Romania Sociala logo
Menu

Sfârșitul visului american

autor:   15 June 2020   

Nicolae Taran

În opinia mea, recentele mișcări de protest din marile orașe americane, extrem de radicale și de violente, reflectă faptul că visul american a devenit o mare iluzie pierdută. Dar cum ar putea fi explicată acestă devastatoare implozie ideologică care a scindat dramatic, în doar câteva zile, și establishmentul american și societatea americană în ansambul său?

La prima vedere, ceea ce se întâmplă acum în America este perceput de americani și nu numai ca un film de goază sau ca un vis urât. Pentru că înaintea apariției „zonei libere de rasism” din Seatlle, marea majoritate a americanilor erau sau păreau să fie convinși că țara lor este o țară a tuturor posibilităților, o țară în care poți veni de oriunde și poți deveni sau obține exact ceea ce îți dorești. O țară apărută „în mod natural” unde democrația, libertatea și capitalismul implică în mod necesar „dreptul la viață, la libertate și la căutarea fericirii”. O țară în care „supremația legii”, „independența justiției”, „separația puterilor”, „guvernarea reprezentativă”, „independența statală”, „drepturile civile”, „drepturile politice” și „drepturile de proprietate” nu reprezintă concepte abstracte sau sloganuri electorale, ci idealuri transformate în credințe. Însă, a fost suficient ca un polițist „alb” să ucidă un presupus infractor „negru” și „visul american” s-a transformat într-un coșmar. Oare de ce?

În primul rând, este evident că discriminarea rasială a persistat în SUA cel puțin un secol după abolirea de jure a sclaviei în 1865. Drept urmare, impactul mobilizator al principalului slogan utilizat de liderii actualei insurecții americane, Black Lives Matter, a fost teribil!

În al doilea rând, este la fel de evident că sanctificarea ideologică a excepționalismului american din perioada Războiului Rece a necesitat ocultarea și relativizarea sistematică a faptelor și a evenimentelor „incorecte” din istoria SUA.  Spre exemplu, faptul că cei mai importanți „Părinți Fondatori” ai Constituției americane, Thomas Jefersson și James Madison, au fost stăpâni de sclavi a fost relativizat și abil camuflat de nenumărații laudatores ai democrației americane. Din acest motiv, mai ales în perioada Războiului Rece, manualele de istorie și presa americană au tratat cu deosebită discreție acestă „malformație congenitală” a democrației americane.

În al treilea rând, teribilul crah imobiliar, bancar și bursier din 2007, care s-a declanșat în SUA și a contaminat apoi întreaga planetă, a surprins complet nepregătite elitele intelectuale, manageriale și politice, dar mai ales opinia publică din SUA. După 17 ani de creștere economică continuă, „stopul cardiac” al economiei americane din august 2007 ar fi trebuit să reprezente un moment al adevărului, un punct terminus pentru multe iluzii fantasmagorice. Dar, din păcate, nu s-a întâmplat așa. În loc să „taie răul de la rădăcină” (implozia competivității și a rentabilității corporațiilor nefinanciare, creșterea excesivă a datoriilor guvernamentale și a celor private, respectiv gonflarea riscantă a burselor financiare), administrația Obama și banca centrală americană (Fed) au încercat să „domesticească” acest crah prin perfuzii monterare masive având drept scop subvenționarea insolvenței corporațiilor financiare și nefinanciare de tip „too big to fail”. Dacă vom analiza datele din studiul de caz prezentat în continuare, vom constata cât de toxică a fost politica monetar-fiscală a Fed și  a guvernului american, atât în perioada 2000 – 2007, cât și după aceea.


Surse: [1], [2], [3], [4]. IME – indicatori macroeconomici; PIB – produsul intern brut; DG – datorii ale guvernului; DP – datoriile populației și ale companiilor nefinanciare; TB – valoarea tranzacțiilor pe piețele secundare de capital; DE – datoriile financiare externe nete (active financiare externe – pasive financiare externe).

Într-adevăr, datele din matricea precedentă reflectă în mod indubitabil faptul că stimularea creșterii economice prin supracreditarea și subimpozitarea marilor corporații nefinanciare reprezintă principala cauză a crahului financiar american din 2007, deoarece politicile monetare și cele fiscale expansive practicate de Fed și de executivul american în perioada 2000 – 2007 au determinat  deprecierea și nu resuscitarea profitabilității marilor corporații nefinanciare americane. Din această cauză, deși valoarea creditelor acordate populației și în special marilor corporații nefinanciare a crescut în perioada menționată cu cu peste 74%, aceast imens imput monetar (10.621 miliarde dolari) nu a generat o creștere a lichidității în economia reală, ci o gonflare imensă a tranzacțiilor pe piețele financiare (29.782 miliarde dolari în 2000 și 42.853 miliarde dolari în 2007)! [4]. Mai mult, politica monetară a Fed, bazată pe credite cu dobândă aproape nulă, a devenit tot mai expansivă după 2007. Drept urmare, autoritatea monetară americană a finanțat în acestă perioadă uriașele deficite fiscale ale guvernului, respectiv pierderile marilor corporații financiare și nefinanciare, iar acum intervine direct pe piețele financiare secundare pentru contracararea unor eventuale crahuri financiare! [5], [6]. Însă, așa cum rezultă din studiul de caz anterior, efectele acestei politici monetare ultra-expansive s-au dovedit a fi extrem de nocive, deoarece nivelurile datoriilor guvernamentale de la sfârșitul anului trecut (103,3% din PIB), respectiv cele ale populației și ale companiilor nefinanciare (150,2 % din PIB) sunt cu mult mai mari decât pragurile de avarie reglementate de Comisia Europeană (60%, respectiv 133% din PIB), iar datoria financiară externă determinată de competitivitatea precară a corporațiilor nefinanciare a crescut asimptotic de la 705 miliarde dolari în 2007 la 10.991 miliarde dolari în 2019! [4].

În sfârșit, carantina din ultimile trei luni a acutizat paroxistic efectele negative ale relaxării monetare și fiscale practicate de Fed și de executiv, astfel că America este în acest moment grav afectată de șomaj, de sărăcie și de insolvență, deși datoriile guvernului american au depășit acum câteva zile pragul psihologic de 26.000 miliarde dolari! [7].

Acestea sunt datele problemei, ca să spun așa. O problemă foarte greu de soluționat pentru că a nu a fost conștientizată și soluționată în timp real, devenind astfel o complicată problemă reziduală. În acest context, soluționarea acestei probleme implică, din câte îmi dau seama, următorul algoritm.

Înainte de orice, americanii ar trebui să conștientizeze faptul că economia lor nu mai este în acest moment suficient de competitivă și că prosperitatea lor nu mai poate fi perpetuată prin importuri ieftine din China, din Germania, din Japonia, din Corea de Sud, din Arabia Saudită sau din Venezuela. Apoi, ei ar trebui să conștientizeze că statul lor a devenit un stat corporatist care îi privelegiază fiscal pe cei cu venituri mari, dar nu oferă protecție socială celor cu venituri mici. Pe de altă parte, ei ar trebui să conștientizeze că cele trei idei majore ale etosului lor politic, democrația, liberalismul și capitalismul, idei care pe parcursul timpului s-au transformat în credințe, au devenit acum idei fixe, idei congelate, idei care nu mai generează „incitări morale solidare”, ci doar dezbinare și nihilism. [8]. Nu în ultimul rând, ei ar trebui să conștientizeze că actualul lor sevraj ideologic reprezintă o problemă internă și nu una creată de „Rusia lui Putin”, de China, de Iran sau de Corea de Nord.

În concluzie, sfârșitul visului american nu reprezintă o tragedie, oricum am judeca lucrurile. Pentru că după ce un vis frumos sau urât se sfârșește, vor urma altele. Iar această succesiune se va încheia doar la sfârșitul lumii. Al lumii de aici, desigur…

   Surse:

   1. https://www.federalreserve.gov/releases/z1/20200611/z1.pdf;

   2. https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2020/01/weodata/index.aspx

   3. https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2019/02/weodata/index.aspx;

   4. https://data.worldbank.org/indicator?tab=all;

   5. https://www.bis.org/publ/cgfs63.pdf;

   6. https://www.marketwatch.com/story/the-fed-is-going-to-buy-etfs-what-does-it-mean-2020-03-23;

   7. https://treasurydirect.gov/govt/reports/pd/debttothepenny.htm;

   8.  Giovanni Sartori, Teoria democrației reinterpretată, Polirom, 1999, p. 448.





Facebook

Apariții editoriale: Irina Nastasă-Matei, Zoltán Rostás (coord.) (2020) Rediscovering Eastern-European Universities

Ne face plăcere să anunțăm apariția în toamna anului 2020 a volumelor Dimitrie Gusti, Bibliografia receptării, coordonat de Zoltán Rostás, Editura Universității din București, 2020 (493 pagin) și Rediscovering Eastern-European Universities. Perpectives from the interwar period, co-coordonat de Irina Nastasă-Matei și Zoltan Rostas, Editura ProUniversitaria, 2020 (278 pagini). Volumul Rediscovering Eastern-European Universities. ...

Starea socială a României: tranziție și post-tranziție

Am fost solicitat să particip la Volumul IX al Istoriei României al Academiei Române cu două capitole: Starea socială a României în perioada socialistă și Starea socială a României în tranziție și post-tranziție. Despre perioada de după 1989 s-a scris mult, dar analize globale sunt foarte rare. E o perioadă foarte ...

Apariție editorială: Septimiu Chelcea – OPINIA publică. Persuasiune, propagandă, manipulare

Ne face plăcere să anunțăm publicarea lucrării profesorului Septimiu Chelcea OPINIA publică. Persuasiune, propagandă, manipulare, apărută la Editura Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion C. Brătianu” (București, 2020, 424 de pagini). Cartea include două părți. În prima parte este analizată opinia publică. Cele cinci capitole (Opinia publică: o perspectivă ...

Semnalăm apariția volumului 18, Nr. 2, 2020 al revistei Sociologie Românească

Semnalăm apariția volumului 18, Nr. 2, 2020 al revistei Sociologie Românească, Asociația Română de Sociologie, Expert Projects, Iași. Revista a fost înfiinţată în 1936 de reputatul sociolog român Dimitrie Gusti, membru al Academiei Române din anul 1919 și președinte al Academiei Române (1944-1946). Revista a fost desfiinţată în 1946 de regimul comunist ...

Sociologia românească și sociologia occidentală

România s-a gândit mereu pe sine ca o parte a societății occidentale. România, o societate occidentală, dar în curs de dezvoltare, de lichidare a decalajul față de modelul occidental. Această viziune se regăsește, însă doar parțial, și în relația sociologiei românești cu sociologia occidentală. Cu un decalaj doar de câteva decenii, ...

O boală veche : filoxenia

În urmă cu peste un secol și jumătate, gazetarul Mihai Eminescu, umilit peste măsură de temenelele autorităților românești din Acel timp, față de un Occident care suferea de complexe de superioritate (glazurate de megalomanie egolatră) cu nimic diferite de cele de astăzi, făcând un succint examen al etiologiei lipsei de ...

Interviu cu Iuliana Precupețu, coordonatoarea proiectului AMASE finanțat de Norway Grants și UEFISCDI

Iuliana Precupețu, cercetător științific I în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții, Academia Română, este coordonatoarea proiectului  AMASE A multidimensional approach to social exclusion in later life – health consequences for ageing populations finanțat de Norway Grants și UEFISCDI pentru perioada 1.09.2020–31.08.2023. Buna ziua si felicitări pentru câștigarea proiectului! Cum ...

Opțiuni politice în fața alegerilor din decembrie

Urmează, posibil, alegerile. Cum se prezintă partidele, ce propun ele electoratului ? La ce ne așteptăm noi, alegătorii ? România e de mult timp în criză. Sistemul nostru politic se confruntă acum, înainte de alegeri, cu o criză medicală care pare a sintetiza fondul profund al crizei României din ultima perioadă. ...