Regret sincer eroarea conținută în cartea mea cu privire la poziția instituțională a Centrului de Cercetări pentru Problemele Tineretului. Te rog sa fii convins că s-a datorat informației eronate. Imi asum integral responsabilitatea pentru ca nu am verificat.

Cu sincere păreri de rău,

Cătălin Zamfir

______________________________________________________________________________

Așa cum am spus în articolul Treizeci de ani de cercetare ştiinţifică a tineretului, Sociologie românească, nr.1, 1999, pp.137-143, înființarea Centrului de Cercetări pentru Problemele Tineretului (CCPT) în anul 1968 a fost determinată de contextul internaţional al timpului, dominat de mişcările puternice ale tineretului din diverse zone ale lumii, care au relevat existenţa unei problematici de studiu a tineretului.

CCPT a fost conceput ca o instituţie care să întreprindă „anchete şi studii referitoare la munca şi viaţa tineretului, să recomande forme şi metode de muncă noi, să generalizeze experienţa pozitivă”. În anii ’60 ai secolului XX, în unele ţări s-au constituit organisme speciale pentru tineret, care căutau prin programe adecvate să dea răspuns nevoilor specifice tinerilor, inclusiv structuri de cercetare. În 1968 existau, în Europa, doar două  institute de cercetare a tineretului: Deutschen Jugendinstitut (RFG), înființat în 1963 și Zentralinstitut für Jugendforschung (RDG) înființat în 1966.

De-a lungul carierei mele de cercetător, înainte de 1989 și după 1989, m-am confruntat cu răspândirea unor știri false despre CCPT. Nu de puține ori s-a afirmat că Centrul de Cercetări pentru Problemele Tineretului  ar fi aparținut CC. al UTC.

Centrul de Cercetări pentru Problemele Tineretului a funcționat sub autoritatea Ministrului Tineretului și nu a C.C. al UTC, CCPT nu era un compartiment sau un sector al CC al UTC. CCPT avea filă separată la buget, fiind finanțat la fel ca toate celelalte institute de cercetare din România. Spre deosebire de Institutul de Studii Istorice și Social-Politice care avea în titulatură afilierea la C.C. al P.C.R., CCPT nu avea afilierea la CC al UTC.

De aici confuziile create în lumea universitară şi ştiinţifică în legătură cu statutul celor angajaţi la acest institut, fiind suspectaţi că ar fi avut salarii şi privilegii de activist de partid, ceea ce evident era o eroare. Salariul pe care eu l-am avut în decembrie 1989 a fost 3. 600 lei, fiind cercetător ştiinţific gradul III, grad obţinut după multe cazne, în 1984, deşi, conform legilor de atunci, puteam participa la concursul pe post din 1976, iar între timp, în 1980, am susţinut teza de doctorat. După cum bine se ştie, au fost blocate promovările în învăţământ şi cercetare, fără nici o justificare, iar toţi cei din învăţământ şi cercetare, inclusiv de la CCPT, am resimţit puternic efectele acelei decizii aberante. Activiştii UTC, nemaivorbind de cei ai PCR, au avut salarii superioare față de cele ale cercetătorilor.

In plus, s-a susținut că CCPT a fost singurul institut finanțat de partid ,,CCPT a fost singurul institut de cercetare ale cărui programe au fost finanţate de către conducerea de partid și în perioada dificilă a anilor ’70 și ’80”. (Vezi Sociologie românească: 1900-2010 O istorie socială, Cluj-Napoca: Editura Eikon, 2015, p. 90). O minimă documentare ar fi arătat că CCPT a avut, anual, filă separată în cadrul bugetului de stat, iar din anii ’80 s-a autofinanțat. Se pune întrebarea: Daca eram finantați de partid de ce trebuia să ne autofinanțăm? Eu însumi am avut contracte cu Consiliul Culturii și Educației Socialiste, derulate cu foarte multe dificultăți. Dacă am fi fost finantați de partid am fi avut salarii de activiști de partid, ceea ce, evident, nu era cazul.

Mai mult, salariile cercetătorilor de la CCPT nu atingeau nici măcar nivelul celor de la institutele Academiei Române. Primul meu salariu a fost de 950 lei. După  terminarea celor trei ani de stagiatură a fost 1100  de lei. În 1989 aveam 3 600 de lei.

Pentru că s-au vehiculat multe știri false despre CCPT redau integral actul normativ de înființare a CCPT: 

,,Consiliul de Miniştri

Hotărârea nr. 2567/1968 privind autorizarea înfiinţării Centrului de cercetări pentru problemele tineretului

Art. 1.

Se autoriză înfiinţarea Centrului de cercetări pentru problemele tineretului, ca instituţie de cercetare ştiinţifică cu personalitate juridică. Ministrul pentru problemele tineretului exercită îndrumarea şi controlul Centrului de cercetări pentru problemele tineretului.

Art. 2.

Ministerele, celelalte organe centrale şi oricare alte organizaţii socialiste care au sarcini legate de munca cu tineretul vor colabora cu Centrul de cercetări pentru problemele tineretului şi-i vor acorda sprijin în realizarea obiectivelor activităţii sale.

Art. 3.

Centrul de cercetări pentru problemele tineretului va putea exercita rolul de coordonator al unor teme de cercetare referitoare la problemele tineretului, care se efectuează în diferite instituţii, va sprijini activitatea de documentare şi informare a instituţiilor ce lucrează cu tineretul, punîndu-le la dispoziţie materialele de specialitate de care dispune.

Art. 4.

Centrul de cercetări pentru problemele tineretului va putea să dezvolte legături cu instituţii similare de peste hotare, să colaboreze cu UNESCO, precum şi cu alte organisme internaţionale.

Art. 5.

Centrul de cercetări pentru problemele tineretului are ca organ de conducere colectivă un consiliu ştiinţific, care se organizează şi funcţionează potrivit normelor legale.

Conducerea operativă a activităţii de cercetări pentru problemele tineretului şi îndeplinirea sarcinilor stabilite de ministrul pentru problemele tineretului şi de consiliul ştiinţific se asigură de directorul centrului.

Ministrul pentru problemele tineretului desemnează membrii consiliului ştiinţific şi numeşte directorul Centrului de cercetări pentru problemele tineretului.

Art. 6.

Centrul de cercetări pentru problemele tineretului îşi începe activitatea cu un număr de 15 posturi de cercetători, iar salarizarea personalului se va face la nivelul salarizării stabilite pentru institutele cu caracter similar ale Academiei Republicii Socialiste România, prevăzute în anexa I/10 grupa A la Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1261/1965.

Art. 7.

Ministrul pentru problemele tineretului va propune organelor în drept, anual, fondurile corespunzătoare pentru acoperirea cheltuielilor necesare activităţii Centrului de cercetări pentru problemele tineretului.

Art. 8.

Pentru acoperirea cheltuielilor necesare activităţii Centrului de cercetări pentru problemele tineretului, la propunerea ministrului pentru problemele tineretului se va acorda anual o subvenţie de la bugetul de stat Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist.

Pentru anul 1968, în acest scop, se acordă o subvenţie în sumă de 750.000 lei, cu acoperire din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Consiliului de Miniştri.

p. Preşedintele Consiliului de Miniştri

ILIE VERDEŢ

Câteva comentarii se impugn pe marginea acestui act normativ.

Din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2567 din 14 noiembrie 1968, rezultă că CCPT, ca instituţie ştiinţifică, îndrumată şi controlată de ministrul pentru problemele tineretului, era investit cu competenţe în cercetarea tineretului şi în coordonarea unor teme în domeniu, recunoscându-i-se astfel caracterul de instituţie naţională în investigarea tineretului. Asociată acestui status a fost şi investirea CCPT cu dreptul de a dezvolta relaţii cu instituţii similare din străinătate, cu UNESCO şi alte organisme internaţionale, ceea ce reflecta interesul regimului de atunci pentru cunoaşterea direcţiilor principale din cercetarea tineretului, ca şi prezenţa specialiştilor români la manifestări ştiinţifice internaţionale şi la acţiuni de cercetare internaţionale, acest din urmă aspect şi ca alternativă faţă de presiunile exercitate de URSS și alte ţări socialiste pentru ca România să fie implicată în acţiunile comune de cercetare din sistemul socialist.

CCPT a funcționat ca instituţie de cercetare ştiinţifică cu personalitate juridică sub îndrumarea şi controlul Ministrului pentru problemele tineretului. Așadar, nu era o instituție politică, afiliată CC al UTC, așa cum deseori se afirma în spațiu public. Actul normativ preciza că CCPT putea  exercita rolul de coordonator al unor teme de cercetare referitoare la problemele tineretului iar salarizarea personalului se va face la nivelul salarizării stabilite pentru institutele cu caracter similar ale Academiei Republicii Socialiste România.

Era o situație ciudată. Ministrul Tineretului nu dispunea de o organigramă proprie unei structuri ministeriale şi, în consecință, problemele administrative ale Centrului de Cercetări pentru Problemele Tineretului erau executate de secția financiar-contabilă a CC al UTC, fără ca aceasta să însemne că CCPT era un compartiment sau un sector al  CC al UTC. CCPT avea filă  separată la buget, fiind finanțat la fel ca toate celelalte institute de cercetare din România. În termenii de astăzi, a avut loc o externalizare a serviciilor financiare și administrative către CC UTC în fruntea căruia era Ministrul pentru Problemele Tineretului.

La jumătatea anilor 70 din secolul trecut s-a încercat includerea CCPT în Academia „Ştefan Gheorghiu”. Lui Ion Traian Ștefănescu i se datorează continuarea funcționării CCPT sub egida Ministrului pentru problemele tineretului, el neacceptând, în 1976, propunerea transferului CCPT la Academia „Ştefan Gheorghiu” pentru pregătirea cadrelor de conducere a activităţii de partid, social-politice, economice şi a administraţiei de stat, de pe lângă C.C. al P.C.R.

În volumul Sociologie românească: 1900-2010 O istorie socială, Editura: Eikon, Cluj-Napoca, 2015, p. 218. se spune despre CCPT: ,,institut care a produs multe studii, cărţi şi în special rapoarte, realizând cercetări empirice substanţiale”, dar în aceeași lucrare se afirmă:

,,CCPTa întreprins multe cercetări empirice pe eșantioane mai mari sau mai reduse. Datele obţinute au fost prezentate sub forma de rapoarte, multe dintre ele cu circulaţie limitată. Fiind patronate de instituţii politice, cercetările realizate au simţit mai mult presiunea şi restricţiile politice şi puţine s-au finalizat în publicaţii.”, Vezi Sociologie românească: 1900-2010 O istorie socială, Editura: Eikon, Cluj-Napoca, 2015, p. 104. Se acreditează un neadevăr fiindcă cercetările erau coordonate numai de cercetători și nu patronate de  instituții politice. Apare o întrebare: cine patrona  cercetările institutelor incluse în Academia de Științe Sociale și Politice pendinte direct de Secția de Propagandă a CC al PCR?

CCPT a cunoscut mai multe etape de dezvoltare. Înfiinţat în perioada de relativă liberalizare ideologică, CCPT a diseminat în acea perioadă concluziile, unele deosebit de critice, cu privire la situaţii din lumea tineretului şi din societatea românească. Restricţiile, introduse mai ales după anul 1984, au impus CCPT, limite inacceptabile pentru o circulaţie firească a ideilor, cu toate că demersul critic al multor cercetători nu s-a schimbat. Vorbind de această ultimă perioadă, merită cunoscută decizia autorităţilor de atunci privind autofinanţarea temelor de cercetare. Oricum CCPT era privit cu multă suspiciune, de către autorităţi, membrii săi fiind etichetaţi, nu odată, ca “intelectuali neutri”. De aceea, nu este surprinzătoare informaţia preluată de la un lider din regimul trecut, şi anume că, în ianuarie 1990, CCPT urma să fie desfiinţat printr-o decizie oficială, proiect anulat de revoluţia din decembrie 1989.

CCPT a trecut din februarie 1990 la Ministerul Culturii, iar din iunie 1990 la Ministerul Tineretului.

Din cauza numeroaselor reorganizări instituţionale în activitatea cu tineretul, CCPT nu a mai funcţionat ca instituţie de cercetare autonomă, iar din 2004 a fost desființat prin Hotărârea nr. 233/2004 a Guvernului României din  martie 2004:

,,Hotărârea nr. 233/2004 privind declararea ca abrogate a unor acte normative

Text publicat în M.Of. al României.

,,În vigoare de la 04.03.2004

În aplicarea prevederilor art. 154 din Constituţia României, republicată,

în vederea eliminării din legislaţia României a unor acte normative care contravin Constituţiei sau sunt contrare noii ordini de drept sau au devenit anacronice,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic.

Sunt şi rămân abrogate hotărârile Consiliului de Miniştri şi ale Guvernului României prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

http://www.clr.ro/rep_htm/HG233_2004.htm

În Anexa cu actele normative abrogate a fost inclusă și Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2.567/1968 privind autorizarea înfiinţării Centrului de cercetări pentru problemele tineretului, publicată în Buletinul Oficial nr. 151 din 18 noiembrie 1968.

În care categorie s-ar înscrie abrogarea acestei Hotărâri a Consiliului de Miniştri? Este incredibil ca un prim ministru profesor universitar să semneze actul de desființare a unei instituții de cercetare. Bănuiesc că funcționarea CCPT nu contravinea Constituţiei sau nu era contrară noii ordini de drept, ci, probabil, devenise anacronică!!??. Mă întreb dacă Institutul de Științe Juridice aparținând Academiei de Științe Sociale și Politice unde a lucrat Adrian Năstase înainte de 1989 nu era la fel de anacronic precum CCPT?