarele: Teorii ale limbajului. Teorii ...

Valoarea e obținută prin procedură sau prin eficiență?

Deplasarea de la satisfăcător la optimalitate De la începutul său, OMUL a fost o ființă activă. El nu doar a viețuit, a trăit, ci a acționat. Acționând a reușit să trăiască mai bine. Între nevoi și posibilitățile de a le satisface s-a înscris căutarea de soluții. Paradigma soluției unice a dominat aproape ...

De ce să ne implicăm activ prin participare și vot la alegerile prezidențiale

Orice alegere este importantă, mai ales acele alegeri care implică și destinele celorlalți, al familiei sau al comunității din care facem parte. Alegerile prezidențiale sunt o formă concretă de iubire față de aproapele nostru, prin civismul activ și prin efortul care nu așteaptă o răsplată personală. Vocile se fac auzite, ...

O anomalie: ora de vară în lunile martie, septembrie şi mai ales în octombrie

Abordez tema aşa numitei „Oră de vară”, mult discutată în ultima perioadă, în legătură cu începerea anului şcolar, când elevii din ciclul primar trebuie să fie în clasă la ora 8 dimineaţa, dar de fapt este ora 7, aşa că trebuie să se scoale mult mai devreme şi să plece la şcoală. Aşa cum ...