De câteva zile, presa românească este asfixiată de tot felul de „experţi” şi de lideri ai unor asociaţii patronale care perorează extrem de vehement că în România ar exista în acest moment un număr excesiv de „bugetari” în raport cu necesităţile social-economice reale ale ţării noastre. Mai ales acum când coronavirus-ul va determina o recesiune fără precedent. Însă, studiul de caz prezentat în continuare reflectă în mod indubitabil faptul că această aserţiune nu are nicio legătură cu realitatea.
Într-adevăr, dacă analizăm datele din studiul de caz precedent, vom constata că România a înregistrat anul trecut cel mai mic număr de salariaţi din instituţiile de stat (sănătate, învăţământ, administraţie, protecţie socială şi apărare) la 1.000 de locuitori comparativ cu celelalte ţări din UE 27. Astfel, nivelul indicatorului menţionat era anul trecut de 62 de salariaţi la 1.000 de locuitori în cazul României, un nivel mai mic decât în Italia (80), Bulgaria (80), Polonia (87), Grecia (88) şi Slovacia (89), ca să nu mai vorbim de UE 27 (109), Franţa (124), Belgia (130), Germania (136), Finlanda (138), Danemarca (156) sau de Suedia (168).
În al doilea rând, datele precedente reflectă faptul că numărul de salariaţi din sectorul privat la 1000 de locuitori înregistrat de România în anul trecut (278) a fost mai mare deât în Grecia (188), Italia (243), Polonia (258), Bulgaria (275) şi Spania (277), fiind cu doar 4% mai mic în comparaţie cu media UE 27 (290).
În acest context, este evident că aserţiunea conform căreia instituţiile de stat româneşti sunt în acest moment supradimensionate şi intolerabil de costisitoare implică fie ignoranţă, fie interese de natură propagandistică, fie şi una şi alta. Pentru că aşa cum am argumentat anterior, numărul de salariaţi la 1.000 de locuitori a fost anul trecut în România cu mult mai mic în comparaţie atât cu media UE 27, cât şi cu toate celelalte ţări din UE 27. Pe de altă parte, cheltuielile bugetului de stat au reprezentat în anul trecut doar 35% din PIB, acest nivel fiind cu mult mai mic în comparaţie cu media UE 27 (circa 47% din PIB). [1], [2]
Nota bene, aserţiunile din media românească conform cărora riscurile extreme care afectează în acest moment sectorul privat al economiei româneşti ar fi generate de numărul excesiv de salariaţi şi de costurile prohibitive din sectorul public al economiei reprezintă, în opinia mea, o contradicţie în termeni. Pentru că, în acest moment, statul român este, la propriu, un „stat minimal”, atât în ceea ce priveşte numărul de salariaţi la 1.000 de locuitori, cât şi în ceea ce priveşte nivelul cheltuielilor bugetare. Însă , aşa cum se întâmplă întotdeauna în „vremuri tulburi”, este mult mai util să pui la stâlpul infamiei „duşmanii poporului”, decât să-ţi recunoşti propriile erori sau neputinţe. Nimic nou sub soare, nu-i aşa?
_________________________________________________
Surse:
1. https://www.mfinante.gov.ro;
2. https://ec.europa.eu/eurostat/web/main.
