Romania Sociala logo
Menu

Nu toți plagiatorii sunt neobrăzați

autor:   11 May 2016   

Septimiu Chelcea

Să nu-i băgăm pe toți plagiatorii în aceeași oală sau în același cazan cu smoală. Sunt plagiatori și plagiatori, deși plagiatul înseamnă unul și același lucru: furt intelectual.

O glumă amară

Circulă pe rețelele de socializare un text despre modul de desfășurare a examenelor scrisem în universitățile din România.

Anul I. Profesorul privește pe fereastră… Studenţii copiază pe rupte. Când profesorul se întoarce cu faţa la ei, studenţii se prefac că scriu de zor…

Anul II. Profesorul privește pe fereastră… Studenţii copiază pe rupte. Când profesorul se întoarce cu faţa la ei, studenții copiază în continuare. Când profesorul se încruntă, studenţii se prefac că scriu de zor…

Anul III. Profesorul privește pe fereastră … Studenţii copiază pe rupte. Când profesorul se întoarce cu faţa la ei, studenții continuă să copieze. Când studenții se încruntă, profesorul se întoarce și privește pe fereastră…

Este doar o glumă, dar ea atrage atenția asupra climatului din universități, punând o întrebare gravă: „Este cultura universitară de azi o cultură a plagiatului?”. Am încercat să răspund la această întrebare pe baza unor cercetări sociologice concrete (vezi Chelcea, 2008).

Ce este plagiatul?

Cuvântul „plagiat” provine din limba latină (plagiarius, persoană care fură sclavi). Satirizând moravurile vremii, Marţial (Marcus Valerius Martialis, c. 40 – c. 104) a folosit pentru prima dată cuvântul „plagiat” pentru a-l ridiculiza pe Fidentinus („încrezutul”, „îndrăznețul” – poreclă dată unui plagiator stângaci), care îi recita versurile ca şi cum ar fi fost „stăpânul” lor (Kolich, 1983, p. 143, apud Bowden, 1996, p. 82).  Iată epigrama lui Marțial, în traducerea lui Tudor Măinescu (1961):

Unui plagiator

Poemul acesta, Fidentine,

Îl recunosc, e scris de mine.

Dar îl reciți atât de rău,

C-a început să fie-al tău.

plagiat-fotoIn secula seculorum, înţelesul cuvântului s-a cristalizat ca furt din proprietatea intelectuală.  Leonard P. Stavinsky (1973, p. 447) dă plagiatului următaoare definiţie: „Prezentarea muncii altuia pentru a îndeplini cerinţele academice constituie plagiat. Manuscrisul ’împrumutat’ este prezentat ca rezultat al muncii proprii, fără citarea de rigoare”. Considerăm foarte acceptabilă această definiție.

O tipologie a studenților plagiatori

Pentru construirea unei tipologii, am luat în considerare intersectarea axelor „Îi este rușine că a plagiat/ Nu âi este rușimne” și „Își dă seama că a greșit/Nu ți dă seama”. Au rezultat patru tipuri de plagiatori:

A) „Plagiator-ocazional”, care recur­ge la această practică „din necesitate”, sub presiunea supraîncărcării sau a planificării defectuoase a timpului, dar care încearcă un sen­timent de ruşine când i se reproşează încălcarea regulilor universi­tare şi morale;

B) „Plagiator-neobrăzat”, căruia nu îi este ruşine de sine: ştie că a comis o faptă nepermisă, dar consideră că „toţi fac aşa”;

C) „Plagiator-autocentrat” – cel care nu şi-a dat seama că a comis o fraudă, dar nici nu se ruşinează când i se reproşează public acest lucru;

D) „Plagiator-heterocentrat” – cel care în momentul preluării unui text din diferite lucrări sau de pe internet nu şi-a dat seama că procedează greşit, dar care resimte sentimentul de ruşine când i se arată în public faptul că a procedat incorrect. (Figura 1)

figura-1-plagiat

Fig. 1. Tipologia studenţilor plagiatori

Numărul „plagiatorilor-ocazionali” poate fi redus prin dozarea corespunzătoare a cerinţelor curriculare; cel al „plagiatorilor-hete­rocentraţi” – prin accentuarea dezaprobării publice. „Plagiatorii-neobrăzaţi” – în opinia noastră, cei mai numeroşi – trebuie con­vinşi că nici „normalitatea statistică”, nici „normalitatea morală” nu este cea pe care şi-o reprezintă ei. În fine, asupra „plagiatori­lor-autocentraţi” ar trebui să se acţioneze psihosociologic pentru acceptarea normelor sociale. În toate cazurile, se impune învăţarea şi exersarea stilului de redactare a lucrărilor ştiinţifice – eventu­al, prin includerea în anul I în curriculă a unui laborator special sau, mai eficient, prin atenţia acordată de către toţi profesorii mo­dului de redactare a referatelor, recenziilor şi lucrărilor scrise la examene.

Plagiatorii neobrăzați din studenție – doctoranzi plagiatori  

Am întrebat o doctorandă din Departamentul de Științe Politice de la Universitatea din Pittbourg ce se întâmplă dacă în cursul stadiului de pregătire cineva prezintă o parte a tezei de doctorat în care se dovedeștie că a plagiat. Răspunsul a fost prompt: „Se sinucide intelctual”.

Se pare că la noi doctoranzii care plagiază iubesc viață, nu-i bate gândul sinuciderii intelectuale, ci îi bântuie dorința de a se afirma în politică, în viața publică și chiar academică. Când am denunțat plagiatul unor doctoranzi, colegii mei din Consiliul Școlii Doctorale au arătat clemență: să le mai dăm o șansă, s-a întâmplat. Șansă, după șansă până obțin titlul de doctor în știință. Și apoi privesc de sus, de la înălțimea poziției sociale pe care s-au cățărat.

Luni, 9 mai a.c., Senatul Rămâniei, în calitate de cameră decizională, a adoptat, fără niciun vot împotrivă, modificarea Legii educaţiei prin care şcolile doctorale au responsabilitatea de a analiză sesizările privind plagiatele din doctorate, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) urmând să avizeze verdictul.
Clemența față de plagiatorii neobrăzați nu mai trebuie tolerată. Exmatricularea din școlile doctorala trebuie să fie lege, nu excepție!

 

Bibliografie

Bowden, Darise (1996), „Coming to terms: Plagiarism”, în The English Journal, 85, 4, pp. 82-84.

Chelcea, Septimiu (2008), „Cultura universitară – cultură a plagiatului?”, în S. Chelcea (coord.). Rușinea și vinovăția în spațiul public. Spre o sociologie a emoțiilor (pp. 236-247). București: Editura Humanitas.

Kolich, Augustus M. (1983), „Plagiarism: The worm of reason”, în. College English, 45, 2, pp. 141-148.

Stavinsky, Leonard P. (1973), „Term paper „mills”, academic plagiarism, and state eegulation”, în Political Science Quarterly, 88, 3, pp. 445-461.



Facebook

Cu cine să votez pe 10 noiembrie? Hai să vedem

Peste câteva zile vor fi alegeri pentru Președinte. Sunt mai mulți candidați. Ca sociolog, neafiliat politic, sunt obișnuit mai întâi să analizez. Nu am citit cu atenție discursurile candidaților, dar cred că, în virtutea poziției lor, ei vor tinde să prefere un discurs electoral destul de predictibil. Primul lucru care trebuie examinat: relația candidaților cu ...

Jocul politic

Dacă regii moșteneau tronul, în democrație puterea se obține și se păstrează prin rivalitate, confruntare politică și campanii electorale. Dincolo de aceste aspecte vizibile ale jocului politic, există și aspecte opace,  invizibile în exersarea puterii; ne referim la dispozitivul politic, la construirea secretului, la marketingul comunicării politice și de ce nu, la democrația numerică.   1. Rivalitatea ...

România deleuziană. Fragmentul XXXIII, despre păsări și animale (IV)

Preambul: Lecturile sunt de două feluri, cele care produc iluminare și celelalte. „Gândirea trebuie să fie lansată ca o piatră de către o mașină de război” afirmă Deleuze. De aici și rostul scrierii: „A scrie ceva ce trebuie să producă viteză”. Aici vedem rostul metaforelor, acela de a fi producătoare de iluminare. De altfel, nu ...

Cu cortul `la noi`, pe un mal de Dunăre: raiul peștelui și raiul…la propriu – pescuitul, prin ochi de sociolog

În vara aceasta, în concediu, (asa cum merge omul de rând an de an), am cunoscut o microcomunitate, microregiune din țara noastră, una dintre cele, îmi închipui, foarte multe . Am fost pe malul Dunării, în apropiere de Fetești, cineva m-a invitat să-mi petrec câteva zile acolo cu cortul (altă poveste și aceasta, ...

„Decalogul lui Chomsky” în actualitate

Lingvistul şi filozoful american, unul dintre fondatorii ştiinţelor cognitive, Avram Noam Chomsky (n. 1924) este cunoscut pe plan internaţional şi ca un percutant critic social şi activist politic. Este professor emeritus al Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT). A publicat peste 100 de cărţi, în limba română fiind traduse următoarele: Teorii ale limbajului. Teorii ...

Valoarea e obținută prin procedură sau prin eficiență?

Deplasarea de la satisfăcător la optimalitate De la începutul său, OMUL a fost o ființă activă. El nu doar a viețuit, a trăit, ci a acționat. Acționând a reușit să trăiască mai bine. Între nevoi și posibilitățile de a le satisface s-a înscris căutarea de soluții. Paradigma soluției unice a dominat aproape ...

De ce să ne implicăm activ prin participare și vot la alegerile prezidențiale

Orice alegere este importantă, mai ales acele alegeri care implică și destinele celorlalți, al familiei sau al comunității din care facem parte. Alegerile prezidențiale sunt o formă concretă de iubire față de aproapele nostru, prin civismul activ și prin efortul care nu așteaptă o răsplată personală. Vocile se fac auzite, ...

O anomalie: ora de vară în lunile martie, septembrie şi mai ales în octombrie

Abordez tema aşa numitei „Oră de vară”, mult discutată în ultima perioadă, în legătură cu începerea anului şcolar, când elevii din ciclul primar trebuie să fie în clasă la ora 8 dimineaţa, dar de fapt este ora 7, aşa că trebuie să se scoale mult mai devreme şi să plece la şcoală. Aşa cum ...