Nostalgia consolidează relațiile sociale.

Tim Wildschut

Ne este dor de cineva drag ce nu mai este printre noi, ne este dor de părinții care s-au stins, de prietenii care nu mai sunt, de iubita sau iubitul care ne-a părăsit, sau de anii tinereții, de un eveniment fericit din trecut. Psihologii numesc o astfel de trăire „nostalgie”. Constantine Sedikides și Tim Wildschut, profesori de psihologie la University of Southampton (Marea Britanie), consideră că nostalgia, definită ca reamintirea trecutului, este o emoție socială ambivalentă, preponderent pozitivă (Sedikides, Wildschut, 2018, p. 48). Cei doi profesori britanici subliniază că nostalgia reprezintă plăcerea și în același timp tristețea produse de amintirea a ceva din trecut, însoțite de dorința de a retrăi acele emoții. Nostalgia, așadar, aduce trecutul în prezent, fapt ce are urmări semnificative pentru individ și societate, fiind resimțită relativ frecvent pe toate meridianele și paralele globului pământesc. În Marea Britanie, persoanele cu vârsta între 18 și 91 de ani au declarat că experimentează (simt) nostalgie cel puțin o dată pe săptămână, iar în Japonia persoanele adulte au raportat că se simt nostalgice ori de câte ori ascultă muzică tradițională (Hepper et al., 2014,   p. 735).

Pentru prima dată, nostalgia a fost analizată sistematic în 1688 de către  medicul elvețian Johannes Hoffer, cu referire la mercenarii elvețieni aflați departe de casele lor. Simptomatologia acestei boli descrisă de medicul elvețian include persistența gândurilor despre casa părăsită de ei, melancolia, insomnia, anorexia, senzația de slăbiciune, anxietatea, dificultăți de respirație și palpitații (Wilson, 2014, p. 21). Termenul de „nostalgie” a fost preluat din limba greacă: nostos, întoarcerea acasă + algia, durere, ceea ce înseamnă, mot à mot, că nostalgia semnifică „dorința dureroasă de a reveni acasă”.

De asemenea, în 1731, medicul german Johan J. Scheuchzer a apreciat nostalgia ca maladie (Wildschut et al., 2006, p. 975). Până la jumătatea secolului al XX-lea, nostalgia a fost catalogată ca fiind o tulburare neurologică, o formă de melancolie și descrisă ca regresie mentală în legătură cu pierderea, durerea, doliul și depresia (Wildschut et al., 2006, p. 979). „Începând cu anii ’70‑’80 ai secolului trecut, atât în literatura psihologică, dar şi în limbajul comun, nostalgia nu mai este asociată cu boala şi cu emoţiile negative, ci tinde să fie înțeleasă ca o emoţie ’dulce‑amară’, experimentată de majoritatea oamenilor. Etichetele negative au fost înlăturate. Nostalgia nu este în mod necesar opusă modernului (’antimodernism’), ci coexistă cu acesta; nu presupune neapărat dorul după un loc, ci mai degrabă după un timp anume; nu este neapărat retrospectivă, ci poate fi şi prospectivă, cu impact asupra viitorului” (Boym, 2001, apud Curelaru, 2017, p. 8).

Caracterul paradoxal al nostalgiei a fost remarcat de către Ralph Harper, profesor de filozofie la Johns Hopkins University (SUA): „Nostalgia îmbină amărăciunea și dulceața, pierdutul și găsitul, departele și apropiatul, noul și familiarul, absența și prezența. Trecutul care a trecut și a dispărut, din care am făcut parte, printr-o magie devine pentru o scurtă perioadă din nou prezent. Dar realitatea lui pare și mai familiară decât a fost, mai încântătoare și mult mai frumoasă” (Harper, 1966, p. 120).

Unii teoreticieni, de exemplu A. Ortony, G. L. Clore,  A. Collins (1988), citați  de Wildschut et al, 2006), au relevat latura negativă a nostalgiei, considerând că această emoție este expresia tristeții pentru ceea ce a fost, un „doliu pentru trecut”. Însă, cei mai mulți cercetători apreciază că latura pozitivă a nostalgiei precumpănește asupra celei negative.

S-a scris mult despre nostalgie. Cercetătorii sunt de acord că în Odiseea, poetul și rapsodul grec Homer (secolul al VIII-lea î.H.) a descris pentru prima dată această emoție (fără a folosi însă cuvântul „nostalgie”). De atunci și până în prezent, în cele trei milenii care au trecut, cuvântului „nostalgie” i s-au asociat diferite determinări: autobiografică, colectivă, directă, istorică, narativă, organizațională, personală, simulată ș.a. O tipologie a nostalgiei, fără îndoială, se justifică. Azi, când spunem despre o persoană oarecare că este nostalgică, la ce ne referim? Avem în vedere că retrăiește emoțional anii copilăriei (nostalgie personală) sau că este ruptă de realitate și dorește să reînvie vechile regimuri (monarhic, legionar, comunist)? Stimulii declanșatori ai nostalgiei sunt foarte variați: muzica, literatura, în general, arta dintr-o epocă trecută sau stilul de viață de altădată pot constitui „obiectul” nostalgiei unei persoane. Altor persoane le stârnesc nostalgii anumite mirosuri, gustul specific al unor alimente sau diferite alte senzații plăcute. Nostalgia reprezintă un fenomen psihosocial complex, un melanj de structuri emoționale (iubire, bucurie, mândrie, tristețe) și procese cognitive (memorie, judecăți, comparații, imaginație), multifațetat și universal. Face parte din natura umană, este un drept al omului.

Susan L. Holak și Williams J. Havlena (1998) au clasificat nostalgia în două dimensiuni: 1. nostalgia resimțită a) direct sau b) indirect; 2. nostalgia resimțită a) individual sau b) colectiv. Nostalgia directă, numită și personală, reală sau adevărată, rezultă din memoria autobiografică (de exemplu, reamintirea primei iubiri), spre deosebire de nostalgia indirectă, numită și istorică, vicariantă, simulată sau virtuală, care se referă la evenimentele din trecut pe care persoana în cauză nu le-a trăit (de exemplu, Marea Unire din 1918).

Așa cum remarcau și cum au demonstrat printr-o cercetare concretă Oindrila Bhattacharya și colaboraorii săi de la University of Canterbury (Marea Britanie), nostalgia colectivă este uneori folosită ca instrument politic atunci când o parte a societății sau marea majoritate a populației dintr-o țară dorește să se întoarcă la o epocă din trecut, considerată a fi fost mai bună decât cea din prezent (Bhattacharya et al., 2022).

Funcțiile și conexiunile nostalgiei

Prin cercetări psihosociologice empirice s-a documentat că nostalgia este provocată de evenimente adverse îndreptate asupra stimei de sine, sensului vieții, conexiunii sociale, congruenței sinelui și că nostalgia contracarează aceste amenințări: poate spori stima de sine, poate da vieții un sens prin stabilirea unui scop, a unui ideal și, de asemenea, este în măsură să inițieze și să consolideze relațiile interpersonale. Multe din amintirile noastre dragi sunt legate de familie (căsătoria, nașterea primului copil, prima lui zi de școală sau absolvirea liceului etc.). Astfel de

evenimente pot constitui obiectul nostalgiei personale. Retrăind cu nostalgie astfel de evenimente, consolidăm legătura cu membrii familiei. Cercetările au relevat că nostalgia personală promovează o percepție de sine pozitivă, ajută la formarea bunelor relații interpersonale și inspiră încredere în sine. Reflecțiile nostalgice sporesc optimismul și creativitatea și orientează persoanele spre comportamente prosociale, cum ar fi donațiile caritabile (Abeyta et al., 2024, p. 979). Nostalgia întărește sentimentul de suport social și cel de apartenență la grup, precum și încrederea în membrii grupului.

La fel de multe amintiri pozitive sunt legate și de diferitele organizații din care am făcut parte sau în care activăm (prima zi la serviciu, promovarea într-o funcție mai înaltă etc.), astfel că și în organizații nostalgia își găsește un teren de afirmare fertil. S-a constatat că nostalgia persoanelor are efecte pozitive în organizații: motivează acțiunea de explorare a noi stimuli, sporește creativitatea și interesul pentru ceea ce este nou, se asociază cu optimismul și cu identificarea organizațională (van Dijke, Leunissen, 2023). Nostalgia organizațională – termen creat de Yiannis Gabriel (1993) – reprezintă în prezent o direcție de cercetare în expansiune.

Studiile despre nostalgie au importanță teoretică, dar și impact social. Spre exemplu, în publicitate, în special la Tv, nostalgia personală are un rol pozitiv important: impulsionează consumul și agroturismul. Ni se recomandă bucate preparate „ca la mama acasă” sau după rețete moștenite de la bunica. Simțim mirosul copilăriei, ne amintim de dragostea părintească, de privirea blândă a bunicilor care ne învăluia cândva. În toate țările dezvoltate economic, publicitatea apelează la nostalgie. 

În același scop, al sporirii consumului și prin aceasta al creșterii economiei naționale, se aplică nostalgia colectivă. Periodic, se organizează târguri cu produse alimentare autohtone și sunt lansate apeluri în mass-media de tipul „Consumați produse românești”. În piețele agro-alimentare, vânzătorii afișează: „Roșii românești” sau „Pepeni de Dăbuleni”. Marika Dimitriadou, profesoară de marketing la  Business College Athens (Grecia), împreună cu o echipă de cercetători au probat printr-un experiment de laborator că nostalgia colectivă influențează în sens pozitiv consumul de produse autohtone (Dimitriadou et al., 2019, p. 445). La aceeași concluzie au condus și cercetări empirice realizate în SUA și în China, cu toate diferențelor social-politice și culturale dintre aceste țări.

Nostalgia colectivă este implicată în procesele de grup și în relațiile dintre grupuri. Spre exemplu, într-o cercetare asupra unor eșantioane reprezentative la nivel național din 27 de țări de pe toate continentele s-a constatat că nostalgia colectivă susține sentimentul de continuitate a grupului prin consolidarea coeziunii cu ceilalți membri din grup și prin respingerea grupurilor de imigranți, percepute ca fiind o amenințare a acestei continuități (Smeekes et al., 2018, p. 324). O altă cercetare de tip longitudinal online, coordonată tot de către Anouk Smeekes, profesoară în Departamentul de Științe Sociale Interdisciplinare de la Universiteit Utrecht (Țările de Jos), a demonstrat că nostalgia colectivă protejează identitatea națională și influențează acțiunea de limitare a accesului în țară a grupurilor de imigranți. „Cu toate acestea, direcția acțiunii colective care decurge din nostalgia colectivă depinde probabil de conținutul specific al emoției, adică de partea din trecutul comun pentru care oamenii se simt nostalgici. Într-adevăr, nostalgia colectivă pentru un trecut național deschis și tolerant este legată de prejudecata mai redusă față de grupurile externe percepute ca amenințătoare” (Smeekes et al., 2023, p. 210).

Universalitatea nostalgiei

Pentru a evidenția diferențele și similitudinile experimentării (trăirii) nostalgiei, Erica G. Hepper, profesoară de psihologie socială la University of Surrey (Marea Britanie), împreună cu colaboratorii săi au realizat, în 2014, un studiu în 18 țări, între care și România, de pe cinci continente, la care au participat voluntar 1704 studenți (56% studente; 44% studenți, vârsta medie  fiind de 22,25 ani). Participanților la cercetare li s-a prezentat online o listă cu 35 de caracteristici ale nostalgiei, cerându-li-se să aprecieze pe o scală cu opt trepte (de la 1 = fără legătură, la 8 = legătură extrem de mare) cât de mult sunt legate aceste caracteristici de nostalgie. Caracteristicile incluse pe listă au fost identificate într-o cercetare anterioară (Hepper et al., 2012, p. 102).

Datele cercetării au relevat că populația inclusă în cercetare apreciază că nostalgia este cel mai strâns legată de memorie, trecut, amintiri dragi și de reamintire. Prin analiză cluster au fost au fost identificați factorii structurali ai nostalgiei în fiecare țară și s-a constatat că structura nostalgiei este asemănătoare în toate cele 18 țări, fapt ce a condus la concluzia că nostalgia este panculturală.

_______________________________________________

Bibliografie

Abeyta, Andrew A., Corley, Dyron, Hasna Nafisa (2024). „Nostalgia promotes positive beliefs about college belonging and success among first-generation college students”, International Journal of Applied Positive Psychology, 9, pp. 975-991.

Bhattacharya, Oindrila, Lux, Alexandra, Kem, Simon (2022). „Some cultural and historical aspects of nostalgia: Nostalgic experience differs among cultures but appraisal of the past does no”, University of Canterbury.

Barrett, Frederick S. et al. (2010). „Music-evoked nostalgia: Affect, memory, and personality”, Emotion,10, 3, pp. 390-403.

Boym, Svetlana (2001). The Future of Nostalgia. New York, Basic Books.

Curelaru, Mihai (2017). „Nostalgia: de la patologie la normalitate”, Psihologia Socială, 40, 2, pp. 7-12.

Dimitriadou, Marika et al. (2019). „Collective nostalgia and domestic country bias”, Journal of

                   Experimental Psychology, 25, 3, pp. 445-457.

Gabriel, Yiannis (1993). „Organizational nostalgia: Reflections on the ’golden age’, în S. Fineman (ed.). Emotion in organizations (pp. 118-141). New York, Sage Publications.

Harper, Ralph (1966). Nostalgia. An Existential Exploration of Longing and Fulfillment in the Modern Age. Cleveland, The Press of Western Reserve University.

Hepper, Erica G. et al. (2012). „Odyssey’s end: Lay conceptions of nostalgia reflect its original homeric meaning”. Emotion, 12, 1, pp. 102-119.

Hepper, Erica G. et al. (2014). „Pancultural nostalgia. Prototypical conceptions across cultures”, Emotion, 14, 4, pp. 733-747. 

Holak, Susan L., Havlena, Williams J. (1998). „Feelings, fantasies, and memories. An examination of the emotional components of nostalgia”, Journal of Business Research, 42, 3, pp. 217-226.

Sedikides, Constantine et al. (2015). „Nostalgize: Mixing memory with affectand desire”, Advances in ExperimentalSocialPsychology, 51, pp. 190-273.

Sedikides, Constantine, Wildschut, Tim (2018). „Finding meaning in nostalgia”, Review of General Psychology, 22, 1, pp. 48-61.

Smeekes, Anouk et al. (2018). „Regaining ingroup continuity in times of anxiety about the group’s future. A study on the role of collective nostalgia across 27 countries”, Social Psychology, 49, 6, pp. 311-329.

Smeekes,  Anouk,  Wildschut, Tim (2022). „Nostalgia across cultures”, Journal of Pacific Rim Psychology, 16, pp. 1-16.

Smeekes,  Anouk,  Sedikides, Constantine, Wildschut, Tim (2023). „Collective nostalgia: Triggers and consequences for collective action intentions”, British Journal of Social Psychology, 62, pp. 197-214.

van Dijke, Marius, Leunissen, Joost M. (2023). „Nostalgia in organizations”, Current Opinion in Psychology, 49, 101540.

Wildschut, Tim, Sedikides, Constantine, Arndt, Jamie, Routledge, Clay (2006). „Nostalgia. Content,      triggers, functions”, Journal of Personality and Social Psychology, 91, 5, pp. 975-993.

Wilson, Janelle L. (2014). Nostalgia. Sanctuary of Meaning. University of Minnesota Publishing.