Adunarea Generală a Academiei Române a discutat, în sesiunea din 17 septembrie 2026, principiile care trebuie să stea la baza evaluării cercetătorilor, a institutelor și a proiectelor de cercetare.

Biroul Prezidiului al Academiei Române, pe această bază, a formulat un document care conține o concepție care trebuie să orienteze activitatea institutelor de cercetare ale Academiei și cercetătorilor din Academie. 

”Academia Română constată cu îngrijorare creșterea accentuată a numărului de științifice provenite din România, apărute în reviste cu practici editoriale care ridică semne de întrebare privind profesionalismul procesului de peer-review. Avem în vedere revizuirea acestui model economic se bazează pe taxe plătite de către autori, astfel încât venitul editurii depinde direct de numărul articolelor acceptate”.

În acest context, Academia Română este îngrijorată de “modul de operare al așa-numitelor reviste prădătoare și al fabricilor de articole”.

Unul dintre efectele negative ale acestei politice este o mare producție de articole de valoare îndoielnică.

O nouă orientare a politicii cercetării științifice.

”În condițiile în care cercetările majoritarelor scientometrici (cum ar fi factorul de impact, scorul de influență sau indicele Hirsch) sunt în mod clar influențați de astfel de practici editoriale discutabile, Academia Română propune reducerea ponderilor atribuite acestor indicatori în evaluarea cercetătorilor, a proiectelor de cercetare și a instituțiilor de cercetare… în care accentul să se pună pe valoarea, impactul și relevanța rezultatelor cercetării și nu pe formule aritmetice goale de conținut.”

Specificul științelor sociale

În ultimii ani s-au făcut multe confuzii în legătură cu specificul științelor sociale. Foarte pe scurt, aceste științe au fost tratate exact ca științele ”universaliste”. Științele universaliste au ca obiect de studiu, cel puțin se presupune, o realitate care este aceeași indiferent de timp și spațiu. Studiile în fizică sunt la fel dacă au drept autor un fizician din România sau din Anglia.

Problema științelor sociale este că obiectul lor este o realitate socială foarte diferită în timp și spațiu. Varietatea realității sociale este foarte mare, iar aceasta produce o mare varietate. Să luăm ca exemplu, cazul ”sociologiilor”. Fiecare comunitate are nevoie de cercetări sociologice care să o sprijine să-și coaguleze imaginea despre sine. În perioada actuală, comunitățile care au nevoie de această coagulare în cel mai înalt grad sunt națiunile. Dar este absurd să vorbești despre o ”fizică românească”. Folosirea curentă a expresiei ”sociologie românească” înseamnă că se are în vedere nu ce fac sociologii români, ci studiile sociologilor despre realitatea românească.

Nu intrăm în discuții despre studiile care încearcă să identifice caracteristicile universale ale oricărei realități sociale. Există și destule acest tip, dar cred că ele nu reprezintă mai mult de 10-15% din totalitatea studiilor sociologice. Restul sunt studii care au ca obiect realități sociale distincte, diferite de celelalte. Deci, obiectul sociologiei nu este o realitate universală, ci o realitate socială, foarte diferită în timp și spațiu.

A trata sociologia, de fapt toate științele sociale, drept o știință universală, presupunând că poate fi tratată după o paradigmă universală, valabilă oriunde și oricând, este o eroare elementară. O asemenea viziune produce mari erori, iar consecințele ei sunt grave.

Științele sociale în România sunt evaluate prost față de celelalte științe nu pentru că ele nu sunt doar suficient de dezvoltate, ci mai mult pentru că ele sunt tratate după o paradigmă care nu le este proprie.

Acad. Cătălin Zamfir, vicepreședinte al secției de științe economice, juridice și sociologiei a Academiei Române