Eseurile din acest volum oferă cititorilor repere pentru înțelegerea emoțiilor pe care le trăim într-un context social sau altul. Aceste repere sunt, în fapt, rezultatele cercetărilor psihosociologice, care de multe ori contrazic prejuecățile sau care completează și depășesc în mod fericit cunoașterea la nivelul simțului comun. În primul rând, sunt prezentate emoțiile bazate pe evaluarea sinelui (self-conscious emotions), o clasă de emoții morale din care fac parte jena, mândria, regretele, rușinea și vinovăția. Lipsit de aceste emoții, persoana ar decădea din demnitatea de om. De altfel, întregul volum se dorește a fi o pledoarie pentru demnitatea umană. În acest sens, am analizat încrederea și sinceritatea în relațiile interpersonale, loialitatea față de grupul de apartenență, iertarea în cuplurile maritate și speranța ca un drept al omului.
Din structura unor emoții considerate, în general, negative am evidențiat partea lor pozitivă. Despre ambiție, se spune că are două fațete, la fel despre invidie și narcisism. Unele emoții sunt reprezentate ca un continuum liniar de la „în foarte mică măsură” la „în foarte mare măsură”. Sunt machiavelic sau înclinat spre iertare? Pentru a mă autocaracteriza astfel, sunt atent la ce spun alții despre mine. Dar sunt aceștia, oricât m-ar cunoaște de bine, mai apropiați de adevăr decât mine în a-mi măsura trăsăturile de personalitate? Mă tem că nu. Iată pentru ce am adăugat scurte probe psihologice pentru evaluarea machiavelismului, mândriei, speranței, motivației pentru iertare și disprețului colectiv. Precizez că nu sunt teste psihologice propriu-zise pentru că nu au fost validate și etalonate pe populația din România. Reprezintă doar un îndemn la autocunoaștere.