Romania Sociala logo
Menu

Nicio societate nu devine, instantaneu, modernă

autor:   27 April 2016  sursa foto: adevarul.ro

Modernitatea se produce şi se manifestă în toate societăţile actuale în temeiul unor principii, însă nu prin simpla lor reproducere din spaţiul modernităţii europene. De aici rezultă că este necesară identificarea principiilor şi normelor modernităţii, fără de care este foarte greu de operat cu acest concept. Prin urmare, criteriul care poate identifica modernitatea unei societăţi este dat mai degrabă de principiile şi normele ce guvernează modernizarea acelei societăţi ori intrarea acesteia în faza modernizării. Ele afectează structura interioară a societăţii: credinţe, obişnuinţe, tradiţii, cadrul instituţional, comunitatea  etc. Trebuie spus că principiile societăţii moderne nu au fost aplicate la orice sferă a vieţii sociale în prima modernitate europeană. Faţă de aceste principii a existat rezistenţă din partea structurilor premoderne chiar în cadrul modernităţii europene: ,,Paralel cu procesele de marketizare, raţionalizare şi creşterea productivităţii specifice modernizării s-au reinventat structurile tradiţionale şi comunitare.ˮ[1]  Principiile modernităţii occidentale au fost aplicate diferit în spaţiul non-occidental datorită structurilor premoderne ca factori de conservare a suveranităţii naţionale şi a identităţii culturale tradiţionale.

Primatul autonomiei individuale asociat cu umanitatea universalistă comună sunt principii fundamentale ale societăţii moderne europene. [2] De aici decurg celelalte principii: raţionalitate, muncă remunerată, egalitarismul, principiul de includere funcţională, delimitarea naturii de societate,[3] individualism competitiv, protecţia drepturilor la libertate, egalitate şi la diversitatea socială, secularismul, naţionalitatea teritorială, statalitatea naţională, auto-identificarea persoanei, protecţie socială cuprinzătoare pentru toţi cetăţenii,[4] progres, dominaţia relaţiilor de piaţă într-un stat construit în jurul principiilor capitalismului.

Datorită industrializării, capitalismul a conferit un scop şi un sens modernizării economice şi tehnologice, dar cu efecte sociale şi umane care au trecut peste cerinţele modernităţii privind autonomia şi individualismul persoanei. Societatea modernă funcţionează în baza principiului diferenţierii funcţionale, spre deosebire de societatea premodernă unde fundamental era principiul stratificării în raport cu originea socială. Mobilitatea socială europeană a fost ridicată doar în perioadele de dezvoltare extensivă a uneia sau alteia dintre formele de capitalism însă s-a ajuns, în timp, la reproducerea de către sistemul de învăţământ a inegalităţilor sociale ale societăţii în sensul dat de P. Bourdieu.[5]

Actualitatea poate fi considerată o condiţie necesară a modernităţii. Dar este, oare, şi suficientă? Altfel spus: pot fi moderne (sub aspectul necesităţii şi oportunităţii) chiar şi stări ori lucruri ce nu mai sunt atât de actuale, sub aspect cronologic? Fapte şi evenimente au dovedit că se poate admite existenţa unor elemente de modernitate ce aparţin tradiţiilor unei societăţi. Prin urmare, pot coexista moduri de viaţă moderne şi premoderne în diverse societăţi. Eisenstadt afirmă că evoluţiile din societăţile în curs de modernizare au respins hegemonia modernităţii vestice şi au dat naştere la mai multe modele instituţionale şi ideologice moderne distincte, influenţate, în mare măsură, de spaţii culturale specifice tradiţiilor şi experienţelor istorice.[6]

Sunt, de fapt, două tipuri de abordare a principiilor modernităţii, după cum afirmă Anthony Giddens în The Consequences of Modernity. După primul criteriu de analiză, cel istorist, modernitatea orientală tinde să împrumute, în timp, valorile modernităţii occidentale, şi, în acest sens, am putea vorbi despre decalaje în primul rând în modernizare, mai mult decât despre simpla modernitate, conceptul din urmă fiind mai degrabă ontic, în cadrul ,,absorbţieiˮ geopolitice a unei părţi a spaţiului oriental de către cel occidental. Potrivit celei de a doua perspective – evoluţionistă, este de cercetat nu atât plasarea în istoricitate după criterii geografico-spirituale, ci mai degrabă etapizarea epocii moderne a Occidentului, de la epoca timpurie la contemporaneitatea noastră numită târzie.

Nu analizez cele două perspective in detaliu, dar subliniez procesualitatea modernităţii în oricare dintre spaţiile în care se manifestă. Altfel spus, nici o societate nu devine, instantaneu, modernă prin simpla reproducere instituţională şi politică a principiilor de bază ale modernităţii europene.

Caracteristicile modernităţii. Nu putem identifica societăţile moderne dacă nu relevăm setul de caracteristici definitorii pentru modernitatea unei societăţi. Ne referim, în principal, la acele trăsături care au diferenţiat modernitatea occcidentală de alte tipuri de evoluţie socială. O sinteză a caracteristicilor fundamentale ale modernităţii occcidentale, raportate la civilizaţia occidentală, realizează Samuel P. Huntington. El indică un număr de instituţii, practici şi credinţe recunoscute în mod legitim ca nucleu al civilizaţiei occidentale. Acestea includ: Moştenirea clasică – Occidentul a moştenit mult din civilizaţiile anterioare, inclusiv filosofia greacă şi raţionalismul, dreptul roman, limba latină şi civilizaţiile islamice; Creştinismul occidental, în primul rând catolicismul şi protestantismul; Limbi europene. Occidentul diferă de majoritatea celorlalte civilizaţii prin multiplicitatea de limbi vorbite; Separarea autorităţii spirituale de cea temporală, adică a bisericii de stat. Această diviziune de autoritate a contribuit la dezvoltarea libertăţii în Occident; Statul de drept. Conceptul de centralitatea dreptului a fost moştenit de la romani. Tradiţia statului de drept a pus bazele constituţionalismului şi ale protecţiei drepturilor omului, inclusiv a drepturilor de proprietate şi a acţiunilor împotriva exercitării arbitrare a puterii; Pluralismul social şi societatea civilă. Istoriceşte, societatea occidentală a fost pluralistă. Pentru mai mult de un mileniu, Occidentul a avut o societate civilă. Pluralismul asociativ a fost completat prin pluralismul de clasă. Cele mai multe societăţi din Europa de Vest au fost alcătuite din aristocraţie relativ puternică şi autonomă, ţărănime – clasă predominantă – şi o clasa mică, dar semnificativă de negustori şi comercianţi; Organismele reprezentative. Pluralismul social a dat naştere la clase sociale, parlamente, şi alte instituţii care au reprezentat interesele aristocraţiei, clerului, negustorilor şi ale altor grupuri. Aceste organisme au inclus forme de reprezentare care, în cursul modernizării, au evoluat în instituţiile democraţiei moderne; Individualismul – trăsătură distinctivă a Occidentului.

Aceste caracteristici au existat şi în alte civilizaţii însă ele au fost mult mai răspândite în Occident. Ele formează nucleul civilizaţiei occidentale şi sunt în mare parte factorii care au permis ca civilizaţia occidentală să fie unică. Civilizaţia occidentală este preţioasă nu pentru că este universală, ci pentru că este unică.[7] Huntington a argumentat că Occidentul trebuie să renunţe la iluzia universalităţii civilizaţiei sale într-o lume alcătuită dintr-o diversitate de civilizaţii.[8] Unele afirmaţii ale politologului american sunt de discutat, ca, de exemplu, unicitatea civilizaţiei europene, şi în consecinţă, a modernităţii occidentale. Trebuie spus că şi civilizaţia chineză e unică, precum şi cea indiană. Modernitatea este un moment al civilizaţiei dar civilizaţia europeană cuprinde toate momentele care au făcut posibilă modernitatea.

Modernitatea se distinge printr-o nouă structură socială, caracterizată prin trecerea de la produse la servicii, prin creşterea ocupaţiilor manageriale şi profesionale, prin dispariţia locurilor de muncă agricole şi a meşteşugarilor precum şi prin conţinutul informaţional tot mai accentuat al muncii în majoritatea economiilor avansate: ,,În orice proces de tranziţie istorică una din expresiile cele mai directe de schimbare sistemică este transformarea ocupării forţei de muncă şi structura ocupaţională.” [9] Transformările ocupaţionale s-ar înscrie în unicul model de modernitate în care societatea americană este lider.

Modernitatea este descrisă prin progresul atins de acele naţiuni care ating niveluri mai ridicate la următoarele variabile: educaţie, venit pe cap de locuitor, urbanizare, participare politică, gradul de ocupare a forţei de muncă industriale.

Fragment din cartea Modernitatea tendenţială. Reflecţii despre evoluţia modernă a societăţii în curs de apariţie la editura Tritonic.

Articolul Nicio societate nu devine, instantaneu, modernă a fost publicat si pe Platforma de bloguri adevarul.ro

 

 [1] Ulrich Beck, Wolfgang Bonss, Christoph Lau (2003) The Theory of Reflexive Modernization. Problematic, Hypotheses and Research Programme, Theory, Culture & Society 20(2), p. 15.

[2] Alex Inkeles (1983) Exploring Individual Modernity. New York: Columbia University Press.

[3] Peter Wagner (1994) A Sociology of Modernity: Liberty and Discipline. ed.cit., p. 106.

[4] Manuel Castells (2010) The Power of Identity, Second edition with a new preface. Oxford: Wiley-Blackwel, p. 315.

[5] Pierre Bourdieu et Jean Claude Passeron  (1970) La reproduction éléments pour une théorie du système d’enseignement. Paris: Les Editions de Minuit.

[6] S.N. Eisenstadt (2000) Multiple Modernities, Daedalus 129, 1, p.  1.

[7] Samuel P. Huntington (1996) The West: Unique, Not Universal, Foreign Affairs 75:6 November/December, p. 35.

[8] Ibidem, p. 41.

[9] Manuel Castells (2010) The Information Age Economy, Society, and Culture, Volume I,  ed. cit., p. 217



Facebook

Interviu cu Dr. Simona Mihaiu, căștigătoarea premiului Academiei Române, „Henri H. Stahl” în sociologie, pentru cartea „Criminalitatea violentă. Implicații și semnificații sociale”

Interviu cu Dr. Simona Mihaiu, căștigătoarea premiului Academiei Române, „Henri H. Stahl” în sociologie, pentru cartea „Criminalitatea violentă. Implicații și semnificații sociale”, Editura Pro Universitaria, București, 2021. Bună ziua și felicitări pentru premiu! Ce reprezintă acest premiu pentru dvs.? Bună ziua și mulțumesc! Premiul „Henri H. Stahl”, acordat de Academia Română, are ...

Interviu cu Daniel Nițoi – “Teatrul și criza lumii moderne”, Editura Pro Universitaria, București

Daniel Nițoi (2023) Teatrul și criza lumii moderne, Editura Pro Universitaria, București Felicitări pentru publicarea volumului! Vă rugăm să ne spuneți care au fost premizelepublicării acestui volum?Vă mulțumesc mult pentru interviu! Sincer, eu scriu și scriu destul de mult despreceea ce observ în jurul meu, despre viața celor ce mă înconjoară. ...

In Honorem Mihai Dinu Gheorghiu la 70 de ani

La începutul lunii septembrie, am primit o invitație pe e-mail pentru a participa în calitate de contributor la lansarea volumul coordonat de profesorul Adrian Netedu, Științele sociale între angajament și distanțare. In Honorem Mihai Dinu Gheorghiu, publicat la Editura Universității „Al.I. Cuza din Iași. Evenimentul a fost organizat la Librăria ...

Interviu cu Elena Zamfir – “Violența Domestică în România în contextul Pandemiei. Riscuri și politici de suport”, Editura Pro Universitaria, București

Coordonatori Elena Zamfir, Simona Ilie, Sebastian Fitzeck (coordonatori), (2022) Violența Domestică în România în contextul Pandemiei. Riscuri și politici de suport, Editura Pro Universitaria, București Felicitări pentru publicarea volumului. Vă rugăm să ne spuneți care au fost premizele publicării acestui volum? Mulțumesc și eu în numele coordonatorilor Simona Ilie și Sebastian Fitzeck pentru ...

Efectul „Pește mare în bazin mic”

Decât să fii codaș la oraș,  mai bine în satul tău fruntaș. Proverb românesc  Presupunând că vă căutați un job și, la selecția candidaților, angajatorul vă întreabă: „Preferați să fiți un pește mare întru-un bazin mic sau într-un bazin mare?”, ce ați răspunde? Nu este o glumă și nici o poveste pescărească; este ...

Simpozion internațional Religie, Etică și Inteligență Artificială

Institutul de Cercetare a Calității Vieții anunță organizarea Simpozionului Internațional Religie, Etică și Inteligență Artificială. Profesorul Marian Simion, ne propune un subiect preocupant pentru mediile academice contemporane analizand impactul puterii inteligenței artificiale în varianta ”Generative Learning”, asupra aspectelor etice si religioase ale comportamentului uman. DESCRIERE: Inteligenta artificiala, o sintagma intrata de curand in ...

Interviu Mariana Stanciu – “Recent changes in the consumption patterns from Romania in the european context”, Editura LAP Lambert Academic Publishing”  

Mariana Stanciu, Adina Mihăilescu, Cristina Humă (2023) Recent changes in the consumption patterns from Romania in the european context, Editura LAP Lambert Academic Publishing   1.- Felicitări pentru publicarea volumului! Vă rugăm să ne spuneți care au fost premizele publicării acestui volum?  Mulțumim! Publicarea acestui volum are în vedere atingerea unui obiectiv susținut, ...

Interviu cu Meda Gâlea (2021) Managementul strategic al cercetării științifice, Editura Mega, Cluj-Napoca

Meda Gâlea este Director adjunct în cadrul Academiei Române, filiala Iași, și doctor în management, titlu obținut la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Școala Doctorală de Economie și Administrarea Afacerilor. Cu un background educațional în domeniul economiei și al managementului, autoarea aplică cunoștințele sale managementului organizațiilor publice. Recent, a ...