Ochelarii au fost inventați în secolul al XIII-lea în Italia. „Capacitatea sticlei curbate de a mări sau de a distorsiona obiectele era cunoscută încă din Antichitate. Atât vechii asirieni, cât și egiptenii au făcut lentile din cristale lustruite, iar grecii și romanii au folosit sfere de sticlă pline cu apă pentru a mări obiectele” (McFadden, 2024, p. 180).  

Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, erau la fel de obișnuiți în Europa de Vest și Centrală cum sunt astăzi răspândite computerele în țările dezvoltate socio-economic. Tot în Evul Mediu ia amploare stereotipul despre persoanele care poartă ochelari că sunt inteligente și cu multă carte, dat fiind că în mânăstiri călugării care copiau textele înțelepților din Antichitate și învățăturile marilor teologi purtau ochelari (Illardi, 2007). În prezent, cei mai mulți dintre noi purtăm ochelari pentru a ne corija vederea când citim un text sau când ne deplasăm în afara casei. Sunt însă și persoane care poartă ochelari pentru că așa este moda (Schulte, 2018). 

Pe rețelele de socializare și în reclamele comerciale TV sau stradale sunt afișate fotografii în special de femei tinere cu ochelari, ca și când nu s-ar fi inventat lentilele de contact. În unele fotografii, bărbații își țin ochelarii ca pe un trofeu. Schimbă ochelarii percepția numai despre inteligență sau și despre alte trăsături de personalitate? Obiectivul principal al eseului de față este răspunsul la această întrebare.

Într-un experiment realizat în 1943, G. R. Thornton, profesor de psihologie la Purdue University (SUA), a verificat cel dintâi intuiția comună că aceleași persoane sunt evaluate diferit dacă poartă sau nu ochelari. G. R. Thornton a cerut studenților săi să evalueze persoanele cu și fără ochelari din fotografii în ceeea ce privește inteligența, hărnicia, loialitatea, onestitatea în afaceri. La toate aceste caracteristici persoanele cu ochelari au fost superior cotate.  

După 25 de ani, Wolfgang Manz și Helmut E. Lueck, profesori de psihologie la Universität zu Köln (Germania), au replicat experimentul profesorului G. R. Thornton. Cei doi profesori au împărțit subiecții de experiment (studenți la psihologie în primul an de studii) în două grupe de câte 36 de persoane, cărora li s-a cerut să evalueze, pe o scală cu 11 trepte (de la 1 – „Nu mă caraterizează deloc” la 11 – „Mă caracterizează pe deplin”), trăsăturile psiho-morale ale persoanelor cu și fără ochelari (din desenele schițate). Primului grup experimental i s-au prezentat mai întâi desenele cu persoane fără ochelari și apoi desenele cu aceleași persoane purtătoare de ochelari, iar grupul al doilea a avut de evaluat mai întâi desenele reprezentând persoanele cu ochelari și apoi desenele cu persoanele fără ochelari. Evaluările celor patru trăsături psiho-morale au fost mai favorabile persoanelor care purtau ochelari. Diferențele au fost statistic semnificative, la o probabilitate  de p < 0,05. (Tabelul 1)

Tabelul 1. Evaluarea trăsăturilor psiho-morale (mediile) ale persoanelor cu și fără ochelari (N = 72)

Evaluarea altor două trăsături psihologice nu a avantajat persoanele cu ochelari: în ceea ce privește „Prietenia”, media a fost aceeași (5,4), iar la „Umor” persoanele fără ochelari au fost supraevaluate (5,4 versus 4,5). 

În timp, s-au adunat numeroase probe care susțin ipoteza conform căreia ochelarii  avantajează evaluarea unor trăsături psiho-morale ale persoanelor care îi poartă: inteligența, succesul, hărnicia, loialitatea. În acest sens, semnalez câteva cercetări: Harris, 1991; Hellström, Tekle, 1994; Jäckle, Metz, 2015; Leder et al., 2011; Manz, Lueck, 1968; Terry, Krantz, 1993 (Fleischmann et al., 2018, p. 38).

Unele cercetări mai recente au nuanțat efectul purtării ochelarilor, luând în considerare tipurile de ochelari (cu ramă versus fără ramă) și de culturi (occidentale versus orientale). Într-unul din seria de patru experimente realizate de Helmut Leder, Michael Forster și Gernot Gerger – profesori în Departamentul de Psihologie de la Universität Wien (Austria) – au fost prezentate unui număr de 20 de studenți (dintre care 14 studente), având între 20 și 32 de ani, 83 de fotografii ale unor persoane (41 de bărbați și 42 de femei) care nu purtau ochelari, care purtau ochelari cu rama completă și care purtau ochelari cu ramă numai la partea superioară a lentilelor. Persoanele din fotografiile-stimuli aveau între 15 și 58 de ani, vârsta medie fiind 37,5 ani. (Fig. 1)

Fig. 1. Fotografiile-stimuli (în stânga, fără ochelari; în mijloc, cu ramă întreagă; în dreapta, cu ramă pe jumătate.

Studenții incluși în experiment au avut de evaluat atractivitatea și distinctivitatea persoanelor din cele trei fotografii. În ceea ce privește atractivitatea, nu s-au înregistrat diferențe, dar persoana din fotografia în care aceasta purta ochelari cu rama întreagă a fost considerată ca fiind mai distinctivă decât celelalte două (Leder et al., 2011, p. 214). Într-un alt experiment realizat de cei trei profesori de la Universität Wien (Austria) au fost incluse 76 de persoane, cu vârsta cuprinsă între 18 și 65 de ani (39 studenți la psihologie și 37 de persoane cu diferite ocupații). Subiecții de experiment au avut de evaluat, pe o scală Lickert cu 7 trepte (1 – Deloc caracteristic; 7 – Pe deplin caracteristic), următoarele caracteristici ale persoanelor portretizate care nu purtau ochelari, cu ochelari cu rama întreagă și cu ochelari cu rama pe jumătate: succesul, loialitatea, inteligența, atractivitatea, disponibilitatea spre cooperare și atașamentul. Rezultatele acestui experiment (mediile și deviația standard) sunt prezentate în Tabelul 2.

Tabelul 2. Evaluarea trăsăturilor psiho-morale (mediile) ale persoanelor cu și fără ochelari 

Așa cum se precizează în concluziile acestui studiu, ochelarii modifică percepția despre persoanele care îi poartă: acestea par mai inteligente și mai loiale (Leder et al., 2011, p. 221). 

Trebuie amintit însă că unele cercetări (Edwards, 1987; Hasart, Hutchinson, 1993; Terry, Krantz, 1993; Terry, Kroger, 1976) au evidențiat o relație inversă între purtarea ochelarilor și calitățile persoanei, în sensul că persoanele cu ochelari erau percepute ca fiind mai puțin inteligente, harnice, atractive sau loiale decât cele care nu purtau ochelari de vedere (Fleischmann, 2018, p. 38). De asemenea, menționez că în unele investigații din zonele ex-occidentale (spre exemplu, în Iordania) persoanele care nu purtau ochelari de vedere au fost evaluate mai favorabil decât cele care purtau ochelari (AlRyalat, 2022).

Studierea efectelor psihosociologice ale purtării ochelarilor are nu numai semnificație teoretică, ci și valențe aplicative. De exemplu, Alexandra Fleischmann și colaboratorii săi au documentat că purtarea ochelarilor în public sporește șansa de succes a competitorilor în alegerile electorale. Pe baza studiilor anterioare (Ballew, Todorov, 2007; Chiao, Bowman, Gill, 2008); Todorov et al., 2005) care au arătat că există o relație directă între percepția electoratului despre competența candidaților și succesul lor electoral, Alexandra Fleischmann și colaboratorii săi au avansat ipoteza că politicienii care poartă ochelari în public au mai mult succes în alegerile electorale decât dacă n-ar purta. Au testat această ipoteză în opt studii experimentale în care au cerut studenților de la Universität zu Köln să evalueze competența unor politicieni care apăreau în fotografii cu și fără ochelari (Fig. 2)

Fig. 2. Exemplu de stimul experimental: Agneta Gille, deputat în Parlamentul din Suedia, singurul politician care a acceptat să i se folosească fotografia fotoșopată în experiment.

Rezultatul acestor opt studii susține ipoteza că electoratul preferă politicienii care poartă ochelari în manifestările publice (Fleischmann, 2018, p. 48). Și în efectuarea anchetelor sociologice, persoanele care poartă ochelari au mai mult succes, comparativ cu cele care nu poartă ochelari. Nicolas Guéguen și Angelique Martin, profesori în Departamentul de Psihologie de la Université Bretange Sud (Lorent, Franța), au realizat două experimente care probează acest lucru. În primul experiment, intervievatorii – bărbați și femei cu ochelari și fără – cereau trecătorilor (bărbați și femei de diferite vârste) să răspundă la câteva întrebări. S-a constatat că numărul persoanelor care au acceptat să răspundă a fost mai mare în cazul intervievatorilor care purtau ochelari decât în cel al intervievatorilor fără ochelari. Al doilea experiment a confirmat succesul intervievatorilor cu ochelari: aceștia au fost apreciați de către respondenți ca fiind mai buni profesional decât ceilalți (Guéguen, Martin, 2017). 

Fără a generaliza, dincolo de cultura occidentală, de tradițiile fiecărei țări, de categoriile socio-profesionale și de vârstă ale celor care îi poartă și ale celor care îi percep, ochelarii pot semnala că persoana cu ochelari are probleme de vedere, dar și că este inteligentă, harnică, atractivă, loială sau, mai simplu spus, o persoană de succes.

___________________________

Notă. În acest text cuvântul „ochelari” are înțelesul de „ochelari de vedere”.

Bibliografie

AlRyalat, Saif A. et al. (2022). „The effect of wearing eyeglasses on the perception of attractiveness, confidence, and intelligence”, Cureus, 14, 3, e23542.

Guéguen, Nicolas, Martin, Angelique (2017). „Effect of interviewer’s eyeglasses on compliance with a face-to-face survey request and perception of the interviewer”, Field Methods, 29, 3, pp. 194-204.

Fleischmann, Alexandra et al. (2018). „You can leave your glasses on glasses can increase electoral success”, Social Psychology, 50, 1, pp. 38-53.

Ilardi, Vincent (2007). Renaissance Vision from Spectacles to Telescopes. Philadelphia, PA, American Philosophical Society.

Leder, Helmut, Forster, Michael, Gerger, Gernot (2011). „The glasses stereotype revisited effects of eyeglasses on perception, recognition, and impression of faces”, Swiss Journal of Psychology, 70, 4, pp. 211-222.

Manz, Wolfgang, Lueck, Helmut E. (1968). „Influence of wearing glasses on personality ratings: crosscultural validation of an old experiment”, Perceptual and Motor Skills, 27, 3, p. 704. 

McFadden, Johnjoe [2021] (2024). Viața e simplă: despre cum Briciul lui Occam a eliberat știința și a dezvăluit universul. București, Editura Humanitas.

Okamura, Yasuto (2018). „Judgments of women wearing eyeglasses: a focus on specific dimensions ofA

physical attractiveness”, Romanian Journal of Applied Psychology, 20, 1, pp. 7-10.

Schulte, Tom (2018). „The influence of glasses on the perception of professionals from different cultural backgrounds”, 11^th IBA Bachelor Thesis Conference, July 10^th, Enschede, Țările de Jos.

Thornton, G. R. (1943). „The effect upon judgments of personality traits of varying a single factor in a photograph”, Journal of Social Psychology, 18, 1, pp. 127-148.