Creşterea numărului de salariaţi din sectorul public al economiei reprezintă o problemă crucială în cazul ţării noastre. Deşi foarte mulţi compatrioţi cred că numărul de salariaţi din învăţământ, sănătate, apărare şi administraţia publică este mult prea mare, această percepţie, indusă în mod sistematic de anumiţi lideri de opinie, este complet falsă, întrucât locuitorii ţării noastre beneficiază în acest moment de cel mai mic număr de învăţători, profesori, medici şi funcţionari publici la 1.000 de locuitori comparativ cu celelalte ţări din UE.

Astfel, în învăţământul public românesc existau anul trecut doar 18 salariaţi la 1.000 de locuitori, cu mult mai puţini decât în Marea Britanie (36), în Polonia (31) sau în Ungaria şi Cehia (29). Iar această disfuncţie dramatică nu este specifică doar învăţământului, ci şi sistemului de sănătate, celui de apărare şi administraţiei publice. Ce viitor mai poate avea o ţară administrată de un „stat minimal”?

Sursa: Eurostat. AA – administraţie şi apărare, ED – educaţie, SN – sănătate.

Voi încheia seria de postări despre fezabilitatea politicii financiare a guvernării PSD-ALDE cu un citat din Deng Xiaoping: „Nu contează dacă o pisică este albă sau neagră, cred că o pisică care prinde şoareci este o pisică bună”.

De ce am recurs la acest celebru citat? Pentru că într-un stat ultracentralizat, dezorganizat şi ineficient, aşa cum este statul român în acest moment, sunt necesare restructurări radicale care să prevină transformarea acestuia într-o gaură neagră. Iar politică financiară promovată de actualul executiv reprezintă doar un prim pas pe un drum foarte lung şi anevoios…