Romania Sociala logo
Menu

The Great Lockdown şi pisicile care nu prind şoareci

autor:   1 July 2020  

După cum este cunoscut, banca centrală a Japoniei a „brevetat” în 1999 o nouă politică monetară în scopul relansării creşterii economice şi a contracarării insolvenţei acute determinate de supraîndatorarea guvernului, a băncilor, a companiilor nefinanciare şi a populaţiei. Această politică, denumită ulterior Quantitative Easing (QE), implică trei instrumente acţionale: rate aproape nule sau nule ale dobânzilor de referinţă; creditarea masivă a băncilor şi a sistemului de intermediere financiară, respectiv răscumpărarea sistematică a obligaţiunilor guvernamentale scadente şi a activelor neperformante ale companiilor financiare şi nefinanciare strategice. (1)

Apoi, „inovaţia” japoneză în materie de politici monetare a fost utilizată, după declanşarea colapsului economic global de acum un deceniu, şi de băncile centrale din SUA, Zona Euro, UK, Canada, Elveţia, Danemarca şi Suedia. Mai mult, politicile de tip QE au devenit cu acest prilej şi mai espansive (QEE), iar unele bănci centrale au accentuat această expansivitate practicând dobânzi de referinţă negative (NIRP). În sfârşit, în contextul actualului Great Lookdown, politicile monetare neconvenţionale au devenit hiper-expansive, deoarece băncile centrale menţionate au început să finanţeze în mod direct deficitele guvernamentale şi să tranzacţioneze masiv pe pieţele secundare de capital pentru a contracara volatilitatea acestora. (1), (2).

Din această perspectivă, este evident că noile politici monetare sunt „eretice” în raport cu paradigmele capitalismului clasic. Însă, evaluarea validităţii acestor politici în funcţie de acest criteriu reprezintă, în mod evident, o mare pierdere de timp. Pentru că, aşa cum spunea Deng Xiaoping, „nu contează dacă o pisică este albă sau neagră, cred că o pisică care prinde şoareci, este o pisică bună”. (3). Cu alte cuvinte, evaluarea validităţii acestor politici împlică în mod necesar estimarea eficacităţii şi a eficienţei acestora în funcţie de criterii empirice şi nu ideologice. Studiul de caz prezentat în continuare, în care sunt puse „faţă în faţă” ratele reale de creştere economică şi nivelurile datoriilor guvernamentale, vizează un asemenea scop.

Surse: (4), (5), (6), (7), (8). PIB – produsul intern brut; di– dolari internaţionali (dolarul internaţional este un etalon monetar cu aceeaşi putere de cumpărare în toate ţările lumii); RRC – rate reale de creştere economică; DG – datorii guvernamentale; UK – Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.

Dacă analizăm sine ira et studio datele din matricea anterioară, vom constata că outpurile macroeconomice (ratele de creştere economică) din perioada 2001 – 2019 ale economiilor din Japonia, Zona Euro, UK şi SUA au fost cu mult mai mici în comparaţie cu cele ale economiei globale, ca să nu mai vorbim de cazul Chinei. Pe de altă parte, costurile (datoriile guvernamentale) aferente acestor outputuri modeste au devenit semnificativ mai mari la sfârşitul perioadei menţionate decât cota de avarie reglementată de Comisia Europeană (60% din PIB) în cazul UK şi al Zonei Euro, şi de-a dreptul nesustenabile în cazul Japoniei şi al SUA.

Datorită acestui fapt, The Great Lockdown, care reprezintă de fapt un teribil test global de anduranţă macroeconomică, a determinat avariereri fără precedent în economiilor din Zona Euro, UK, SUA şi Japonia. Spre deosebire, economia Chinei pare să fie, cel puţin până în acest moment, cu mult mai fiabilă în confruntarea cu acest flagel. Datele din următorul tabel reflectă cât de mare este decalajul de fiabilitate macroeconomică existent la acest moment între China, pe de o parte, şi Japonia, UK, Zona Euro şi SUA, pe de altă parte.

Sursa: (6).

   Dar cum ar putea fi explicată ineficacitatea flagrantă a politicilor monetare hiper-expansive practicate de băncile centrale din SUA, Zona Euro, Japonia şi UK? În opinia mea, această dramatică disfuncţie este determinată de faptul că „perfuziile” monetare în valoare de zeci de mii de miliarde de dolari, pe care le implică operaţionalizarea acestor politici, nu vizează în mod prioritar contracararea deprecierii eficienţei macroeconomice a muncii şi a capitalului, principala cauză a crizelor devastatoare din ultimul deceniu,  ci „doparea” creşterii economice, prin finanţarea de către guverne şi băncile centrale a insolvenţei din corporaţiile financiare şi nefinanciare de tip „too big to fail”.  Sau, dacă îl parafrazăm pe Deng Xiaoping, am putea spune că politicile monetare neconvenţionale pot fi comparate cu nişte pisici care nu prind şoareci şi sunt teribil de costisitoare.

Se mai poate face oare ceva pentru a contracara, cât de cât, această teribilă spirală vicioasă? Evident, întotdeauna se mai poate face ceva, chiar şi în asemenea situaţii dramatice. Dar aceasta implică, înainte de orice, o revenire cu picioarele pe pământ a tuturor acelora care cred că banii reprezintă o soluţie pentru orice fel de problemă….

Surse:

  1. https://www.bis.org/cgfs63.pdf;
  2. https://www.marketwatch.com/story/the-fed-is-going-to-buy-etfs-what-does-if-mean-2020-03-23;
  3. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/a-doua-revolutie-chineza-si-urmarile-sale;
  4. https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2019/02/weodata/index.aspx;
  5. https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2020/01/weodata/index.aspx;
  6. https://www.imf.org/en/Publications/WEO/Issues/2020/06/24/WEOUpdateJune2020;
  7. https://data.worldbank.org/indicator;
  8. https://www.bis.org/statistics/totcredit.htm?m=6%7C380%7C669.


Facebook

Florin Georgescu, Capitalism și capitaliști fără capital în România

O carte nouă care se va dovedi a fi una fundamentală pentru gândirea românească. Paradigma tradițională a unei economii de piață liberă, deși cu imperfecțiunile ei, este înlocuită cu o nouă paradigmă a economiei societății românești actuale, ”capitalism fără capital”, cu implicațiile ei pentru înțelegerea întregii societăți. Dragi sociologi, nu este o carte ...

Cum ne vede Occidentul

Este surprinzător că nu putem găsi prea multe analize globale ale României în această perioadă de tranziție. Încă de la începutul anilor 90 am încercat să avertizez asupra riscurilor unei tranziții prost construite, dar adesea m-am simțit singur. Dar cum percep specialiștii occidentali tranziția în țările noastre ? Mărturisesc, am avut ...

Neoliberalism și șocul civilizațiilor

Fukuyama și Huntington Doi autori și două cărți majore au marcat percepția generației noastre despre noua ordine mondială. Este vorba de Francis Fukuyama : The End of History and the last Man (1992) și de Samuel Huntington : The Clash of Civilisations and the Remaking of World Order. 1996.  Fukuyama anunța universalizarea pieții libere ...

O evoluție sintetică a căutării ”ADEVĂRULUI” Ne-am eliberat de paradigma ”Agamiță Dandanache”?

Ieri am fost șocat, nu numai eu, de ceea ce mulți au etichetat ca ”bâlciul” de la Parlament.  În minte mi-a venit o istorie a eforturilor omenirii de a ajunge la adevăr. Prima fază. În antichitate, grecii au inventat logica, regulile gândirii corecte. Ei au crezut că logica este instrumentul de ...

Lansare de carte. Elena Olariu și o nouă înțelegere a spațiului privat în secolul al XIX-lea

Onorată comunitate academică, dragi colegi și dragi cititori,   vă anunțăm că au apărut două cărți semnate de istoricul de artă Elena Olariu, lucrări care sunt dedicate civilizației românești: ”Boieri și aristocrați români în secolul al XIX-lea” (studiu de mentalitate și moravuri în spațiu privat), respectiv ”Stil de viață aristocratic românesc ...

Migrație, integrare, dezintegrare

Cum sociologia este analiza stării nației dar și a timpului prezent, am dori să ne oprim puțin asupra problemelor legate de migrație. De ce migrația? Pentru că problema națională, ecologia și  migrația fac parte din cele trei mari evenimente care agită astăzi planeta. România se confruntă și ea cu aceste ...

În cercetarea sociologică, o fotografie valorează cât o mie de statistici

Imaginea foametei din Sudanul de Sud: vulturul pândind un copil care s-a prăbușit în drum spre Centrul de hrănire ONU (Fotografie realizată de jurnalistul sud-african Kevin Carter, publicată în The New York Times, pentru care a primit Premiul Pulizer în 1993) În urmă cu aproape 50 de ani, jurnalista și scriitoarea ...

Impactul creșterii prețului la energie electrică, gaze, apă asupra bugetului familiilor

Traiul decent poate fi descris ca situația în care o familie își poate permite o alimentație echilibrată și sănătoasă, îmbrăcăminte și încălțăminte noi din magazine de specialitate, de a dispune de o locuință care oferă adăpost și siguranță, locuința să fie mobilată și echipată cu aparate electrocasnice în stare bună ...