Romania Sociala logo
Menu

Profesorul Ioan Mihăilescu ar fi împlinit astăzi 70 de ani

autor:   24 March 2019  

Septimiu Chelcea

Dacă timpul nu se grăbea să-l despartă de familie, de studenți, de colegi și de prieteni, profesorul Ioan Mihăilescu ar fi împlinit astăzi 70 de ani. S-a stins în urma unei îndelungate și grele suferințe, la 11 septembrie 2007. Dincolo de amintirile încărcate de emoție legate de activitatea lui ca membru al Catedrei de sociologie de la Facultatea de Filozofie din cadrul Universității din București (1967-1971; 1979-2007) și apoi ca Prorector și Rector al acestei Universități (1996-2007), ca secretar al Centrului European pentru Științe Sociale de la Viena (1974-1979),  ne-a lăsat studii, rapoarte de cercetare internațională, cărți, în care studenții, viitori sociologi, ca și sociologii profesioniști – și nu numai ei –  găsesc repere pentru analiza științifică a realității sociale. Evoluția sociologiei în România după evenimentele din Decembrie 1989 ar fi cunoscut sincope dacă profesorul Ioan Mihăilescu nu ar fi sprijinit, prin autoritatea sa, înființarea Facultății de Sociologie și Asistență Socială și publicarea fără întrerupere a revistei „Sociologie Românească”.

Studentul Ioan Mihăilescu (1967-1971) s-a remarcat prin inteligența-i sclipitoare și prin dorința de a se realiza profesional la cotele cele mai înalte, prin sârguință și bună-cuviință. Colegii îl apreciau pentru modestia sa: a fost șef de promoție, dar s-a păstrat aproape de ei și, la nevoie, i-a ajutat, chiar și după ani și ani, când a putut să o facă. Profesorul Henri H. Stahl l-a „adoptat” ca discipol. L-a îndrumat în practica studențească, i-a condus lucrarea de diplomă și teza de doctorat, i-a încredințat revizuirea ediției a II-a a cărții noastre de căpătâi – „Regulile metodei sociologice” de Émile Durkheim (1895/1974) –, l-a recomandat spre a fi reprezentantul României la Centrul European de la Viena, în care calitate, în perioada comunistă, cât și după prăbușirea comunismului, a coordonat proiectele de cercetare comparativă internațională pe teme semnificative ale momentului: „Viitorul colectivităților rurale în societățile industrializate” (1976-1982), „Internaționalizarea în domeniul agriculturii și alimentației” (1977-1979), „Transformarea modelelor familiei în Europa” (1977-1979), „Viitorul familiei în Europa” (1980-1981), „Situația femeii în societățile rurale ale țărilor europene (1977-1983), „Consecințele modernizării agriculturii” (1987-1992), „Aspecte juridice și administrative ale învățământului superior în Europa” (1994-1998) (Șt. Costea, coord., Sociologi români, București, Editura Expert, p. 323).

Profesorul Ioan Mihăilescu a publicat rapoartele acestor cercetări la edituri din Italia, Austria și Marea Britanie. Din păcate, aceste scrieri au fost și sunt nici azi greu accesibile sociologilor din România. Sunt însă la dispoziția noastră cărțile la care a colaborat: „Sociologia familiei”(1983); „Sociologie”(1985), „Organizarea și conducerea unităților economice” (1988), „Higher Education Reform in Romania (1994), „Sociologie. Manual pentru clasa a XI-a (2001/2006) ș.a., ca și cărțile tipărite ca unic autor: „Introducere în sociologia juridică” (1992), „Sociologie generală. Concepte fundamentale și studii de caz” (2003).

Consider că lucrarea „Sociologie generală. Concepte fundamentale și studii de caz” (2003) îl reprezintă cel mai bine pe profesorul Ioan Mihăilescu ca teoretician implicat în viața socială. Cu greu și-ar imagina un cititor neavizat că realitatea socială – așa cum  a prezentat-o Ioan Mihăilescu în urmă cu 16 ani – nu corespunde actualității: „Starea generală a României s-a degradat; guvernele care s-au succedat nu au reușit să scoată țara din criză; instituțiile europene ne privesc în mod critic; diferite clasamente ne plasează pe ultimele locuri în Europa la indicatorii pozitivi și pe primele locuri la cei negativi” (Mihăilescu, 2003, p. 65). Cât privește atitudinea românilor față de schimbările de după Decembie ’89, observația profesorului Ioan Mihăilescu este lămuritoare și pentru etapa tranziției, și pentru situația de azi: „Pentru cei pentru care libertatea cuvântului reprezintă o valoare importantă, schimbările de după 1990 sunt predominant pozitive. Pentru cei confruntați cu lipsa hranei, a locuinței, a unui loc de muncă sau toate acestea, libertatea cuvântului nu mai are nicio importanță, iar nostalgia după perioada comunistă începe să crească (ibidem). Rezultatele sondajelor de opinie publică recente confirmă cele spuse de fostul meu coleg de catedră.

Reflectând asupra relației dintre personalitate și socializare, profesorul Ioan Mihăilescu a insistat asupra rolului experienței persoanale în schimbarea perspectivei asupra prezentului, dar și a trecutului, ce poate duce în cele din urmă la restructurarea personalității. Psihosociologii numesc experiența persoanală „amănuntul autobiografic”. În experiența personală, pe durata întregii vieții, acționează și întâmplarea – teoretiza profesorul Ioan Mihăilescu. Întâmplarea a făcut ca în toamna anului 1995 să fiu internat la Spitalul Clinic „I. Cantacuziono” din București exact în același timp cu profesorul Ioan Mihăilescu, aflat înrtr-o situație grea. Eram în rezerve alăturate. Am discutat mult și multe. La un moment dat, mi-a spus: „În fiecare seară mă rog la Dumnezeu pentru mine și pentru familia mea. Tu ești liber cugetător, dar să știi că mă rog la Dumnezeu și pentru tine”. M-au podidit lacrimile. Cum pot să nu îmi reamintesc că bunul și blândul meu prieten ar fi împlinit astăzi 70 de ani dacă…





Facebook

Umorul în comunicarea persuasivă

La premiera uneia dintre piesele sale, George Bernard Shaw i-a trimis lui Winston Churchill o invitaţie însoţită de câteva rânduri: „Vă trimit o invitaţie pentru dumneavoastră şi prietenul dumneavoastră – dacă aveţi vreunul”. Churchill i-a trimis înapoi invitaţia, împreună cu următorul mesaj: Nu pot participa la premieră, dar mi-ar plăcea ...

O pierdere grea pentru Sociologia Românească: Iancu Filipescu

S-a stins unul dintre marii sociologi români contemporani. O spun din toată inima. Stilul sociologului Iancu Filipescu a fost unic. Iancu a trăit sociologia. Iancu, poate cel mai mult dintre sociologi, a vorbit cu inima despre sociologie. A fost un erudit al istoriei sociologie românești. Un excelent coleg. Am lucrat ...

Ștefan Boncu și Andrei Holman (coord.). „Cum gândim în viața de zi cu zi”

În volumul coordonat de Ștefan Boncu și Andrei Holman, profesori în Departamentul de psihologie din Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației ( Universitatea „Al. I Cuza” din Iași), 43 de cercetători științifici și profesori din centrele universitare București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara și-au reunit competențele pentru a explica, pe baza studiilor teoretice și a cercetărilor ...

Un bilanț al ”tranziției” României: perspectiva românilor

Schimbări în relația comunitate/ guvernare Revoluția Română 1989. S-au produs schimbări de structură a societății românești. Dar și în starea de spirit a populației. Câteva reflecții asupra ce simțeau oamenii înainte, ce simțeau ei în scurtul moment al Revoluției și ce s-a întâmplat după. Înainte. În anii 70-80 s-a consolidat un larg consens negativ: populația în ...

Influenţa mass-media: „Ce?” sau „Cum?”

În lumea cercetătorilor influenţei mass-media asupra opiniei publice este bine cunoscută teza profesorului Bernard C. Cohen, şeful Departamentului de ştiinţe politice de la Universitatea Wisconsin–Madison, despre presă: „Este posibil să nu aibă succes, în cea mai mare parte a timpului, în a le spune oamenilor cum să gândească, dar are ...

Iancu Filipescu, Mărturii și mărturisiri, 2019 (Plachetă omagială, 41 p.)

Am strâns laolaltă interviurile cu profesorul Iancu Filipescu, publicate în revista „România Socială” în intervalul 4 aprilie - 18 mai a.c. (ziua de naștere a autorului), la care am adăugat amintirile sale despre activitatea Laboratorului de Sociologie al Universității din București, unde Iancu Filipescu, absolvent al primei promoții de sociologi (1966-1970), și-a desfășurat activitatea ca ...

In memoriam Iancu Filipescu

Plecarea dintre noi a sociologului Iancu Filipescu lasă un gol în sociologia românească. Contribuțiile sale la cunoașterea istoriei sociologiei din România au reprezentat o prioritate a activității științifice desfășurate de-a lungul vieții. Perseverența și dăruirea prin care a adus către publicul specializat, și nu numai, activitatea sociologilor din perioada interbelică au fost ...

Cum ne încurcăm într-o ideologie imprecis formulată

Sebastian Fitzek, în eseul alăturat, pune o problemă extrem de interesantă: urgența unui proiect european centrat pe familie. Înțeleg mesajul lui Sebastian: pentru a avea viitorul pe care îl dorim trebuie să alegem un tip de familie care va genera viitorul pe care îl dorim prin copiii săi. Este nu numai interesantă filozofic, dar ...