Se acceptă larg în psihsociologie că termenul „stimă de sine” (self-esteem) se referă la evaluarea subiectivă a propriei valori, la respectul de sine și la încrederea în sine. Așa cum apreciau Christopher M. Murphy, Steven Stosny și Tanya M. Morrel, stima de sine poate fi privită ca un barometru al autoevaluării globale, care implică evaluări cognitive despre valoarea de sine și trăirile afective legate de această evaluare (Murphy et al., 2005, p. 201). Pe plan internațional, există o literatură extrem de bogată despre stima de sine, pe care nu îmi propun să o rezum. Intenționez doar să atrag atenția asupra relației dintre stima de sine și „tendința indivizilor de a se asocia cu cei care au succes sau faimă” (Guadagno, 2007, p. 103).
Basking in Reflected Glory
Acest concept, intrat în vocabularul psihologiei sociale, este cunoscut și ca „BIRG” (acronumul expresiei „Basking in Reflected Glory”), nu se referă numai la asocierea cu alte persoane care au dobândit o binemeritată notorietate (vedete, savanți, conducători militatri sau civili), ci și la asocierea cu grupuri de persoane (echipe sportive, trupe de teatru, formații muzicale) și cu instituții și organizații (cluburi, partide politice, state naționale).
Studiul științific al acestui fenomen a debutat în a doua jumătate a anilor `80 prin realizarea de către Robert B. Cialdini și colaboratorii săi a trei cercetări de teren asupra fanilor echipelor de fotbal dintr-un campus universitar. Echipa de cercetători condusă de Robert B. Cialdini, profesor de psihologie socială la Arizona State University (Tempe, SUA), cunoscut în întreaga lume pentru contribuțiile sale în domeniul psihologiei persuasiunii, a documentat în prima cercetare că dacă sâmbăta echipa de fotbal a universității lor era învingătoare, lunea mulți studenți purtau tricouri prin care anunțau afilierea la echipa universității unde studiau. Această cercetare s-a desfășurat în șase universități. În cea de-a doua investigație au constatat că studenții foloseau pronumele „noi”, spunând că au câștigat (în loc de „ei”, membrii echipei au câștigat). Tendința de a arăta legătura cu alții care au succes prin folosirea pronumelului „noi” a fost mai puternică în situația în care experimental studenții avuseseră în mod public eșec la un test. Această tendință apare ca o compensație indirectă a eșecului propriu. Cercetarea a treia a confirmat constatarea că studenții au folosit pronumele „noi” după o victorie a echipei de fotbal a universității lor, comparativ cu pierderea unui meci (Cialdini et al., 1976, p. 366). Robert B. Cialdini și echipa sa de colaboratori au raportat acest fenomen la „Teoriei eclilibrului” formulată de Fritz Heider (1958).
De-a lungul anilor, în loc de succesul sportiv cercetătorii au variat sursa gloriei. O echipă de cercetători de la Universitatea Catolică din Leuven (Belgia) a verificat ipoteza BIRG cu ocazia alegerilor electorale din 11 iunie 1999 în trei zone urbane din Flandra. În Belgia, la fel ca în SUA, înaintea alegerilor există tradiția expunerii de afișe sau panouri la domiciliul cetățenilor care susțin un partid sau altul. În mod discret, cercetătorii au înregistrat adresele caselor unde era cel puțin un afiș (N = 484) sau un panou (N =180) în sprijinul unuia din partidele înscrise în cursa electorală. A doua zi după scrutinul electoral, cercetătorii au urmărit dacă la adresele înregistrate mai sunt în continuare respectivele afișe sau panouri. S-a constatat că procentul caselor care aveau afișe sau panouri în favoarea partidului câștigător în alegeri era mai mare decât procentul caselor care sprijiniseră prin afișaj alt partid. Fenomenul BIRG a durat cel puțin o săptămână după alegeri (Boen et al., 2002, p. 205).
În SUA a fost verificat fenomenul BIRG în contextul alegerilor prezidențiale din 2008. Au fost selectate două localități din statele Minnesota și Tennessee. Au fost observate curțile și ferestrele locuințelor în care erau semne de susținere fie a candidatului democrat Barack Obama, fie a candidatului republican John McCain. Imediat după data scrutinului, timp de șapte zile, asistenții de cercetare (studenți la psihologie, care nu fuseseră informați despre ipotezele studiului) au urmărit dacă semnele de susținere a celor doi competitori la prezidențiale erau păstrate. S-a constatat că semnele în favoarea câștigătorului în alegerile prezidențiale (Barack Obama) au fost păstrate mai mult timp decât semnele de susținere a lui John McCain (Miller, 2009, p. 287).
Cercetările psihosociologice amintite, care au evidențiat fenomenul „Basking in Reflected Glory”, au relevat și apariția fenomenului contrar: CORF (acronimul sintagmei „Cutting off Reflected Failure”. În cercetările conduse Filip Boen în Belgia și de Christopher B. Miller în SUA, afișele și panourile de susținere a candidaților învinși în alegerile electorale au dispărut imediat după anunțarea rezultatelor votului. Respectivii susținători au căutat să scape, să întrerupă eșecul răsfrânt asupra lor. În comparație cu persoanele cu stimă de sine ridicată, persoanele cu stimă de sine scăzută sunt mai predispuse să adopte strategia CORF. Rezultatele cercetărilor nu sunt însă pe deplin edificatoare în legătură cu departajarea strategiilor de consolidare a selfului BIRG și CORF în funcție de stima de sine ridicată sau scăzută și în funcție de apartenența la gen: unele investigații au condus la concluzia că femeile, comparativ cu bărbații, adoptă mai degrabă strategia CORF. De altfel, se discută cu argumente pro și contra dacă valorizarea stimei de sine ridicată este sau nu un fenomen universal, dacă se întâlnește similar în culturile individualiste și în culturile colectiviste
Asocierea cu persoanele care au succes sau faimă nu este condamnabilă în sine. Depinde de legătura cu entitatea (persoana, grupul, organizația) de succes. Rosanna E. Guadagno, profesoară de psihologie socială la University of California, atrage atenția asupra distincției dintre conexiunile banale și conexiunile puternice (Guadagno, 2007, p. 104). A fi fan al unei echipe de fotbal care a câștigat campionatul național, membru al unui partid politic aflat la putere sau rudă a unei mari personalități) constituie o legătură banală. A menționa într-o discuție cu prietenii că fiul sau fiica ta a primit medalia de aur la un concurs internațional de matematică, astronomie sau inventică, a te prezenta îmtr-o dezbatere televizată ca unul dintre colaboratorii unui strălucit savant reprezintă o legătură puternică. Observăm însă că în peisajul României de azi se face abuz de retorica „Știi tu cine sunt eu?!”, invocându-se conexiuni banale. După ședințele din Parlament, când liderii partidelor politice fac declarații la TV, în dreapta, stânga sau lateral în spatele lor se înghesuie mereu unii și aceiași deputați. Personal, i-aș numi pe aceștia „politicieni BIRG”.
Bibliografie
Boen, Filip et al. (2002). „Politics and basking-in-reflected-glory: A field study in Flanders. Basic and Applied Social Psychology, 24, 3, pp. 205-214.
Cialdini, Robert B., Borden, Richard J., Thorne, Avril, Walker, Marcus, Freeman, Stephen, Sloane, Loyd T. (1976). „Basking in reflected glory. Three (football) field studies”, Journal of Personality and Social Psychology, 34, 3, pp. 366-375.
Cialdini, Robert B., Richardson, Kenneth D. (1980). „Two indirect tactics of image management: basking and blasting”, Journal of Personality and Social Psychology, 39, 3, pp. 406-415.
Cialdini, Robert B, Maralou, Nicholas E. (1989). „Self-presentation by association”, Journal of Personality and Social Psychology, 57, 4, pp. 626-631.
Guadagno, Rosanna E. (2007), „Basking in reflected glory”, în R. F. Baumeister, K. D. Vohs (eds.). Encyclopedia of Social Psychology (pp. 103-104). Thousand Oaks, Sage Publications, Inc.
Heider, Fritz (1958). The Psychology of Interpersonal Relations. New York, Wiley.
Miller, Christopher B. (2009). „Yes we did! Basking in reflected glory and cutting off reflected failure in the 2008 presidential election”, Analyses of Social Issues and Public Policy,9, 1, pp. 283-296.
