În condiţiile în care presa autohtonă şi străină popularizează în mod obsesiv şi semidoct doar efectele nocive ale actualei pandemii, liderii politici, liderii de opinie şi ziariştii din ţara noastră par să nu conştientizeze două riscuri „colaterale” care vor afecta în mod dramatic viitorul României.

În primul rând, nivelul datoriei guvernamentale a crescut în prima jumătate a acestui an cu 15,3%: 430,8 miliarde lei la sfârşitul lunii iunie vs 373,5 miliarde lei la începutul anului! Drept urmare, datoria publică a României a crescut în prima jumătate a acestui an de la 35,2% din PIB la 40,2% din PIB. (1,2). Nota bene, valoarea produsului intern brut prognozată de actualul executiv pentru acest an implică o contracţie fantezistă de numai 1,9%! Însă, nivelurile producţiei industriale au scăzut în acest an cu 39% în luna aprilie, cu 27,4% în luna mai şi cu 14,8% în luna iunie comparativ cu aceleaşi perioade din anul trecut. Pe de altă parte, exporturile şi importurile de bunuri au scăzut în prima jumătate a acestui an cu 18,1%, respectiv cu 12,6% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. (3,4). Iar aceste fenomene recesiv-inerţiale vor afecta şi cea de a doua jumătate a acestui an, întrucât intensitatea actualei pandemii a crescut în ultimile săptămâni. Și în România şi la nivel global. În aceste circumstanţe extrem de nefavorabile, produsul intern brut se va contracta în acest an cu mai mult de 1,9% din PIB, iar valoarea datoriei guvernamentale va atinge, foarte probabil, un nivel extrem de periculos în ceea ce priveşte riscul de insolvenţă: 50% din produsul intern brut!

În al doilea rând, actualul blocaj social-economic a determinat ceea ce am putea numi, fără nicio exagerare, un colaps extrem de dramatic, ca să nu spun tragic, al natalităţii. Astfel, numărul născuţilor-vii pe teritoriul României a scăzut în prima jumătate a acestui an cu 17,3% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent: 79,712 născuţi-vii în prima jumătate a acestui an comparativ cu 96.394 născuţi-vii în aceeaşi perioadă din anul 2019! (5). Evident, această diminuare dramatică din prima jumătate a acestui an a numărului de născuţi-vii reprezintă, pur şi simplu, o nenorocire! O nenorocire care, din păcate, nu reprezintă un fenomen singular în cazul României, o ţară în care numărul născuţilor-vii a scăzul în perioada 1990 – 2018 cu 35,6% (314.746 vs 202.744), cu 8,4% în perioada 2018 – 2019 (202.744 vs 185.677) şi cu 17,3% în prima jumătate a acestui an! (2,5). Oare ce fel de ţară este aceea în care numărul anual al născuţilor-vii scade cu mai mult de jumătate în doar trei decenii? Ce viitor mai are o astfel de ţară?

Acestea sunt datele problemei, ca să spun aşa. De fapt, este vorba de o triplă problemă. România este foarte aproape de momentul în care datoria publică va deveni nesustenabilă. Apoi, suntem foarte aproape de momentul în care se vor naşte în fiecare an doar 70.000 de copii în cele 15.800 de localităţi rurale (comune şi sate) româneşti. (2,5.6). În sfârşit, marea majoritate a liderilor politici, a liderilor de opinie şi a ziariştilor din România nu s-au implicat şi nu se implică în niciun fel în evidenţierea şi în contracararea acestor riscuri extreme. Cum am putea numi această pasivitate? Sinucidere mioritică?

Surse de date:

1. https://www.mfinante.gov.ro/pagina.html?pagina=acasa;
2. https://ec.europa.eu/eurostat/data/database;
3. https://ec.europa.eu/eurostat/news/news-releases; 
4. https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/ce06r20.pdf; 
5. https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/pop06r20.pdf; 
6. https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/anuarul_statistic_al_romaniei_carte_ro_1.pdf.