Romania Sociala logo
Menu

Problema crucială a capitalismului a ajuns la scadenţă

autor:   2 November 2020  

Nicolae Taran

După cum ne avertizează reformatorul neoliberal Thomas Piketty, veniturile din capital (profitul şi amortizarea) cresc mai repede decât veniturile din muncă în economiile capitaliste, iar această disfuncţie reprezintă „contradicţia centrală a capitalismului”. (1), (2). Evident, această teză a polarizării oligarhice a bogăţiei în detrimentul „oamenilor muncii” a fost popularizată de foarte mult timp de către marxişti. Cu toate acestea, elitele occidentale au marginalizat sau au pus la stâlpul infamiei teza lui Marx referitoare la exploatarea de tip capitalist a muncii. Mai ales în perioada Războiului Rece. Spre deosebire, teza lui Thomas Piketty despre „contradicţia centrală a capitalismului”, care nu diferă prea mult de ceea ce susţineau marxiştii, este intens popularizată în presa occidentală. Oare de ce?

Nota bene, teza lui Thomas Piketty are mari probleme în a fi validată empiric. Din acest motiv, ea reprezintă, în opinia mea, mai degrabă o speculaţie de tip ideologic şi nimic mai mult. Studiul de caz prezentat în continuare reflectă indubitabil caracterul speculativ al „teoriei” puse în circulaţie, cu deosebit succes publicistic, de către autorul menţionat.

SB – salarii brute (% din PIB); PB – profituri brute (% din PIB); AK – amortizarea capitalului fix (% din PIB). Surse: (3), (4), (5), (6).

Într-adevăr, studiul de caz anterior arată că, în ultimii 16 ani, ponderea profitului brut în produsul intern brut (PIB), cu excepţia SUA, a Olandei şi a Belgiei, a scăzut semnificativ în cele mai „capitaliste” economii ale lumii. Ori, conform tezei lui Thomas Piketty referitoare la „contradicţia centrală a capitalismului”, valoarea acestui indicator ar fi trebuit să crească şi nu să scadă! În acest context, este evident că această teză reprezintă doar un surogat ideologic şi nimic altceva. Pentru că bogăţia este o resursă rară care nu poate fi distribuită „echitabil”. Și nu este nevoie să studiezi celebra „teoremă a imposibilităţii” formulată de Kenneth Arrow pentru ca să înţelegi un lucru atât de banal. De fapt, problema crucială a capitalismului de sorginte occidentală o reprezintă ineficienţa dezastruoasă a creşterii economice din ultimele două decenii şi nu surogatul ideologic conceptualizat de Thomas Piketty. Iar studiul de caz prezentat în continuare reflectă faptul că această problemă, care nu poate fi soluţionată prin „dobânzi negative”, a ajuns la scadenţă!

PIB – produsul intern brut în miliarde dolari internaţionali; DP – datoria publică în % din PIB. Surse: (4), (6).

Într-adevăr, dacă analizăm eficienţa creşterii economice comparând ratele nominale ale creşterii PIB cu dinamica datoriilor publice raportate la PIB, vom constata că problema crucială a economiilor din Japonia, UE 27, Marea Britanie (UK), Brazilia şi SUA o constituie ineficienţa financiară dezastruoasă a creşterii economice din ultimele două decenii. Astfel, în perioada menţionată, ratele anuale nominale ale creşterii PIB din aceste economii (2,2%; 3,3%; 3,3%; 3,4% şi 3,6%) au fost semnificativ mai mici comparativ cu cele din China, India, Indonezia şi Rusia (9,9%; 7,5%; 6,3% şi 4,8%). Pe de altă parte, datorită ineficienţei financiare dezastruoase a creşterii economice, ponderea datoriilor publice în PIB a crescut în perioada menţionată de la 137,9% la 266,2% în Japonia, de la 55,3% la 131,2% în SUA, de la 36,8% la 108% în Marea Britanie, de la 65,6% la 101,4% în Brazilia şi de la 66,2% la 95,4% în UE 27. Ori, este evident că la asemenea niveluri de îndatorare, cu mult mai mari decât pragul de avarie reglementat de Comisia Europeană (60% din PIB), nu mai este posibilă nici măcar finanţarea din bani publici a unor rate anuale ale dobânzii mai mari de 2%. Spre deosebire, Rusia, Indonezia, China şi India, care înregistrează niveluri de îndatorare publică mai mici sau apropiate de acest prag de avarie, nu sunt afectate de această problemă crucială.

Drept remarcă finală, voi folosi un citat preluat dintr-un editorial scris de Ray Dalio pentru Financial Times: „Pe scurt, imperiile se ridică atunci când sunt productive, sănătoase financiar, când câştigă mai mult decât cheltuiesc şi când îşi sporesc activele mai rapid decât datoriile”. (7). Ceea ce, evident, nu se întâmplă în SUA, Uniunea Europeană, Marea Britanie şi în Japonia, dar se întâmplă în China, în India, în Indonezia şi în Rusia…

Surse:

  1. Thomas Piketty, Capital în the Twenty – First Century, Belknap Press, Cambrige,, Massachusetts, 2014;
  2. Thomas Piketty, Capital et ideologie, Edition Seuil, 2019;
  3. https://ec.europa.eu/eurostat/data/database;
  4. https://www.federalreserve.gov/releases/z1/20200921/z1.pdf;
  5. https://www.federalreserve.gov/releases/z1/release-dates.htm;
  6. https://www.imf.org/en/Publications/WEO/weo-database/2020/October;
  7. https://www.cotidianul.ro/nu-va-prefaceti-ca-nu-vedeti-china-si-lumea-in-schimbare/.

      



Facebook

Unde începe și unde se termină fericirea la actori

Experiența 3 – Observatorul. Nu de multe ori accesul în „laboratorul de teatru” este interzis celor din afară. Și nu pentru că se întâmplă lucruri care nu trebuiesc văzute ci dimpotrivă, există lucruri excepționale care, din păcate nu reușesc să ajungă în fața publicului din diverse motive. Actorii, atunci când se ...

Postfaţă la cartea despre mine

Am fost impresionat când am aflat de iniţiativa unor colegi de a aduna gândurile lor despre mine într-o carte. Acum am cartea în faţă. Este foarte frumoasă. Mărturisesc însă că prima reacţie a fost să pun cartea deoparte. Apreciam gestul, dar mă aşteptam la vorbe frumoase, multe dintre ele convenţionale. Am ...

Știința va produce o lume mai prosperă și mai egală sau mai polarizată?

Vladimir Putin, președintele Rusiei, una dintre cele mai puternice țări ale lumii, estimează rolul științei în lumea actuală: ”cele mai avansate țări ale lumii definesc știința drept una din prioritățile strategice și cine va fi primul, acela conduce omenirea” [1]. Afirmația m-a șocat. Nu știu ce gândește Putin despre organizarea ...

Contribuția domnului Academician Cătălin Zamfir la dezvoltarea domeniului calității vieții – o perspectivă subiectivă

Prima mea discuție cu domnul Academician Cătălin Zamfir, ca în cazul multor sociologi colegi de generație de la Universitatea din București, a fost de fapt cu Profesorul Cătălin Zamfir. S-a întâmplat la seminarul de Paradigme ale gândirii sociologice. Și astăzi când predau același curs la Universitatea din Oradea – în ...

Apariție editorială/ Interviu in honorem Sanda Golopenția, volum editat de Zoltán Rostás și Theodora-Eliza Văcărescu

Apariție editorială/ Interviu in honorem Sanda Golopenția, volum editat de Zoltán Rostás și Theodora-Eliza Văcărescu, București, Editura Spandugino, 2020, 664 de pagini și 8 planșe. Simona Stănescu: – Fiindcă asemenea omagii nu sunt dese în lumea academică, este justificată întrebarea: cine a propus și de ce a fost propusă această culegere? Theodora-Eliza ...

„Dezvoltare şi schimbare socială proiectată: in honorem Cătălin Zamfir”

Marţi, 9 februarie, academicianul Cătălin Zamfir împlineşte 80 de ani.  Cu acest frumos prilej aniversar, ne face plăcere să anunţăm apariţia volumului Dezvoltare şi schimbare socială proiectată: in honorem Cătălin Zamfir.  Apărut la Editura Pro Universitaria, volumul cuprinde 32 contribuţii ale unor personalităţi ştiinţifice şi culturale, în cea mai mare parte foşti ...

România, UE, flagelul demografic şi politica struţului

Studiul de caz prezentat în continuare reflectă cu claritate impactul devastator al actualei pandemii asupra situaţiei demografice a României. Astfel, în anul trecut, România a înregistrat o diminuare semnificativă a numărului de naşteri, respectiv creşteri fără precedent în ceea ce priveşte numărul deceselor şi a sporului natural negativ. (1)  AR = ...

Despre natura non-apologetică a noii drepte

Mulți oameni, inclusiv cei de dreapta, l-au criticat cu înverșunare pe Donald Trump, mergând până la dezbaterile sale inițiale care au condus iniţial la câștigarea de către Trump a nominalizării pentru Partidul Republican. Motivul pentru aceasta a fost că stilul său s-a dovedit a fi prea acerb și prea necizelat ...