În opinia mea, capitalismul teoretizat în universitățile americane, britanice și europene s-a metamorfozat radical în ultimile cinci decenii. Cu alte cuvinte, capitalismul „convențional” de acun cinci decenii a deveniu în acest moment un capitalism „neconvențional”, un nou capitalism.

În primul rând, acum 47 de ani a fost desființată acoperirea în aur a dolarului american și, implicit, a tuturor celorlalte monede globale. În acel moment, această mutație fără precedent nu părea să afecteze neutralitatea politicilor monetare în raport cu creșterea productivității muncii și a capitalului din sectoarele reale ale economiilor. Mă refer, desigur, la teoria lui Milton Friedman referitoare la neutralitatea banilor, o neutralitate care implică în mod necesar următoarele două obiective strategice în domeniul politicilor monetare: asigurarea stabilității prețurilor în sectoarele reale ale economiilor și a cursurilor de schimb pe piețele monetare. În acest context, creșterea sau descreșterea dobânzilor de politică monetară, respectiv a rezervelor minime obligatorii ale băncilor comerciale au reprezentat principalele mijloace pentru concretizarea acestor obiective.

Însă, această „fericită perioadă” a neutralității banilor s-a încheiat acum două decenii. Atunci, nivelul de creditare a populației, a companiilor nefinanciare și a guvernului a devenit nesustenabil în Japonia (314 % din PIB).[1]. Drept urmare, banca centrală japoneză a „brevetat” o soluție „miraculoasă”, așa-numita Quantitativw Easing (QE). Apoi, datorită crizei financiare din SUA, care a bulversat ulterior economia globală în ansamblu, băncile centrale din SUA, UK, Zona Euro, Elveția, Suedia, Danemarca și Canada au recurs și ele în 2008 la politici monetare expansive de tip QE. Mai mult, banca centrală a Suediei a substituit QE în 2009 printr-o politică monetară și mai expansivă, o politică bazată pe rate nominale negative ale dobânzilor de politică monetară (NIRP). Nota bene, politicile monetare de tip QE și NIRP implică următoarele instrumente de politică monetară: creditarea masivă a sistemelor de intermediere financiară și a guvernelor cu dobânzi de politică monetară nule, aproape nule sau negative; răscumpărarea sistematică a obligațiunilor guvernamentale scadente; finanțarea pierderilor companiilor financiare și nefinanciare de tip „too big to fell”, respectiv mediatizarea ex ante a principalelor decizii în domeniul politicilor monetare. [2].

În sfârșit, după declanșarea actualei pendemii, QE și NIRP au fost „perfecționate”, devenind ultra expansive. Evident, această „perfecționare” nu implică doar rate nominale nule, aproape nule sau negative ale dobânzilor de politică monetară, ceea ce reprezintă o contradicție în termeni chiar și în cazul unei ipotetice raportări la regimurile socialiste din fostul CAER. În afară de aceasta, ceea ce șochează în cazul actualelor politici monetare utilizate de băncile centrale din SUA, UK, Zona Euro și Japonia este faptul că aceste bănci finanțează în mod direct deficitele guvernamentate și intervin direct pe piețele secundare de capital. Cu alte cuvinte, noul capitalism implică atât finanțarea sine die prin emisiune monetară a deficitelor guvernamentate nesustenabile, cât și internevenții directe ale băncilor centrale pe piețele secundare de capital pentru menținerea stabilității prețurilor pe aceste piețe. [3]. Drept urmare, dacă comparăm capitalismul „convențional” de acum trei decenii cu noul capitalism, vom constata că acesta din urmă este un capitalism „amputat”. Un capitalism în care singurele piețe libere, piețe în care, cel puțin deocamdată, nu există prețuri reglementate, sunt piețele de bunuri și servicii din sectoarele reale ale economiilor.

Dar cât de viabil este acest nou capitalism care are drept scop perpetuarea prin politici monetare de tip sovietic a unor enorme disparități în ceea ce privește distribuția veniturilor și a bogăției? Cât de viabil poate fi un capitalism în care prețurile celor mai importante active financiare sunt reglementate de băncile centrale? Să reprezinte acest nou capitalism un efect al procesului de „convergență a sistemelor” teoretizat cu multe decenii în urmă?

Nu știu să răspund la întrebările precedente. Dar ceea ce nu poate fi negat este faptul că noul capitalism există. Dacă analizăm informațiile intens mediatizate din conferințele de presă ale președintelui american și ale guvernatorului băncii centrale a SUA, vom consta că noul capitalism reprezintă o realitate palpabilă într-o „minunată lume nouă”, o lume în care capitalismul „egalității de șanse” și al „liberei inițiative” a devenit o amintire nostalgică… [4].

Surse:

1. https://www.bis.org/statistics/totcredit.htm?m=6%7C380%7C669;
2. https://www.bis.org/publ/cgfs63.pdf;
3. https://www.marketwatch.com/story/the-fed-is-going-to-buy-etfs-what-does-it-mean-2020-03-23;
4. https://www.marketwatch.com/story/feds-aid-to-battered-corporate-bond-market-creates-winners-and-losers-2020-03-25