Romania Sociala logo
Menu

Profesorul Ioan Mihăilescu ar fi împlinit astăzi 70 de ani

autor:   24 March 2019  

Septimiu Chelcea

Dacă timpul nu se grăbea să-l despartă de familie, de studenți, de colegi și de prieteni, profesorul Ioan Mihăilescu ar fi împlinit astăzi 70 de ani. S-a stins în urma unei îndelungate și grele suferințe, la 11 septembrie 2007. Dincolo de amintirile încărcate de emoție legate de activitatea lui ca membru al Catedrei de sociologie de la Facultatea de Filozofie din cadrul Universității din București (1967-1971; 1979-2007) și apoi ca Prorector și Rector al acestei Universități (1996-2007), ca secretar al Centrului European pentru Științe Sociale de la Viena (1974-1979),  ne-a lăsat studii, rapoarte de cercetare internațională, cărți, în care studenții, viitori sociologi, ca și sociologii profesioniști – și nu numai ei –  găsesc repere pentru analiza științifică a realității sociale. Evoluția sociologiei în România după evenimentele din Decembrie 1989 ar fi cunoscut sincope dacă profesorul Ioan Mihăilescu nu ar fi sprijinit, prin autoritatea sa, înființarea Facultății de Sociologie și Asistență Socială și publicarea fără întrerupere a revistei „Sociologie Românească”.

Studentul Ioan Mihăilescu (1967-1971) s-a remarcat prin inteligența-i sclipitoare și prin dorința de a se realiza profesional la cotele cele mai înalte, prin sârguință și bună-cuviință. Colegii îl apreciau pentru modestia sa: a fost șef de promoție, dar s-a păstrat aproape de ei și, la nevoie, i-a ajutat, chiar și după ani și ani, când a putut să o facă. Profesorul Henri H. Stahl l-a „adoptat” ca discipol. L-a îndrumat în practica studențească, i-a condus lucrarea de diplomă și teza de doctorat, i-a încredințat revizuirea ediției a II-a a cărții noastre de căpătâi – „Regulile metodei sociologice” de Émile Durkheim (1895/1974) –, l-a recomandat spre a fi reprezentantul României la Centrul European de la Viena, în care calitate, în perioada comunistă, cât și după prăbușirea comunismului, a coordonat proiectele de cercetare comparativă internațională pe teme semnificative ale momentului: „Viitorul colectivităților rurale în societățile industrializate” (1976-1982), „Internaționalizarea în domeniul agriculturii și alimentației” (1977-1979), „Transformarea modelelor familiei în Europa” (1977-1979), „Viitorul familiei în Europa” (1980-1981), „Situația femeii în societățile rurale ale țărilor europene (1977-1983), „Consecințele modernizării agriculturii” (1987-1992), „Aspecte juridice și administrative ale învățământului superior în Europa” (1994-1998) (Șt. Costea, coord., Sociologi români, București, Editura Expert, p. 323).

Profesorul Ioan Mihăilescu a publicat rapoartele acestor cercetări la edituri din Italia, Austria și Marea Britanie. Din păcate, aceste scrieri au fost și sunt nici azi greu accesibile sociologilor din România. Sunt însă la dispoziția noastră cărțile la care a colaborat: „Sociologia familiei”(1983); „Sociologie”(1985), „Organizarea și conducerea unităților economice” (1988), „Higher Education Reform in Romania (1994), „Sociologie. Manual pentru clasa a XI-a (2001/2006) ș.a., ca și cărțile tipărite ca unic autor: „Introducere în sociologia juridică” (1992), „Sociologie generală. Concepte fundamentale și studii de caz” (2003).

Consider că lucrarea „Sociologie generală. Concepte fundamentale și studii de caz” (2003) îl reprezintă cel mai bine pe profesorul Ioan Mihăilescu ca teoretician implicat în viața socială. Cu greu și-ar imagina un cititor neavizat că realitatea socială – așa cum  a prezentat-o Ioan Mihăilescu în urmă cu 16 ani – nu corespunde actualității: „Starea generală a României s-a degradat; guvernele care s-au succedat nu au reușit să scoată țara din criză; instituțiile europene ne privesc în mod critic; diferite clasamente ne plasează pe ultimele locuri în Europa la indicatorii pozitivi și pe primele locuri la cei negativi” (Mihăilescu, 2003, p. 65). Cât privește atitudinea românilor față de schimbările de după Decembie ’89, observația profesorului Ioan Mihăilescu este lămuritoare și pentru etapa tranziției, și pentru situația de azi: „Pentru cei pentru care libertatea cuvântului reprezintă o valoare importantă, schimbările de după 1990 sunt predominant pozitive. Pentru cei confruntați cu lipsa hranei, a locuinței, a unui loc de muncă sau toate acestea, libertatea cuvântului nu mai are nicio importanță, iar nostalgia după perioada comunistă începe să crească (ibidem). Rezultatele sondajelor de opinie publică recente confirmă cele spuse de fostul meu coleg de catedră.

Reflectând asupra relației dintre personalitate și socializare, profesorul Ioan Mihăilescu a insistat asupra rolului experienței persoanale în schimbarea perspectivei asupra prezentului, dar și a trecutului, ce poate duce în cele din urmă la restructurarea personalității. Psihosociologii numesc experiența persoanală „amănuntul autobiografic”. În experiența personală, pe durata întregii vieții, acționează și întâmplarea – teoretiza profesorul Ioan Mihăilescu. Întâmplarea a făcut ca în toamna anului 1995 să fiu internat la Spitalul Clinic „I. Cantacuziono” din București exact în același timp cu profesorul Ioan Mihăilescu, aflat înrtr-o situație grea. Eram în rezerve alăturate. Am discutat mult și multe. La un moment dat, mi-a spus: „În fiecare seară mă rog la Dumnezeu pentru mine și pentru familia mea. Tu ești liber cugetător, dar să știi că mă rog la Dumnezeu și pentru tine”. M-au podidit lacrimile. Cum pot să nu îmi reamintesc că bunul și blândul meu prieten ar fi împlinit astăzi 70 de ani dacă…





Facebook

„Femei în noapte”. Lumea în care am intrat

Ieri am văzut un film serial, Women in Night. De regulă filmele mă relaxează și aproape le uit. Acesta a fost o excepție. M-a tulburat cum rar mi se întâmplă. La terminarea filmului m-am simțit bolnav. Fragmente ale filmului m-au obsedat toată noaptea.  O agenție olandeză: se aranja participarea unui grup ...

Avem o problemă: ce facem cu creșterea perioadei de viață?

Crizele creează probleme noi, dar și pune în centrul atenției problemele latente.   Eram puști și mă pasionau cărțile științifico-fantastice. Am citit o carte despre conflictul mașinilor cu oamenii. Stăteam sub un pom și în minte îmi compuneam și eu o poveste pe această temă. „Povestea” mea mi-o aduc aminte. O hală imensă ...

Sensibilitatea sociologică. În timp ce…

În stare de urgență sanitară (pandemia cu coronavirus obligă), focul actualității pune la încercare sensibilitatea sociologică. Sociologul încearcă să practice gîndirea vie și să descifreze jocul de umbră și lumină a «anormalității». Sau  poate a unei «noi normalități », care ar putea fi prelungită.  Ce se simte, ce se vede ...

COVID 19 și ce va fi după: Digitalizarea

Auzim tot mai des vehiculată sintagma „după COVID 19 lumea nu va mai arăta la fel ca înainte”. Este un adevăr incontestabil, care implică schimbări în bine, dar nu numai. Crizele provocă pagube umane sau/și materiale și aduc multă suferință pe diverse paliere ale vieții. Efortul de a găsi soluții ...

Să reînvățăm alfabetul empatiei

În plină euforie a globalizării cotată, deja, ca ”mișcare istorică ireversibilă” coronavirus a trimis la coșul de gunoi al prognozelor toate așteptările globaliștilor: o anonimă epidemie a evoluat, fulgerător, către stadiul de pandemie, sfidând vremelnicele alcătuiri ale limitelor de decizie ale tuturor autorităților de pe toate continentele! După cum se știe, Globalizarea, ca proiect, și-a propus ...

Drepturi și responsabilități în contextul pandemiei COVID-19

La data de 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a semnalat faptul că infecția cu virusul COVID-19, identificat pentru prima dată în decembrie 2019 la Wuhan - China, a atins nivelul unei pandemii. În ultimul deceniu, OMS a declarat stare de pandemie în alte cinci situații de urgență pentru sănătatea publică: „gripa porcină” ...

Recenzie: Vlad Ovidiu Cioacă, Viața cotidiană în România comunistă, Ed. Beladi & Sitech, Craiova, 2019

Prof.univ.dr. Stefan Buzărnescu; Asist.univ.dr. Liliana Gabriela Ilie Schimbarea de paradigmă ideologică din Decembrie 1989, dincolo de controversele inevitabile, a generat scrieri de factură impresionistă și continuă să genereze și astăzi, după trei decenii, scrieri de profiluri foarte deosebite: de la mărturii ale participanților nemijlociți la Eveniment, la pretinse analize ”obiective” ale ...

Profesiune de credință. Să stai acasă nu e chiar așa de rău!

Restez chez vous! Stay at home! State a casa! Quedata en casa!  Trăim timpuri excepționale. Neliniște, uimire, siderație. În situația asta de criză sanitară mondială,  produsă de pandemia cu coronavirus, ni se spune în toate limbile: Stați acasă. Asta pentru că  virusul se mișcă odată cu noi, și riscăm să-l infectăm ...