Românul s-a născut moralist și Septimiu Chelcea la București.
Cuvânt înainte
Am 25 de ani… până să împlinesc o sută! A venit momentul să privesc înapoi, fără mânie, la eșecurile mele. Sunt ce am scris de-a lungul anilor și iubirea pentru oamenii de omenie, indiferent de poziția lor în ierarhia socială, de afilierea politică sau religioasă. Am crezut de când mă știu că „A fi mic, nu-i nimic; a fi mare, nu-i de mirare. A fi OM e lucru mare”.
O butadă plină de adevăr spune: „Cine cu sine nu se împacă se face psiholog; cine cu societatea nu se împacă se face sociolog”. Sunt psihosociolog: nu m-am împăcat nici cu mine însumi, am încercat să mă autodepășesc, nu m-am împăcat nici cu societatea în care am trăit și încă mai trăiesc: am vrut și doresc să fie mai umană.
În prima parte a plachetei, „Imagini în sepia”, am adunat frânturile de gândire psihosociologică, îndemnurile spre omenie și jocurile de cuvinte nevinovate pe care le-am răslețit prin reviste și prin cărțile pe care le-am publicat înainte de Decembrie ’89. Mi-am spus că tinerii intelectuali de azi, mai ales studenții din facultățile cu profil umanist, cei care mai cred că lumea se poate schimba în bine prin forța ideilor, ar putea găsi în visările mele din trecut un punct de reazem pentru idealurile lor. Poate că republicarea unor scrieri de-ale mele din tinerețe este un gest nesăbuit, poate că exprimă trufie. Poate că teama de a intra în uitare mi-a influențat hotărârea de a depune mărturie despre ce a fost sau poate că totul nu constituie decât un demers de dezvinovățire, pentru că am supraviețuit perioadei comuniste și tranziției postcomuniste, ajungând să întrezăresc la orizont îndepărtata normalitate. Nu știu.
În partea a doua, „Instantanee în roșu și în portocaliu”, am inserat gândurile mai grave, mai jucăușe sau mai înțepătoare ce m-au încercat în ultimii ani. M-am ferit de partizanatul politic, privind „mocirla” de la distanță, dar m-am pronunțat, ca psihosociolog ce mă pretind, în legătură cu fenome-nele sociale ce fac viața oamenilor și mai grea în condițiile „capitalismului sălbatic” în care trăim, după ce ne-am eliberat de dictatura ceaușistă. Sper ca în România „capitalismul moral” să alunge „capitalismul sălbatic”. Dar să nu facem risipă de cuvinte!
Ultima parte, „Flash în bleu-ciel ca cerul”, cuprinde ultimele mele gânduri despre lumea de azi, dar – cum se spune – nu cele din urmă. Sunt încă multe de lucruri de îndreptat în România de azi. Conștientizarea problemelor din viața de zi cu zi reprezintă doar primul pas. Las cititorilor, mulți sau puțini, câți vor fi, să găsească motivația întreprinderii mele de acum și să judece dacă m-am depărtat prin scrisul meu de la dictonul Primum non nocere.
INVITAȚIE Bookfest 2016, joi, 2 iunie, ora 16, Scena Agora, Pavilionul C 5. Prezintă: Ioan Crăciun, directorul Editurii Ars Docendi, Bibiana Stanciulov, sociolog, Șerban Cionoff, publicist Pentru cumpărătorii plachetei, C.S. Sonimpex Topoloveni SRL a pregătit o surpriză, fără E-uri, 100% natural, fără adaos de zahăr.
|
INVITAȚIE
Bookfest 2016, joi, 2 iunie, ora 16, Scena Agora, Pavilionul C 5.
Prezintă: Ioan Crăciun, directorul Editurii Ars Docendi, Bibiana Stanciulov, sociolog, Șerban Cionoff, publicist
Pentru cumpărătorii plachetei, C.S. Sonimpex Topoloveni SRL a pregătit o surpriză, fără E-uri,
100% natural, fără adaos de zahăr.
Vă aștept, colegi și prieteni,
Prof. Septimiu Chelcea