Studiul de caz prezentat în continuare reflectă cu claritate impactul devastator al actualei pandemii asupra situaţiei demografice a României. Astfel, în anul trecut, România a înregistrat o diminuare semnificativă a numărului de naşteri, respectiv creşteri fără precedent în ceea ce priveşte numărul deceselor şi a sporului natural negativ. (1) 

Evident, noul virus reprezintă principala cauză a acutizării acestui flagel demografic. Însă, nu SARS-CoV-2 a declanşat acest flagel. El doar l-a acutizat. Nota bene, declinul demografic ilustrat în tabelul de mai sus nu este specific doar României. Fenomenul este manifest, cel puţin deocamdată, în toate statele din UE 27, cu excepţia Irlandei. Astfel, ţările din UE 27 înregistrau în 1960 un spor natural total de aproape 3,2 milioane persoane. Apoi, datorită unui inexorabil declin demografic, acest indicator a înregistrat valori negative începând cu 2012, iar în 2019 a atins un nivel fără precedent: 0,5 milioane persoane. (2). În actualele condiţii, deci, ne putem aştepta ca decalajul dintre numărul naşterilor şi cel al deceselor din UE 27 să fie mai mare de 1 milion în 2020.

Din această perspectivă, ne putem întreba, desigur, de ce actualul flagel demografic este eludat în mod sistematic de către decidenţii politici şi în România şi la Bruxelles. Un flagel care, datorită acestei indiferenţe, se va transforma foarte probabil peste câteva decenii într-un colaps existenţial, mai ales în cazul României. Spre deosebire, decidenţii menţionaţi sunt extrem de motivaţi şi de implicaţi în susţinerea unor proiecte foarte costisitoare, care vizează diminuarea poluării mediului şi digitalizarea avansată a activităţilor economice şi sociale. 

Cu alte cuvinte, la nivel naţional şi la nivel european, problemele de mediu şi cele tehnologice sunt abordate cu multă determinare, iar problema declinului demografic şi mai ales acutizarea acestuia este tratată cu indiferenţă. Oare de ce? De ce instituţiile UE nu formulează şi nu operaţionalizează o politică demografică comună? Ce rost ar avea o Europă sustenabilă din punct de vedere ecologic şi tehnologic, dar nesustenabilă din punct de vedere demografic? În ce mă priveşte, sunt convins că niciun proiect nu este fezabil atunci când „pui căruţa înaintea cailor”. De aceea, în opinia mea, politica struţului practicată la Bucureşti şi la Bruxelles în raport cu acutizarea declinului demografic poate determina transformarea României şi a UE 27 în ficţiuni tragice…

Surse de date:

(1). INS, „Mişcarea naturală a populaţiei în luna decembrie 2020, sub spectrul crizei sanitare”, disponibil la https://insse.ro/cms/ro/content/miscarea-naturala-populatiei-72; 

(2). Eurostat [demo_gind], disponibil la 

https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=demo_gind&lang=en.