După cum ne avertizează reformatorul neoliberal Thomas Piketty, veniturile din capital (profitul şi amortizarea) cresc mai repede decât veniturile din muncă în economiile capitaliste, iar această disfuncţie reprezintă „contradicţia centrală a capitalismului”. (1), (2). Evident, această teză a polarizării oligarhice a bogăţiei în detrimentul „oamenilor muncii” a fost popularizată de foarte mult timp de către marxişti. Cu toate acestea, elitele occidentale au marginalizat sau au pus la stâlpul infamiei teza lui Marx referitoare la exploatarea de tip capitalist a muncii. Mai ales în perioada Războiului Rece. Spre deosebire, teza lui Thomas Piketty despre „contradicţia centrală a capitalismului”, care nu diferă prea mult de ceea ce susţineau marxiştii, este intens popularizată în presa occidentală. Oare de ce?

Nota bene, teza lui Thomas Piketty are mari probleme în a fi validată empiric. Din acest motiv, ea reprezintă, în opinia mea, mai degrabă o speculaţie de tip ideologic şi nimic mai mult. Studiul de caz prezentat în continuare reflectă indubitabil caracterul speculativ al „teoriei” puse în circulaţie, cu deosebit succes publicistic, de către autorul menţionat.

Într-adevăr, studiul de caz anterior arată că, în ultimii 16 ani, ponderea profitului brut în produsul intern brut (PIB), cu excepţia SUA, a Olandei şi a Belgiei, a scăzut semnificativ în cele mai „capitaliste” economii ale lumii. Ori, conform tezei lui Thomas Piketty referitoare la „contradicţia centrală a capitalismului”, valoarea acestui indicator ar fi trebuit să crească şi nu să scadă! În acest context, este evident că această teză reprezintă doar un surogat ideologic şi nimic altceva. Pentru că bogăţia este o resursă rară care nu poate fi distribuită „echitabil”. Și nu este nevoie să studiezi celebra „teoremă a imposibilităţii” formulată de Kenneth Arrow pentru ca să înţelegi un lucru atât de banal. De fapt, problema crucială a capitalismului de sorginte occidentală o reprezintă ineficienţa dezastruoasă a creşterii economice din ultimele două decenii şi nu surogatul ideologic conceptualizat de Thomas Piketty. Iar studiul de caz prezentat în continuare reflectă faptul că această problemă, care nu poate fi soluţionată prin „dobânzi negative”, a ajuns la scadenţă!

Într-adevăr, dacă analizăm eficienţa creşterii economice comparând ratele nominale ale creşterii PIB cu dinamica datoriilor publice raportate la PIB, vom constata că problema crucială a economiilor din Japonia, UE 27, Marea Britanie (UK), Brazilia şi SUA o constituie ineficienţa financiară dezastruoasă a creşterii economice din ultimele două decenii. Astfel, în perioada menţionată, ratele anuale nominale ale creşterii PIB din aceste economii (2,2%; 3,3%; 3,3%; 3,4% şi 3,6%) au fost semnificativ mai mici comparativ cu cele din China, India, Indonezia şi Rusia (9,9%; 7,5%; 6,3% şi 4,8%). Pe de altă parte, datorită ineficienţei financiare dezastruoase a creşterii economice, ponderea datoriilor publice în PIB a crescut în perioada menţionată de la 137,9% la 266,2% în Japonia, de la 55,3% la 131,2% în SUA, de la 36,8% la 108% în Marea Britanie, de la 65,6% la 101,4% în Brazilia şi de la 66,2% la 95,4% în UE 27. Ori, este evident că la asemenea niveluri de îndatorare, cu mult mai mari decât pragul de avarie reglementat de Comisia Europeană (60% din PIB), nu mai este posibilă nici măcar finanţarea din bani publici a unor rate anuale ale dobânzii mai mari de 2%. Spre deosebire, Rusia, Indonezia, China şi India, care înregistrează niveluri de îndatorare publică mai mici sau apropiate de acest prag de avarie, nu sunt afectate de această problemă crucială.

Drept remarcă finală, voi folosi un citat preluat dintr-un editorial scris de Ray Dalio pentru Financial Times: „Pe scurt, imperiile se ridică atunci când sunt productive, sănătoase financiar, când câştigă mai mult decât cheltuiesc şi când îşi sporesc activele mai rapid decât datoriile”. (7). Ceea ce, evident, nu se întâmplă în SUA, Uniunea Europeană, Marea Britanie şi în Japonia, dar se întâmplă în China, în India, în Indonezia şi în Rusia…

Surse:

1. Thomas Piketty, Capital în the Twenty – First Century, Belknap Press, Cambrige,, Massachusetts, 2014;
2. Thomas Piketty, Capital et ideologie, Edition Seuil, 2019;
3. https://ec.europa.eu/eurostat/data/database;
4. https://www.federalreserve.gov/releases/z1/20200921/z1.pdf;
5. https://www.federalreserve.gov/releases/z1/release-dates.htm;
6. https://www.imf.org/en/Publications/WEO/weo-database/2020/October;
7. https://www.cotidianul.ro/nu-va-prefaceti-ca-nu-vedeti-china-si-lumea-in-schimbare/.