Romania Sociala logo
Menu

O strategie de gestionare a anxietății: pesimismul defensiv

autor:   10 October 2023  

Fiind considerat o trăsătură de personalitate negativă, pesimismul este asociat cu eșecul acțiunilor, spre deosebire de optimism, o trăsătură de personalitate pozitivă, care prezice succesul în tot ceea ce întreprind persoanele. Cele două trăsături de personalitate se plasează la capetele unui continuum, relația dintre pesimism și optimism fiind mult mai complexă decât contrapunerea celor două fenomene psihosociale. Pesimismul este de mai multe tipuri. La fel și optimismul.

Valoarea adaptativă a pesimismul defensiv

Psihosociologii fac distincție între pesimismul clinic și cel non-clinic, între pesimismul reflexiv, orientat spre trecut, și pesimismul anticipator, orientat spre viitor (Chelcea, 2023, p. 226). La mijlocul anilor 1980, Julie K. Norem, profesoară în Departamentul de Psihologie de la Wellesley College (Massachusetts, SUA), și Nancy Cantor, profesoară de psihologie la Rutgers University-Newark (New Jersey, SUA), au identificat și analizat pesimismul defensiv, care constă în „așteptări nerealist de scăzute înainte de a intra într-o situație dramatică, pentru a se pregăti de un potential eșec și pentru a fi motivate să acționeze susținut cu scopul de a evita acest eșec” (Norem, Cantor, 1986, p. 1209). În urma experimentelor realizate, Julie K. Norem și Nancy Cantor au formulat următoarea concluzie: „stabilirea unor așteptări scăzute poate funcționa strategic pentru a ajuta oamenii să-și `folosească` anxietatea în moduri productive, în loc să fie influențați negativ de ea” (Norem, Cantor, 1986, p. 1216).

Într-un studiu relativ recent, Julie K. Norem a exemplificat printr-o povestire amuzantă definiția pesimismului defensiv: „strategia de a stabili așteptări scăzute (a fi pesimist) și apoi de a gândi, în detalii concrete și pline de viață, toate lucrurile care ar putea merge prost unei persoane, care se pregătește pentru succes într-o situație sau sarcină” (Norem, 2008, p. 123). Iată pe scurt povestirea:

Sarah, care este îngrijorată că va trebui să facă o călătorie de afaceri, folosește pesimismul defensiv pentru a gestiona această anxietate. Ea își imaginează următorul lanț de ghinioane: ajunge la aeroport cu întârziere din cauza traficului intens, trebuie să plătească taxă pentru depășirea greutății valizei, pierde mult timp la controlul bagajelor de mână pentru că nu are ambalate corespunzător sticluțele cu lichide, se plictisește și este frustrată din cauza întârzierii zborului și – dacă durează mult zborul – leșină de foame în avion, deoarece compania aeriană nu mai oferă mâncare.

Pentru că folosește „intenții de implementare”, Sarah poate lua măsuri concrete spre a elimina lanțul de ghinioane: pentru a ajunge la aroport, alege o rută mai puțin aglomerată, pleacă mai din timp la aeroport, verifică acasă greutatea valizei, ambalează corespunzător sticluțele cu lichide, își ia ceva de citit în așteptarea decolării avionului și un sandvici pe timpul călătoriei.

Concluzia: pesimismul defenziv o ajută pe Sarah să facă ceea ce trebuie pentru a obține ceea ce vrea (Norem, 2008, pp. 123-124).

În legătură cu pesimismul defensiv, cercetările au relevat trei paradoxuri: a) persoanele adoptă această strategie indiferent de rezultatul acțiunilor lor din trecut; b) pesimismul defensiv facilitează succesul; c) încurajarea pesimiștilor defensivi de a se elibera de gândul eșecului nu duce la îmbunătățirea performanței, dimpotrivă.

Pesimiștii defensivi devin anxioși când anticipează o acțiune și apreciază că situația va scăpa de sub control, chiar dacă în trecut au avut rezultate bune. Ei par să fie motivați de dorința de a evita un rezultat negativ, mai mult decât de dorința de a obține un rezultat pozitiv. Gândirea lor prefactuală (termenul „gândire prefactuală” a fost creat de Lawrence J. Sanna, în 1998) îi ajută să evite rezultatele catastrofale anticipate. De asemenea, cercetările au condus la concluzia că pesimiștii defensivi au stima de sine mai scăzută decât optimiștii, dar mai ridicată decât pesimiștii care nu își gestionează anxietatea, și că au rezultate mai slabe la probele cognitive decât optimiștii. Defensive Pessimism Questionnaire măsoară înclinația persoanelor spre adoptarea strategiei pesimismului defensiv. Este simplu de aplicat și ne poate ajuta să ne autocunoaștem mai bine.

Limitele pesimismului defensiv

Ca o strategie specifică unei anumite situații sau probleme de rezolvat, pesimismul defensiv nu poate fi aplicat cu bune rezultate în toate contextele vieții sociale. Spre exemplu, Tiona Žužul, profesoară la Harvard Business School (Cambridge, SUA), a demonstrat printr-un studiu longitudinal că pesimismul defensiv nu este adaptativ și benefic în relațiile romantice. Deschid aici o paranteză evocând poezia „Gelozie” din volumul Migdale amare (1928) de George Topârceanu:

                         Dacă nu ne-am fi întîlnit

                               (Absolut din întmplare),

                               Tu pe altul oarecare

                                Tot așa l-ai fi iubit.

Credeți că persoanele care frământă astfel de gânduri contrafactuale sunt satisfăcute cu relația lor romantică și că relația va fi de durată? Finalul poeziei este pozitiv: absolut din întâmplare personajul este foarte fericit, deci relația este consolidată. Așa ceva se întâmplă, dar… nu în viața reală.

Studiul longitudinal realizat de Tiona Žužul, la care au participat, în faza inițială, 227 de studenți (144 studente și 83 studenți), aflați într-o relație romantică de cel puțin șase luni, a arătat că „Așteptarea și pregătirea pentru ce este mai rău nu pare să ajute indivizii când se întâmplă ceea ce este mai rău; o despărțire nu este mai puțin dureroasă pur și simplu pentru că este anticipată. De fapt, așteptările negative par să-i lase pe indivizi în imposibilitatea de a-și reveni în mod eficient după despărțire. De asemenea, par să scadă calitatea relației și chiar calitatea vieții” (Žužul, 2008, p. 200).

Dincolo de faptul că pesimismul defensiv nu constiuie un panaceu, au fost identificate unele consecințe pe termen lung ale acestei strategii: scăderea nivelului performanțelor, apariția sentimentului de deznădejde și diminuarea satisfacției cu viața (Norem, Cantor, 1990).

Conexiuni

Numeroase cercetări au verificat relația dintre pesimismul defensiv, strategia de autohandicapare și optimismul strategic. La fel ca pesimimul defensiv, autohandicaparea (self-handicapping) este o strategie cognitivă la care recurg indivizii pentru a-și proteja stima de sine când anticipează un eșec. Există însă o deosebire esențială între cei care adoptă pesimismul defensiv și cei care se folosesc de strategia autohandicapării pentru a-și masca lipsa abilităților: „Pesimiștii defensivi doresc atât să obțină succesul, cât și să evite eșecul, în timp ce persoanele care adoptă strategia autohandicapării doresc să evite eșecul, fiind în mică măsură preocupați de succes” (Elliot, Church, 2003, p. 374). Dacă pesimiștii defensivi se gândesc la toate obstacolele ce pot apărea în calea atingerii scopului, pentru ca să le ocolească, cei ce recurg la strategia autohandicapării se gândesc la ele pentru a le folosi cu adevărat, pentru a-și justifica nereușita acțiunii; cu un cuvânt, se autosabotează. Scopul persoanelor care recurg la autohandicapare este, în principal, acela de a impresiona (de a părea competente), realizarea fiind trecută în plan secund.

În experimentul din 1978, în care a fost pusă în evidență pentru prima dată strategia autohandicapării, Edward E. Jones, profesor de psihologie la Duke University, și Steven Berglas, profesor în Departamentul de Psihiatrie de la Harvard Medical School, au constatat că unii studenți recurgeau la autohandicaparea înaintea unor examene dificile consumând în exces băuturi alcoolice. La acea data, consumul de etnobotanice de către studenți și elevi nu era la ordinea zilei…

Modalitățile de autohandicapare sunt foarte variate, atât în cazul autohandicapării comportamentale (invocarea unor obstacole exterioare și trecătoare, precum oboseala, neatenția), cât și în cel al autohandicapării autoraportate, intim legate de personalitate și de sine (anxietatea, rușinea, boala etc.) (Iluț, 1999, p. 73).

Spuneam la începutul acestui eseu că există mai multe subtipuri de optimism. Astfel, cercetătorii fac distincție între optimismul dispozițional (ca trăsătură de personalitate) și optimismul situațional (ca perspectivă pozitivă într-un anumit context social). Optimismul dispozițional este înțeles ca o așteptare generală stabilă că în viitor se vor întâmpla mai multe lucruri bune (dezirabile) decât rele, spre deosebire de optimismul situațional, care este fluctuant: înt-o anumită situație așteptarea este pozitivă, în altă situație nu. Spre exemplu, un elev se poate aștepta la o notă bună la teza de limba română, nu și la cea de matematică. Foarte importantă este deosebirea dintre optimismul realist, bazat pe concordanța dintre abilitățile persoanei și cerințele obiective implicate în realizarea acestora, și optimismul nerealist, în care așteptările pozitive depășesc substanțial posibilitățile de realizare ale individului. Relativ recent, s-au făcut cercetări asupra optimismului comparativ (credința că ceva rău care se întâmplă unor persoane cu care ne asemănăm nu ni se poate întâmpla și nouă), dar și în legătură cu optimismul strategic – termenul „optimism strategic” a fost lansat odată cu cel de „pesimism defensiv” de către Julie K. Norem și Nancy Cantor (1986).

Spre deosebire de pesimismul defensiv și de autohandicapare, optimismul strategic nu este legat de anxietate. Persoanele care adoptă optimismul strategic au așteptări pozitive, sunt calme, sigure de reușită în acțiunile lor și, ca atare, nu se gândesc prea mult nici la posibilele obstacole, nici la rezultatul final. Dar optimismul strategic nu este un predictor al succesului și în multe situații optimiștii strategici au aceleași realizări ca pesimiștii defensivi.

*

În societățile de azi, societăți ale concurenței, gestionarea anxietății este o problemă cu care se confruntă multe persoane. Nu ne naștem, ci devenim pesimiști defensivi sau optimiști strategici. În funcție modul de socializare, dar și de factori neprevăzuți, ne plasăm mai aproape sau mai departe de extremitățile continuumului pesimism – optimism.

Defensive Pessimism Questionnaire (după Showers, Ruben, 1990, p. 385)

       Gândiți-vă la o situație sau la o acțiune pe care vreți să o realizați, legată de munca sau de viața  dumneavoastră de zi cu zi.      Evaluați cât de adevărat este fiecare enunț în ceea ce vă privește, folosind următoarea scală:      Deloc adevărat pentru mine     1      2      3      4      5      6      7     Foarte adevărat pentru mine  
Nr.EnunțuriPunctaj
1Adesea, încep prin a mă aștepta la ce este mai rău, deși probabil că mă voi descurca. 
2Îmi fac griji legate de cum vor decurge lucrurile. 
3Iau în considerare cu atenție toate rezultatele posibile. 
4Adesea, îmi fac griji că nu voi putea să-mi duc la bun sfârșit intențiile. 
5Petrec mult timp imaginându-mi ce ar putea merge prost. 
6Îmi imaginez cum m-aș simți dacă lucrurile ar merge prost. 
7Încerc să îmi imaginez cum aș putea remedia lucrurile dacă ceva nu merge bine. 
8Am grijă să nu devin prea încrezător în aceste situații. 
9Petrec mult timp planificând acțiunile când apare una dintre aceste situații. 
10Îmi imaginez cum m-aș simți dacă lucrurile ar merge bine. 
11În aceste situații, uneori îmi fac mai multe griji că arăt ca un prost decât că mă descurc foarte bine. 
12Gândindu-mă la ce poate merge prost mă ajută să mă pregătesc. 

Scorul este dat de suma punctajului la fiecare enunț. Cu cât scorul este mai mare, apropiindu-se de 84 de puncte, cu atât sunteți mai puternic afectat de pesimismul defenisiv și cu cât scorul este mai mic, apropiindu-se de 12 puncte, cu atât mai scăzut este nivelul pesimismului defensiv în ceea ce vă privește.

Bibliografie

CantorNancy, Norem, Julie K. (1989). „Defensive pessimism, stress and coping”, Social Cognition, 7, pp. 92-112.

Chelcea, Septimiu (2023). „Pesimismul și optimismul, un continuum”, în Emoțiile morale în viața de zi cu zi (pp. 226-231). București, Editura Pro Universitaria.

Elliot, Andrew J., Church, Marcy A. (2003). „A motivational analysis of defensive pessimism and self-handicapping”, Journal of Personality, 71, 3, pp. 369-396.

Jones, Edward E., Berglas, Steven (1978). „Control of attributions about the self through self-handicapping strategies. The appeal of alcohol and the role of under achievement”, Personality and Social Psychology Bulletin, 4, 2, pp. 200-206.

Iluț, Petru (2001). Sinele și cunoașterea lui. Iași, Editura Polirom.

Norem, Julie K., Cantor, Nancy (1986). „Defensive pessimism. Harnessing anxiety as motivation”, Journal of Personality and Psychology, 51, pp. 1208-1217.

Norem, Julie K. (2008). „Defensive pessimism, anxiety, and the complexity of evaluating self-regulation”, Social and Personality Psychology Compass, 2, 1, pp. 121-134.

Sanna, Lawrence J. (1998). „Defensive pessimism and optimism. The Bitter-Sweet Influence of mood on performance and prefactual and counterfactual thinking”, Cognition and Emotion, 12, 5, pp. 635-665.

Showers, Carolin, Ruben, Cherie (1990). „Distinguishing defensive pessimism from depression. Negative expectations and positive coping mechanisms”, Cognitive Therapy and Research, 14, pp. 385-399.

Žužul, Tiona (2008). „Preparing for the worst. Defensive pessimism in romantic relationships”, Suvremena Psihologija, 11, 2, pp. 177-209.



Facebook

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

Septimiu Chelcea, Flash-uri psihosociologice, București, Editura Pro Universitaria, 2024

Nu am inventat roata, dar m-am străduit să nivelez drumul. Am adunat în acest volum gândurile răzlețite de-a lungul timpului în revistele la care am colaborat și în unele din cărțile pe care le-am publicat. Sunt gânduri, flash-uri, izvorâte din observațiile cotidiene, filtrate de lecturile mele. Unele dintre ele poartă amprenta timpului, ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Provincialismul. Cheie de lectură posibilă a tranziției

1. Punctul de plecare Lectura recentă a trei intervenții publicate în 2023 și 2024 mi-a apărut emblematică.  Este vorba de o serie de texte de analiză politică apărute sub titlul generic România ca proiect geopolitic și interesul național în contextul dezordinii mondiale, sub semnătura analistului politic Adrian Severin. Și de   cartea ...