Romania Sociala logo
Menu

Sociologie vizuală – Expoziție în aer liber pe esplanada din Parcul „Titulescu” – Brașov

autor:   9 October 2022  

Dacă sunteți din Brașov sau treceți prin oraș, Cristian Bălăcescu și Ștefan Ungurean, în calitate de curatori, vă invită ca în timpul  care a mai ramas până în 23.10.2022 să vizionați expoziția din aer liber aflată pe esplanada din Parcul „Titulescu”.  Expoziția reunește proiectele premiate ale cercului studențesc de cercetare științifică „Anton Golopenția” din cadrul Facultății de Sociologie și Comunicare a Universității Transilvania Brașov.

Manifestarea dedicată deschiderii noului an universitar, aflată în acest format la a cincea ediție, reunește, sub capetele de afiș „Omul și Orașul său” și „Dincolo de gard”, interviuri și imagini ale locuitorilor din comunitățile din România și din  Republica Moldova. Realizatorii sunt studenții a doi ani de studii, de la programele „Comunicare și Relații Publice” și „Asistență Socială” care, la debutul lor în metodologia și practica sociologică, au dat dovadă de trăsături admirabile ce țin de curajul de a face cercetare în teren, ca în tranșee, „cu masca pe figură”.

Această expoziție are drept temă ,,urma”, cea pe care viața o lasă în sufletul nostru, cea pe care noi o lăsăm în viață.

Exponatele reprezintă prima  încercare a unui student din anul I de a realiza o cercetare și ea reprezint o bornă, ca punct de plecare în formare, anume a  nu uita că dincolo de tot ceea ce vor învăța în școală, există omul. La finalul interviului, Andreea-Rodica Dragomir  recunoaște că a fost bucuroasă că a avut ocazia să trăiască „atât de multe într-o singură oră: de la zâmbete sincere, până la frustrare și pură compasiune. Interviul mi-a reamintit cât de complex este omul, prin natura sa, și cât de important este ca el să pornească la orice drum cu bunăvoință și inima deschisă spre a crede”.

Subiecții sunt oameni în vârstă care,  acceptând să se destăinuie, îl   transformă pe tânărul student, venit într-un exerciţiu didactic, în duhovnic. Nu de puține ori destăinuirile au devenit spovedanii despre muncă, sacrificiu, sărăcie, suferință, abnegație, rezistență, despre viața ca traumă, cu toate strategiile supraviețuirii, însoțite de o inevitabilă substanță sufletească, a limpezirii, a împăcării, a nedumeririi, în căutarea sensului a ceea ce a fost trăit. În spatele fiecărei persoane, constată Bianca Mihaela Baroian „există câte o poveste care așteaptă să fie spusă”.

Nu întâmplător, pentru mulți dintre studenți, lecția primită despre substanța lucrurilor a fost copleșitoare. Mărturisește Emanuela- Daniela Dumitru :„Pentru a înțelege un om nu este suficient să asculți, ci să retrăiești cu el acele momente și să ți le imaginezi prin propria perspectivă”. Întâlnirea cu un alt om, care a trăit în altă lume,  îl face pe student să reflecteze la sine, așa cum o recunoaște Maria-Doreida Romaneț: „ Conversația pe care am avut-o m-a împins să fac o introspecție a sinelui, să deschid ochii larg și să încep să mă bucur cu adevărat de ceea ce am, de ceea ce primesc, ceea ce văd și simt și mai ales de persoanele care mă înconjoară”.   

Istorisirile scot la lumină spectrul realului care va să vină, inevitabil și neîndurător  pentru toți și chiar pentru cei care cred că i se pot sustrage, imaginându-și că viața ar fi un spectacol care începe cu internetul și se termină cu telefonul mobil. Acest lucru îl descoperă Alexandra-Elena Dorobanțu  când afirmă:„ Atunci lumea era reală, totul era real, oamenii erau ființe cu sentimente. Acum? Acum încearcă doar să-i zici cuiva că te doare ceva că imediat va începe să se vaite despre câte probleme are”.

Spune Derrida: „ A trăi, prin definiţie, nu se învaţă. Nu prin sine însuşi, de la viaţă prin viaţă. Numai de la un altul şi prin moarte. Sau, în tot cazul, de la celălalt aflat pe marginea vieţii”. Cam așa stau lucrurile și în aceste proiecte ce devin exerciții de a învăța să trăiești. Ele ajung  totodată să constituie, la scară individuală,  temelia unei solidarități intergeneraționale, pe baza respectului pe care student îl dobândește față de omul în vârstă. 

E vorba apoi de ,, apusul unei lumi ”, cea a mâinilor crăpate de trudă pe care le vezi în piață, când îți faci cumpărăturile. Istorie: o lume care a trecut, cu adevărurile ei, cu oamenii ei, temerari, îndurători şi temători totodată, având o clară conștiință a limitei. De aceea, nu întâmplător, unii dintre subiecții cercetărilor studențești „ajung” în  metafizic, mărturisindu-l pe Dumnezeu, spusele lor purtând pecetea unui profund simț filosofic.



Facebook

In memoriam Constantin (Telu) Stoiciu

Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre. Este și va rămâne un mare ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

Septimiu Chelcea, Flash-uri psihosociologice, București, Editura Pro Universitaria, 2024

Nu am inventat roata, dar m-am străduit să nivelez drumul. Am adunat în acest volum gândurile răzlețite de-a lungul timpului în revistele la care am colaborat și în unele din cărțile pe care le-am publicat. Sunt gânduri, flash-uri, izvorâte din observațiile cotidiene, filtrate de lecturile mele. Unele dintre ele poartă amprenta timpului, ...