Romania Sociala logo
Menu

Va rezista Trump la Casa Albă?

autor:   31 January 2018  

Iulian Stănescu

Opoziţia faţă de Trump este atât de mare pentru un preşedinte al Statelor Unite, aflat abia la finele primului an de mandat, încât se pune întrebarea dacă mai poate rezista în funcţie.

 

Ca intensitate, tabăra anti-Trump respinge cu înverşunare prezenţa sa legitimă la Casa Albă.

De ce atâta înverşunare? Pentru că Trump a cucerit preşedinţia SUA pe o platformă anti-sistem, populistă, insurgentă, anti-globalistă, protecţionistă şi iliberală. Pentru adversarii săi, păcatul este atât de mare, încât nicio concesie trecută, prezentă sau viitoare nu îl poate şterge.

 

Ca amploare, opoziţia cuprinde segmente largi din electorat, ţinând cont că Trump a câştigat alegerile, dar nu şi cele mai multe voturi. Îngrijorător pentru preşedinte este faptul că opoziţia cuprinde şi majoritatea marilor trusturi media americane, precum şi cea mai mare parte a elitelor puterii din SUA: preşedinţii şi membrii consiliilor de administraţie ai marilor corporaţii, membrii claselor superioare, finanţatorii fundaţiilor, think-tank-urilor şi ONG-urilor care domină dezbaterile publice. În plus, toată această formidabilă coaliţie dispune de legături cu părţi din aparatul de securitate naţională, cu care este capabilă să se coordoneze. Aşadar, ca intensitate şi amploare, opoziţia faţă de Trump este comparabilă cu cea faţă de Richard Nixon, singurul preşedinte american forţat să demisioneze, în 1974 după scandalul Watergate.

 

Pentru a vedea dacă – şi cum – poate Trump rezista în funcţie, primul pas este să examinăm care sunt căile posibile prin care adversarii săi pot încerca să-l îndepărteze de la Casa Albă. Din întâmplare sau nu, publicarea cărţii Fire and Fury: Inside de Trump White House (Foc şi furie: în interiorul Casei Albe a lui Trump) a lui Michael Wolff, în avanpremiera împlinirii unui an de la instalarea lui Trump, conturează căi de înlăturare a acestuia din funcţia de preşedinte al SUA. De altfel, cartea lui Wolff are şi rolul de „pregătire de artilerie”, în sensul de a influenţa opinia publică în direcţia procedurilor constituţionale din viitor.

În 1975, la un an de la demisia lui Nixon, Paul Simon identifica în hitul său “50 Ways to Leave Your Lover” 50 de căi de a-ţi părăsi iubitul. La început de 2018, întrezărim “3 Ways to Leave Your President”, adică trei căi de a-l înlătura pe preşedintele Trump.

 

  1. Impeachment (punerea sub acuzare) în dosarul Trump-Rusia.

Din ce se cunoaşte la acest moment, investigaţia în derulare vizează două aspecte distincte: contactarea unei puteri străine, prezentată publicului american ca putere ostilă, pentru a obţine informaţii compromiţătoare faţă de contracandidata sa din 2016, Hillary Clinton, respectiv spălare de bani în favoarea statului rus sau a intereselor de afaceri ruseşti.

 

Să notăm că impeachment-ul e calea cea mai uzuală de înlăturare din funcţie a unui preşedinte al SUA. În trecut a mai fost încercată de trei ori, o singură dată cu succes. Pe baza precedentelor împotriva lui Richard Nixon şi Bill Clinton, construcţia cazului pentru impeachment nu ar viza faptele de mai sus, care s-au petrecut înainte ca Trump să devină preşedinte, ci faptele sale în calitate de preşedinte. Cel mai probabil, investigatorul special va căuta să arate că preşedintele Trump a obstrucţionat justiţia prin influenţarea martorilor şi/sau că a comis sperjur.

 

Dincolo de dovezile în sine – dacă acestea vor fi găsite – această cale de atac împotriva lui Trump prezintă două dificultăţi majore. Mai întâi, procedura de impeachment este greoaie, în cazurile Nixon şi Clinton durând doi ani. În al doilea rând, procedura presupune mai întâi punerea sub acuzare prin vot de către Camera Reprezentanţilor şi, mai apoi, un vot pro sau contra demiterii preşedintelui în Senat. Cum ambele camere vor fi controlate  – cel puţin până la începutul anului 2019 – de republicani, partidul lui Trump, apare ca improbabilă o asemenea eventualitate. Spre deosebire de Trump, Nixon şi Clinton au avut de înfruntat un congres ostil, dominat de partidul opus.

 

  1. Declanşarea procedurii din Amendamentul 25

Mai puţin cunoscut, amendamentul 25 prevede o procedură pentru scoaterea din funcţie a preşedintelui SUA în cazul incapacităţii de a-şi exercita funcţia. Procedura se declanşează de către vicepreşedinte şi majoritatea miniştrilor printr-o scrisoare către Congres, prin care se notifică incapacitatea preşedintelui. Drept urmare, vicepreşedintele preia atribuţiile prezidenţiale. Dacă preşedintele contestă starea de incapacitate, este necesar un vot de două treimi în plenul Congresului pentru ca vicepreşedintele să continue exercitarea atribuţiilor prezidenţiale. Dat fiind că starea de incapacitate nu este definită în constituţia SUA, înţelegem astfel mai bine numeroasele trimiteri din media americană, inclusiv cele din cartea lui Michael Wolff, la incapacitatea intelectuală a lui Trump de a se ridica la înălţimea funcţiei de preşedinte. Să mai notăm că această procedură echivalează cu o demitere de facto, fără procedura greoaie a impeachment-ului. Pe de altă parte, declanşarea acestei prodesuri necesită ralierea împotriva preşedintelui atât a propriilor miniştri, cât şi a ambelor partide.

 

  1. Presiune pentru demisie ca urmare a unor cazuri de hărţuire sexuală

Valul de acuzaţii, din anul 2017, de abuzuri sexuale împotriva unor figuri marcante ale vieţii publice americane – vedete de film şi televiziune, persoane publice cu notorietate ridicată – ar putea permite, mai ales dacă ţinem cont de profilul şi istoricul lui Trump, construcţia unui caz similar împotriva preşedintelui. Cu toate că Trump, prin felul său de a fi, nu ar demisiona niciodată în faţa unor asemenea acuzaţii, indiferent cât de bine dovedite, rezultatul ar fi o creştere a presiunii pe mandatul său, coroborată cu o deteriorare şi mai mare a popularităţii sale.

 

Poate Trump să reziste ca preşedinte? Vom reveni cu prezentarea strategiilor cu care se poate apăra Donald Trump.



Facebook

Cuvinte noi Ce ne spun ele despre epocă?

Noi și vocabularul Limba este un organism viu care se reinventează în contact cu realitatea ; ea semnifică și interpretează lumea în care trăim. Este fascinant să descoperim într-un dicționar, cum fiecare cuvînt își are propria sa poveste; fiecare cuvânt are o istorie și o arheologie cu straturi suprapuse de sensuri. ...

Efectele crizei coronavirus forțează mariajul digitalizare–învățare: panaceu sau cal troian?

Motto: ”Pe termen lung, sufetul capătă culorile gândurilor tale”. Marcus Aurelius, Împărat roman. ”Suntem ceea ce gândim” Buddha. Cea mai importantă lecție a crizei Coronavirus este că digitalizarea trebuie folosită la maximum pentru eficientizarea majorității aspectelor din viața socială, mai puțin pentru cel mai important aspect uman: educația copiilor noștri. Venită ca o mănușă pentru ...

30 de ani de la Revoluția din 1989. Avem o democrație consolidată?

La Revoluția română, în stradă, oamenii voiau liberate. Dar nu se simțeau oamenii liberi și sub Ceaușescu? În familie, pe stradă, în viața de zi cu zi oamenii erau destul de liberi. Dar nu public, în mass-media sau la ședințele politice. Dacă nu ne plăcea cum este condusă țara, era ...

România deleuziană. Fragmentul XXXVIII despre literatură și credință: „Studentul” (Cehov) și „Evanghelia după Marcu” (Borges). Lecturi posibile (VI)

„The Denial of Saint Peter”, ( Theodoor Rombouts, 1597-1637), Liechtenstein Museum  xxx „Studentul” ( Cehov). După mărturisirea chiar a lui Cehov,  „Studentul” este cea mai îndrăgită din scrierile sale de proză scurtă. Acțiunea se petrece în marele post al Paștelui de Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor. În acea zi Ivan Velikopolski, student la ...

Confruntări și conspiraționism

Complot, conspirație, negaționism, dușmanii din umbră, virusul ucigaș. Iată cîteva cuvinte care au animat dialogul între nația română și decidenți. Pe timpul pandemiei covid, dialogul a fost mediat de televiziune.  Dar a fost sau nu a fost pandemie ? Pandemia presupune o mortalitate de 12 %, iar procentul de mortalitate ...

România nu mai este oaia neagră a Europei

În mod surprinzător, România s-a dovedit a fi una din cele mai dinamice ţări din UE 27 în ceea ce priveşte creşterea economică din ultimele două decenii. De ce în mod surprinzător? Pentru că la începutul actualului mileniu România ocupa ultimul loc într-un clasament al ţărilor din UE 27 alcătuit ...

Țara nu are nevoie de așa ceva

Octombrie 2010. Drumul dinspre București spre Alba Iulia. Turneu cu un spectacol de teatru. Printre alții, în același microbuz, Claudiu Bleonț, Ion Haiduc, Sebastian Papaiani, actori tineri și mai puțin tineri deopotrivă. Pe tot parcursul acestui proiect îl vânam pe OMUL, Sebastian Papaiani. Veneam uneori la repetiții și cu 2 ...

Umbra globalizarii s-a aşternut peste clasa de mijloc

Liderii opoziției de stânga în Olanda, Jesse Klaver (GL, verzi), Lodewijk Asscher (PvdA,Partidul Laburist) și Lilian Marijnissen (SP, Partidul Socialist) au organizat un miting comun la începutul anului 2020 pentru a-și uni forțele împotriva Cabinetului (Ministrii si Secretarii de Stat). Ei văd Cabinetul (format din VVD - liberali, CDA - ...