Romania Sociala logo
Menu

România deleuziană în fragmente. Fragmentul numărul 1

autor:   14 April 2016  

Există la Foucault o afirmaţie care m-a pus pe gânduri:,,în timp ce rolul ştiinţei este de ne face să cunoaştem ceea ce nu se vede, rolul filosofiei este de a ne face să vedem tocmai ceea ce vedem”. Ce facem cu evenimentul care schimbă radical mersul lucrurilor? În spiritul lui Foucault, îndrăznesc să afirm că nu este sociolog acela care nu are simţ filosofic, care nu este capabil să semnifice ceea ce vede, mai ales atunci când se ocupă cu fapte unice, aşa cum se întâmplă în cercetările de diagnoză organizaţională ce solicită din plin observaţia sau când foloseşte interacţionismul simbolic în studii calitative.

Vine la mine un prieten care îmi spune că regia locativă nu-i dă adeverinţă că este chiriaş. Povestea este mai complicată. Omul locuieşte într-o casă din centrul istoric, are o cameră de vreo 16 mp, fără baie şi dispune de o bucătărie care are şi rol de hol de intrare şi de o magazie în curte, în total aproape 8 mp. Casa este în litigiu. Moştenitorul ar fi avut dreptul la o treime din suprafaţa în care stă omul, dar renunţă în favoarea statului român. La proces judecătoarea dă o sentinţă prin care îi impune celui în cauză să plăteasca pe cei 8 mp 4000 de euro, cu banii jos, ca şi cum el ar fi venit de pe stradă şi ar fi cerut locuinţă. Mai exact, pe cei 16 mp, adică pe două treimi din locuinţă are de plătit 9000 de lei în nu ştiu câţi ani, iar pe o treime, 18000 de lei. Nu-ţi trebuie studii speciale de matematică să descoperi că o treime de locuinţă ajunge să coste dublu decât două treimi. Este logic? Este moral? De aceea omul vrea adeverinţă de la regia locativă pe treimea în cauză prin care să arate în instanţă că el locuieşte acolo de 35 de ani în acel spaţiu şi că va plăti valoarea celor 8 mp în raport cu ceea ce prevede legea în cazul chiriaşilor şi nu ca şi cum ar cere locuinţă de la stat. Stratagema este bine gândită: se ştie că omul este sărac şi că nu are aceşti bani şi că va trebui, în cele din urmă, să părăsească locuinţa. Simplu şi clar! Aşa au ajuns sub cerul liber oameni care aveau un acoperiş deasupra capului, graţie mecanismului descris de Deleuze şi Guattari: ,, nu legea este cea care se enunţă în virtutea exigenţelor prefăcutei ei transcendenţe, dimpotrivă aproape enunţul, enunţul face legea, în numele  unei puteri imanente a celui care enunţă”. Iar omul necăjit nu se poate apăra, căci vorba aceloraşi gânditori: ,, dacă legea rămâne de nepătruns nu este pentru că ea ar fi retrasă în transcendenţa ei, ci pur şi simplu pentru că este lipsită de orice interioritate: se află întotdeauna în biroul de alături sau în spatele porţii, la infinit”.

Şi cum stăteam de vorbă, îi sună telefonul, o angajată de la regia respectivă îl invită să se prezinte imediat pentru a-i da hârtia pe care o aştepta de mai bine de 70 de zile. Mi-am zis că asta este o ocazie rară de a vedea cum arată instituţia în cauză aşa că l-am întrebat dacă pot să-l însoţesc. Suntem în 17 decembrie 2015. Se apropie Crăciunul, după care totul moare. Ajungem la faţa locului. Biroul închis. Coborâm la parter, în holul central. Aşteptăm cam 15 minute. La un moment dat apare funcţionara care a dat telefonul. Ne spune scurt: ,,Veniţi după mine”. Ne bagă într-o încăpere. Acolo sunt trei ,,oameni ai muncii” cu nasul în dosare. Îi dă unuia un act. Iese din birou, noi după dânsa, trecem din nou prin holul central şi ne spune să o urmăm pe scări, ne introduce în birou şi-l întreabă pe om, când are nevoie de hârtia în cauză. Omul spune: ,,Săptămâna viitoare”. Ridică tonul: ,,Cum aşa? Când aveţi procesul la Curtea de Apel? ”. Instituţia este parte din proces, dar funcţionara se face că nu ştie. ,,Păi pe 8 ianuarie e procesul şi trebuie să o introduc la dosar cu câteva zile înainte”. Ridică iar tonul şi-i comunică că hârtia trebuie să meargă pe la nu ştiu câte compartimente care trebuie să o verifice şi apoi să o semneze şi nu poate şti când i se va da.

Coborâm scările şi prietenul mă întreabă ce a fost asta, doar am auzit şi eu când i s-a spus să se prezinte imediat ca să ia hârtia că este chiriaş. De ce a fost chemat?

Termini facultatea, citeşti despre birocraţie la Max Weber, la von Mises, la Merton sau Crozier, unde înveţi principiile, dar nu afli despre modul real în care funcţionează lucrurile, iar la şcoală nimeni nu-ţi spune că atunci când ai o relaţie cu o instituţie publică este recomandabil să nu mergi acolo neînsoţit, mai ales când acea relaţie este tensionată căci nu ştii ce ţi se pune la cale. Că noţiunea de weberiană ce caracterizează birocraţia, anume cea de vocaţie profesională, este de esenţă protestantă şi reprezintă consecinţa unei interpretări făcută de Luther pe ,,Epistola către Romani” prin care să justifice cum să se realizeze salvarea în timpul vieţii. Şi că noi românii suntem în proporţie de nouăzeci la sută ortodocşi şi că nu aveam treabă cu salvarea decât după moarte şi nu în timpul vieţii, care viaţă trebuie trăită, o spune personajul lui Caragiale, potrivit regulii lui ,,a fi băgat în răcori”. Căci asta i-am şi spus prietenului meu: că dacă mergea neînsoţit, funcţionara ar fi ţipat la el, ar fi chemat gardianul, iar cele trei colege ar fi dat probabil declaraţii că a fost ofensată, iar ceilalţi din birouri ar fi confirmat că au auzit ţipete. Altă explicaţie logică nu am găsit. Iar la proces juristul instituţiei ar fi pus pe masa Justiţiei o hârtie în acest sens, care ar confirma că un asemenea om nu poate fi considerat chiriaş şi că ar fi mai bine de ar fi dat afară din locuința. Întocmai cum le spune Deleuze: ,, există o forţă a falsului şi pentru că nu e bine să judeci justiţia în termeni de fals sau adevărat. Tocmai de aceea a doua impresie este mult mai importantă: acolo unde credeam că există justiţie, nu există, de fapt, decât dorinţa şi numai dorinţa. Justiţia este dorinţă, nu lege” iar ,, represiunea nu aparţine justiţiei fără a fi ea însăşi dorinţă, atât din partea celui care reprimă, cât şi din partea reprimatului. Iar autorităţile judiciare nu sunt cele care cercetează delictele, ci acelea care sunt atrase, care sunt puse în mişcare de delict. Cotrobăie, scotocesc, prospectează: sunt oarbe şi nu admit nici o probă, dar ţin seama în mod cu totul deosebit de incidentele de culoar, de şuşotelile din sală, de confindenţele din atelier, de zgomotele din spatele uşii, de şoaptele din culise, pe scurt, de toate microevenimentele care exprimă dorinţa şi hazardurile ei”.

România reală pe deplin deleuziană, cu ameninţarea suferinţei la tot pasul.



Facebook

Campanie electorală. Încă odată despre schimbare

Totul a început în noiembrie 2024... Să încercăm o analiză sistemică și sistematică a alegerilor prezidențiale. Sistemică în măsura în care vom lua în calcul contextul, actorii politici, provocările și iritantele în confruntarea electorală.    În noiembrie 2024 au fost primele alegeri prezidențiale după decembrie 1989, organizate în același timp cu alegeri locale, ...

Elitele politice la rotativa istoriei. Alegerile din 2024 – revista de științe politice Polis nr. 1 din 2025

În urmă cu 30 de ani, revista de științe politice Polis dedica un întreg număr rolului jucat de elitele politice și intelectuale în societate (Polis nr. 4/1995). În editorialul Întoarcerea conceptelor din exil, Călin Anastasiu scria despre contaminarea ideologică a științelor sociale în perioada comunistă și despre interzicerea conceptului sociologic ...

Geopolitica în clar obscur

Prima etapă pentru a lichida un popor este de a-i șterge memoria.  Distrugeți cărțile, cultura și istoria sa. Apoi faceți în așa fel să se scrie alte cărți, fabricați o altă cultură, inventați o altă istorie. Și astfel această națiune va începe să uite ceea ce a fost.  Lupta omului împotriva puterii ...

O discuție cu prof. univ.  Livia Popescu (Dordea) pe marginea unui articol publicat în 1981

Livia, ai publicat în 1981 un articol  despre preferințele de lectură ale adolescenților dintr-un centru de reeducare. Ce te-a făcut ca în anii când în România se edifica de zor „societatea socialistă multilateral dezvoltată”  să te apleci ca cercetător asupra unui grup social marginal ? După primul an și jumătate de ...

Bilanțul unui serial

În perioada  aprilie 2024 –  martie 2025 am publicat pe site-ul  www.romaniasociala.ro un număr de 10 interviuri cu tot atâția componenți ai unei generații de sociologi care s-a format prin studii de specialitate absolvite în anii `70 ai secolului trecut[1]. În fapt, intervalul deceniului menționat acoperă mai puțin decât cei ...

Destin și o viață de om – Constantin Schifirneț

România Socială vă prezintă volumul "Destin și o viață de om" al profesorului și cercetătorului Constantin Schifirneț, apărut la Editura Universității de Vest din Timișoara, în 2024. Acest volum este o incursiune autobiografică ce îmbină experiențele personale ale autorului cu analiza contextelor culturale, sociale și politice ale epocilor pe care le-a ...

Interviu cu Elena-Otilia ȚÎROIU despre volumul: Cultura organizațională din mediul școlar și comportamentul social al elevilor, Craiova: Editura Beladi, 2025

Vă rog să vă prezentați pe scurt, stimată doamnă Elena-Otilia ȚÎROIU.  Sunt profesor învățământ primar, absolventă a Școlii Normale ,,Carol I” Câmpulung, județul Argeș (Liceul Pedagogic), cu o vechime de 32 de ani în învățământul românesc, participând pas cu pas din anul 1993 la toate transformările care au avut loc în ...

Învățământul profesional și economia în România. De ce sistemul dual este o soluție limitată?

Introducere: într-un sistem de învățământ cu pierderi foarte mari, formarea inițială profesională poate fi soluția. Conform statisticilor disponibile și deja bine cunoscute, România suferă de eșecuri și pierderi cronice ale sistemului de învățământ, pierderi care se repercutează asupra multor dimensiuni ale vieții noastre economice, sociale și politice, inclusiv asupra stabilității democratice. ...