Romania Sociala logo
Menu

Va rezista Trump la Casa Albă?

autor:   31 January 2018  

Iulian Stănescu

Opoziţia faţă de Trump este atât de mare pentru un preşedinte al Statelor Unite, aflat abia la finele primului an de mandat, încât se pune întrebarea dacă mai poate rezista în funcţie.

 

Ca intensitate, tabăra anti-Trump respinge cu înverşunare prezenţa sa legitimă la Casa Albă.

De ce atâta înverşunare? Pentru că Trump a cucerit preşedinţia SUA pe o platformă anti-sistem, populistă, insurgentă, anti-globalistă, protecţionistă şi iliberală. Pentru adversarii săi, păcatul este atât de mare, încât nicio concesie trecută, prezentă sau viitoare nu îl poate şterge.

 

Ca amploare, opoziţia cuprinde segmente largi din electorat, ţinând cont că Trump a câştigat alegerile, dar nu şi cele mai multe voturi. Îngrijorător pentru preşedinte este faptul că opoziţia cuprinde şi majoritatea marilor trusturi media americane, precum şi cea mai mare parte a elitelor puterii din SUA: preşedinţii şi membrii consiliilor de administraţie ai marilor corporaţii, membrii claselor superioare, finanţatorii fundaţiilor, think-tank-urilor şi ONG-urilor care domină dezbaterile publice. În plus, toată această formidabilă coaliţie dispune de legături cu părţi din aparatul de securitate naţională, cu care este capabilă să se coordoneze. Aşadar, ca intensitate şi amploare, opoziţia faţă de Trump este comparabilă cu cea faţă de Richard Nixon, singurul preşedinte american forţat să demisioneze, în 1974 după scandalul Watergate.

 

Pentru a vedea dacă – şi cum – poate Trump rezista în funcţie, primul pas este să examinăm care sunt căile posibile prin care adversarii săi pot încerca să-l îndepărteze de la Casa Albă. Din întâmplare sau nu, publicarea cărţii Fire and Fury: Inside de Trump White House (Foc şi furie: în interiorul Casei Albe a lui Trump) a lui Michael Wolff, în avanpremiera împlinirii unui an de la instalarea lui Trump, conturează căi de înlăturare a acestuia din funcţia de preşedinte al SUA. De altfel, cartea lui Wolff are şi rolul de „pregătire de artilerie”, în sensul de a influenţa opinia publică în direcţia procedurilor constituţionale din viitor.

În 1975, la un an de la demisia lui Nixon, Paul Simon identifica în hitul său “50 Ways to Leave Your Lover” 50 de căi de a-ţi părăsi iubitul. La început de 2018, întrezărim “3 Ways to Leave Your President”, adică trei căi de a-l înlătura pe preşedintele Trump.

 

  1. Impeachment (punerea sub acuzare) în dosarul Trump-Rusia.

Din ce se cunoaşte la acest moment, investigaţia în derulare vizează două aspecte distincte: contactarea unei puteri străine, prezentată publicului american ca putere ostilă, pentru a obţine informaţii compromiţătoare faţă de contracandidata sa din 2016, Hillary Clinton, respectiv spălare de bani în favoarea statului rus sau a intereselor de afaceri ruseşti.

 

Să notăm că impeachment-ul e calea cea mai uzuală de înlăturare din funcţie a unui preşedinte al SUA. În trecut a mai fost încercată de trei ori, o singură dată cu succes. Pe baza precedentelor împotriva lui Richard Nixon şi Bill Clinton, construcţia cazului pentru impeachment nu ar viza faptele de mai sus, care s-au petrecut înainte ca Trump să devină preşedinte, ci faptele sale în calitate de preşedinte. Cel mai probabil, investigatorul special va căuta să arate că preşedintele Trump a obstrucţionat justiţia prin influenţarea martorilor şi/sau că a comis sperjur.

 

Dincolo de dovezile în sine – dacă acestea vor fi găsite – această cale de atac împotriva lui Trump prezintă două dificultăţi majore. Mai întâi, procedura de impeachment este greoaie, în cazurile Nixon şi Clinton durând doi ani. În al doilea rând, procedura presupune mai întâi punerea sub acuzare prin vot de către Camera Reprezentanţilor şi, mai apoi, un vot pro sau contra demiterii preşedintelui în Senat. Cum ambele camere vor fi controlate  – cel puţin până la începutul anului 2019 – de republicani, partidul lui Trump, apare ca improbabilă o asemenea eventualitate. Spre deosebire de Trump, Nixon şi Clinton au avut de înfruntat un congres ostil, dominat de partidul opus.

 

  1. Declanşarea procedurii din Amendamentul 25

Mai puţin cunoscut, amendamentul 25 prevede o procedură pentru scoaterea din funcţie a preşedintelui SUA în cazul incapacităţii de a-şi exercita funcţia. Procedura se declanşează de către vicepreşedinte şi majoritatea miniştrilor printr-o scrisoare către Congres, prin care se notifică incapacitatea preşedintelui. Drept urmare, vicepreşedintele preia atribuţiile prezidenţiale. Dacă preşedintele contestă starea de incapacitate, este necesar un vot de două treimi în plenul Congresului pentru ca vicepreşedintele să continue exercitarea atribuţiilor prezidenţiale. Dat fiind că starea de incapacitate nu este definită în constituţia SUA, înţelegem astfel mai bine numeroasele trimiteri din media americană, inclusiv cele din cartea lui Michael Wolff, la incapacitatea intelectuală a lui Trump de a se ridica la înălţimea funcţiei de preşedinte. Să mai notăm că această procedură echivalează cu o demitere de facto, fără procedura greoaie a impeachment-ului. Pe de altă parte, declanşarea acestei prodesuri necesită ralierea împotriva preşedintelui atât a propriilor miniştri, cât şi a ambelor partide.

 

  1. Presiune pentru demisie ca urmare a unor cazuri de hărţuire sexuală

Valul de acuzaţii, din anul 2017, de abuzuri sexuale împotriva unor figuri marcante ale vieţii publice americane – vedete de film şi televiziune, persoane publice cu notorietate ridicată – ar putea permite, mai ales dacă ţinem cont de profilul şi istoricul lui Trump, construcţia unui caz similar împotriva preşedintelui. Cu toate că Trump, prin felul său de a fi, nu ar demisiona niciodată în faţa unor asemenea acuzaţii, indiferent cât de bine dovedite, rezultatul ar fi o creştere a presiunii pe mandatul său, coroborată cu o deteriorare şi mai mare a popularităţii sale.

 

Poate Trump să reziste ca preşedinte? Vom reveni cu prezentarea strategiilor cu care se poate apăra Donald Trump.



Facebook

Cultură şi calitatea vieţii 1918-2018. Câteva reflecţii

Cultura, alături de economie şi politică, este parte a condiţiilor de viaţă din societate. Valorile modelează aspiraţiile oamenilor pentru o viaţă (mai) bună, ceea ce este o sursă a variaţiei calităţii vieţii în spaţiu şi timp. Cultura creează nevoi pe care comunitatea le consideră esenţiale pentru bunăstarea ei. Lectura, vizionarea spectacolelor de teatru sau film, ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Soluţia de ultimă instanţă

Dacă analizăm datele din tabelul de mai sus, vom observa că finanţarea pierderilor acumulate în băncile „too big to fail” prin majorarea nesustenabilă a datoriilor guvernamentale a reprezentat soluţia de ultimă instanţă utilizată de Fed, BCE şi BCJ după aproape două decenii de „altruism monetar”. Evident, aceste „naţionalizări” de credite putrede, practicate în mod sistematic ...

Alin Gavreliuc, Psihologia socială și dinamica personalității. Acumulări, sinteze, perspectve, Iași, Editura Polirom, 2019 (519 p.)

Lectura sagace a cărţii domnului Alin Gavreliuc, profesor la Universitatea de Vest din Timişoara, va dezvălui rosturile psihologiei sociale, care în viziunea autorului sunt acelea de a ne ajuta „Să rămînem şi să sporim calitatea noastră de oameni: discernămîntul, ancorat într‑o serie de atitudini şi valori netranzacţionale, precum renunţarea la sine pentru celălalt, cultivarea libertăţii, ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Două decenii pierdute

După cum este cunoscut, economia Zonei Euro (ZE) a fost grav afectată de implozia economico-financiară din 2008. Din această cauză, ZE a înregistrat în ultimul deceniu o creştere economică cu mult sub aşteptări. Într-adevăr, dacă analizăm la nivel mondial dinamica produsului intern brut (PIB) cuantificat în dolari internaţionali, vom constata ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Se mai poate salva Zona Euro?

Aşa cum rezultă din studiul de caz anterior, solvabilitatea guvernului francez este în acest moment extrem de precară datorită nivelului nesustenabil al datoriilor acumulate. Guvernul francez s-a împotmolit, deci, în datorii. Şi în aceeaşi situaţie se află şi guvernele din Grecia, Portugalia, Italia, Belgia, Cipru şi Spania. În toate aceste ţări, reducerea datoriilor guvernamentale nu ...

Clasă şi educație. Inegalitate şi reproducere socială în învățământul românesc

În luna decembrie 2018 a apărut cartea lui Sebastian Țoc, cercetător ICCV, Clasă şi educație. Inegalitate şi reproducere socială în învățământul românesc, București, Editura Pro Universitaria. Cartea își propune să explice cum factorii socio-familiali și cei școlari influențează în diverse contexte rezultatele educaționale ale elevilor. Fiind compusă din cinci capitole, introducere și concluzii, lucrarea ...

Ce viitor mai are Zona Euro? Studiu de caz: datoria publică a Franţei

Dar cum poate fi validată afirmaţia că guvernele menţionate sunt înglodate în datorii? Evident, printr-un studiu de caz ipotetic. Să presupunem, deci, că executivul de la Paris va decide ameliorarea semnificativă a bonităţii sale financiare prin diminuarea nivelului datoriei publice de la 100% la 50% din PIB. Să presupunem, de asemenea, că Franţa va înregistra ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 6. Salariaţii din sectorul public: de la percepţia falsă la realitatea statului minimal

Creşterea numărului de salariaţi din sectorul public al economiei reprezintă o problemă crucială în cazul ţării noastre. Deşi foarte mulţi compatrioţi cred că numărul de salariaţi din învăţământ, sănătate, apărare şi administraţia publică este mult prea mare, această percepţie, indusă în mod sistematic de anumiţi lideri de opinie, este complet falsă, întrucât locuitorii ţării noastre beneficiază ...