Cuvânt înainte

Publicarea unei noi ediţii a oricărei lucrări știinţifice nu înseamnă trecerea în uitare a ediţiei princeps. Era în 2008 când, în calitate de coordonator, am încredinţat tiparului prima variantă a volumului colectiv „Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicații” (Chelcea, 2008). La scurt timp, în 2010, s-a publicat a doua ediţie. Am utilizat această a doua ediţie ca suport de curs pentru licenţă și master la Facultatea de Sociologie și Asistenţă Socială (Universitatea din București) și la Facultatea de Comunicare și Relaţii Publice (Școala Naţională de Studii Politice și Administrative din București). În ediţia de faţă am inclus lecţiile pe care le-am scris în ediţiile anterioare, pe care le-am revizuit, am adăugat teme noi selectate din alte lucrări pe care le-am publicat de-a lungul timpului, precum și un capitol inedit, („Iubirea și gelozia”). Am încercat să dau unitate volumului prin viziunea proprie (interacţiunea comportamentelor umane în situaţiile sociale concrete) asupra domeniului de studiu și prin stilul de redactare.

Manualele universitare de psihologie socială (sau psihosociologie) nu au o structură standard, fapt explicabil prin aceea că acest domeniu de cunoaștere, pe de o parte, nu este pe deplin cristalizat și, pe de altă parte, se îmbogăţește continuu, abordând teme aflate la graniţele mereu mișcătoare ale altor domenii de cunoaștere știinţifică. Sunt conștient că nu am epuizat tematica psihologiei sociale, dar îmi iau cutezanţa să afirm că am abordat temele centrale ale acestei discipline știinţifice și am trecut în revistă cele mai importante teorii psihosociologice, marcând momentul elaborării lor. Mi-am exprimat clar poziţia în problema controversată a aparenţei psihologiei sociale la știinţele cu statut recunoscut: psihologie sau sociologie, precum și în legătură cu globalizarea psihosociologiei.

Cred cu tărie că în prezent se impune sporirea efortului pentru indigenizarea psihosociologiei în lume și în ţara noastră, astfel încât să se estompeze dihotomia ţări producătoare de psihologie socială versus ţări consumatoare de psihologie socială. Manualele universitare și tratatele de psihologie socială apărute în străinătate sunt, multe dintre ele, extrem de valoroase, dar – mi-ar plăcea să greșesc – niciunul nu amintește de contribuţiile psihosociologilor din România la edificarea domeniului și nu exemplifică fenomenele și procesele psihosociale cu situaţiile și evenimentele din ţara noastră. Iată de ce în paginile acestei ediţii sunt cu precădere prezentate și interpretate psihosociologic sine ira et studio unele aspecte sociale din România de ieri sau de azi. Fie ca studenţii din facultăţile cu profil socio-umanist și publicul cultivat, parcurgând unul sau altul din capitolele cărţii, să găsească răspunsuri la întrebările pe care și le-au pus despre ei înșiși, despre relaţiile cu ceilalţi, cu societatea în ansamblu, dar și repere pentru noi întrebări.

Prof. univ. dr. Septimiu Chelcea