Romania Sociala logo
Menu

Noul capitalism și „minunata lume nouă”

autor:   1 May 2020  Nicolae Ţăran

În opinia mea, capitalismul teoretizat în universitățile americane, britanice și europene s-a metamorfozat radical în ultimile cinci decenii. Cu alte cuvinte, capitalismul „convențional” de acun cinci decenii a deveniu în acest moment un capitalism „neconvențional”, un nou capitalism.

În primul rând, acum 47 de ani a fost desființată acoperirea în aur a dolarului american și, implicit, a tuturor celorlalte monede globale. În acel moment, această mutație fără precedent nu părea să afecteze neutralitatea politicilor monetare în raport cu creșterea productivității muncii și a capitalului din sectoarele reale ale economiilor. Mă refer, desigur, la teoria lui Milton Friedman referitoare la neutralitatea banilor, o neutralitate care implică în mod necesar următoarele două obiective strategice în domeniul politicilor monetare: asigurarea stabilității prețurilor în sectoarele reale ale economiilor și a cursurilor de schimb pe piețele monetare. În acest context, creșterea sau descreșterea dobânzilor de politică monetară, respectiv a rezervelor minime obligatorii ale băncilor comerciale au reprezentat principalele mijloace pentru concretizarea acestor obiective.

Însă, această „fericită perioadă” a neutralității banilor s-a încheiat acum două decenii. Atunci, nivelul de creditare a populației, a companiilor nefinanciare și a guvernului a devenit nesustenabil în Japonia (314 % din PIB).[1]. Drept urmare, banca centrală japoneză a „brevetat” o soluție „miraculoasă”, așa-numita Quantitativw Easing (QE). Apoi, datorită crizei financiare din SUA, care a bulversat ulterior economia globală în ansamblu, băncile centrale din SUA, UK, Zona Euro, Elveția, Suedia, Danemarca și Canada au recurs și ele în 2008 la politici monetare expansive de tip QE. Mai mult, banca centrală a Suediei a substituit QE în 2009 printr-o politică monetară și mai expansivă, o politică bazată pe rate nominale negative ale dobânzilor de politică monetară (NIRP). Nota bene, politicile monetare de tip QE și NIRP implică următoarele instrumente de politică monetară: creditarea masivă a sistemelor de intermediere financiară și a guvernelor cu dobânzi de politică monetară nule, aproape nule sau negative; răscumpărarea sistematică a obligațiunilor guvernamentale scadente; finanțarea pierderilor companiilor financiare și nefinanciare de tip „too big to fell”, respectiv mediatizarea ex ante a principalelor decizii în domeniul politicilor monetare. [2].

În sfârșit, după declanșarea actualei pendemii, QE și NIRP au fost „perfecționate”, devenind ultra expansive. Evident, această „perfecționare” nu implică doar rate nominale nule, aproape nule sau negative ale dobânzilor de politică monetară, ceea ce reprezintă o contradicție în termeni chiar și în cazul unei ipotetice raportări la regimurile socialiste din fostul CAER. În afară de aceasta, ceea ce șochează în cazul actualelor politici monetare utilizate de băncile centrale din SUA, UK, Zona Euro și Japonia este faptul că aceste bănci finanțează în mod direct deficitele guvernamentate și intervin direct pe piețele secundare de capital. Cu alte cuvinte, noul capitalism implică atât finanțarea sine die prin emisiune monetară a deficitelor guvernamentate nesustenabile, cât și internevenții directe ale băncilor centrale pe piețele secundare de capital pentru menținerea stabilității prețurilor pe aceste piețe. [3]. Drept urmare, dacă comparăm capitalismul „convențional” de acum trei decenii cu noul capitalism, vom constata că acesta din urmă este un capitalism „amputat”. Un capitalism în care singurele piețe libere, piețe în care, cel puțin deocamdată, nu există prețuri reglementate, sunt piețele de bunuri și servicii din sectoarele reale ale economiilor.

Dar cât de viabil este acest nou capitalism care are drept scop perpetuarea prin politici monetare de tip sovietic a unor enorme disparități în ceea ce privește distribuția veniturilor și a bogăției? Cât de viabil poate fi un capitalism în care prețurile celor mai importante active financiare sunt reglementate de băncile centrale? Să reprezinte acest nou capitalism un efect al procesului de „convergență a sistemelor” teoretizat cu multe decenii în urmă?

Nu știu să răspund la întrebările precedente. Dar ceea ce nu poate fi negat este faptul că noul capitalism există. Dacă analizăm informațiile intens mediatizate din conferințele de presă ale președintelui american și ale guvernatorului băncii centrale a SUA, vom consta că noul capitalism reprezintă o realitate palpabilă într-o „minunată lume nouă”, o lume în care capitalismul „egalității de șanse” și al „liberei inițiative” a devenit o amintire nostalgică… [4].

Surse:

  1. https://www.bis.org/statistics/totcredit.htm?m=6%7C380%7C669;
  2. https://www.bis.org/publ/cgfs63.pdf;
  3. https://www.marketwatch.com/story/the-fed-is-going-to-buy-etfs-what-does-it-mean-2020-03-23;
  4. https://www.marketwatch.com/story/feds-aid-to-battered-corporate-bond-market-creates-winners-and-losers-2020-03-25
https://www.marketwatch.com/story/feds-aid-to-battered-corporate-bond-msrket-winners-and-losers-2020-03-25


Facebook

Provincialismul. Cheie de lectură posibilă a tranziției

1. Punctul de plecare Lectura recentă a trei intervenții publicate în 2023 și 2024 mi-a apărut emblematică.  Este vorba de o serie de texte de analiză politică apărute sub titlul generic România ca proiect geopolitic și interesul național în contextul dezordinii mondiale, sub semnătura analistului politic Adrian Severin. Și de   cartea ...

Interviu cu Alexandru Petre – “Respectarea drepturilor omului în sistemul penitenciar românesc. Bune practici în sistemele penitenciare la nivel internațional”

Buna ziua și felicitări pentru publicarea lucrării. Vă rugăm să ne spuneți care a fost motivația alegerii temei? Motivația alegerii temei a venit din sfera preocupărilor profesionale. Îmi desfășor activitatea ca polițist de penitenciare și sunt preocupat nu doar de perspectiva asigurării pazei persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate ci ...

Vrem dictatura unei birocrații sau o democrație a comunității cercetătorilor ?

Ministerul cercetării lucrează cu propriul său personal, dar, ca orice ministru,  are nevoie și de consultanți. Prin definiție consultanții nu iau decizii, ci consultă Ministrul în procesul lui de decizie. Consultații vin cu propria competență, nu reprezintă pe nimeni, ci doar pe ei înșiși; ei nu iau decizii, ci fac ...

Evoluția demografică, una dintre marile capcane în care România se pregătește să cadă

O mulțime de cifre și informații ne stau la îndemână, dar sub presiunea permanentă a momentului – mereu fiind confruntați cu câte o criză mai mică sau mai mare – nu prea ne alocăm timp pentru a le privi și înțelege cu adevărat. Constatăm și cam atât. Nu ne facem niciun ...

O carte din anii `80 despre migrația internă: discuție între Sorin Mitulescu și Dumitru Sandu

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 O carte din anii `80 despre migrația internă:discuție între Sorin Mitulescu și Dumitru Sandu Când a apărut cartea despre care discutăm? Acum patruzeci de ani, în 1984,la Editura Academiei. La vremea respectivă, cu numele de  Editura Academiei RSR. O copie a volumului  Fluxurile de ...

Conflictul legii cu ea însăși. Scandalul metodologiilor de evaluare

Cercetarea este una dintre activitățile strategice în viața statelor. La rândul ei, competența este factorul cheie atât al dezvoltării unei societăți cât și al calității ordinii sociale. Dimitrie Gusti avertiza guvernarea că organizarea competențelor în stat este o variabilă cheie în orice reformă autentică. Fără de așa ceva reforma eșuează ...

O generație de sociologi: texte din anii `80

Dezbaterea pe care o aducem în fața publicului sub forma unui serial al absolvenților de sociologie prin publicațiile lor -  vizează o generație  care astăzi deja a ajuns  la vârsta a treia. Componenții ei au fost studenți în urmă cu peste 50 de ani în promoțiile învățământului superior  sociologic reluat ...

Este inteligența artificială o amenințare?

Nu demult era la modă un slogan: „munca l-a creat pe om”. În parte, era adevărat: munca l-a creat pe om ca unealtă. Și, timp de milenii s-a dovedit a fi cea mai productivă în folosul celor mai „isteți”, mai creativi. La un preț cât se putea mai mic. De ...