Felicitări pentru publicarea volumului! Vă rugăm să ne spuneți câteva cuvinte despre istoria din spatele apariției acestei publicații de sociologie politică!

Vă mulțumesc pentru gândul bun legat de apariția acestei cărți despre care cred că este la acest moment, o lucrare care reprezintă vârful parcursului meu profesional. Istoria acestei lucrări este similară, cred, cu parcursul fiecărui doctorand în domeniul sociologiei și aduce în fața cititorilor un efort de cercetare care s-a întins pe o perioadă de mai bine de șase ani. La baza acestei cărți stă, așa după cum știți, teza mea de doctorat. În acest sens nu am cum să nu îl menționez pe coordonatorul tezei mele de doctorat, domnul prof.univ.dr. Mircea Comșa, pe domnul prof.univ. dr. Dan Chiribucă și desigur, pe domnul conf.univ.dr. Lucian Marina fără de care nu aș fi ajuns până aici. Le mulțumesc pe această cale tuturor.

Din punct de vedere personal, sociologia politică, a reprezentat mereu un colț de pasiune, în sensul în care societatea democratică în care cred și pe care o văd în sensul unui proces care are nevoie de evoluție, are la bază fenomene legate de participarea politică și de atașament partinic, concepte pe care, cu cât le înțelegem mai bine cu atât putem crește calitatea vieții democratice în România.

Din punctul de vedere al găsirii drumului către lumina tiparului nu pot să nu subliniez faptul că această carte pe care o consider utilă domeniului despre care vorbim, nu ar fi apărut fără sprijinul financiar al Consiliului Județean Alba, fără sprijinul logistic al Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba. Există o lungă listă de nume care ar trebui menționate, dar, din lipsa spațiului editorial o să îi menționez pe domnii Ion Dumitrel și Silvan Stâncel și desigur pe sufletul acestui demers editorial, doamna Daniela Floroian.

Editurii Pro Universitaria îi mulțumesc pentru profesionalism, încredere și susținere. Istoria despre care vorbiți, nu se putea scrie în liniile sale corecte, fără doamna dr. Simona Stănescu coordonatorul seriei de Științe Psiho-Sociale a acestei edituri sau fără doamna Dana Căpriceriu. 

Așadar istoria acestei lucrări, dincolo de muncă, rapoarte de cercetare, speranțe îngrijite cu nopți nedormite, este una a recunoștinței față de un număr impresionant de oameni care au crezut că este posibil. Și iată că a fost și iată că povestea merge mai departe cu un sincer mulțumesc.

Ce ne puteți spune despre euroscepticism?

Euroscepticismul a atras o atenție sporită în ultimul deceniu. Cu fiecare scrutin pentru Parlamentul European, se manifestă îngrijorări cu privire la potențialul de creștere al așa-numitelor partide politice eurosceptice, iar referendumurile au ridicat întrebări și îngrijorări cu privire la criticile tot mai mari percepute pentru unele părți ale populației față de U.E.

Noutatea rezidă nu atât în ​​fenomenul în sine, ci mai degrabă în vizibilitatea crescândă, legitimitatea politică și diversitatea acestuia. Este adevărat că opoziția față de proiectul european este la fel de veche precum proiectul în sine. De la primele alegeri ale Parlamentului European, au fost aleși reprezentanți care nu au fost încă numiți eurosceptici, dar care și-au revendicat în mod evident opoziția față de integrarea europeană sau de punerea în aplicare a acesteia. Totuși, abia în anii 1990, odată cu campania desfășurată pentru ratificarea Tratatului de la Maastricht, sau chiar mai târziu, în anii 2000, cu dezbaterile asupra Constituției, aceste rezistențe și opoziții au apărut public atât în ​​cadrul elitelor politice, cât și al opiniei publice. Alegerile europene ulterioare și extinderea la nivelul Europei Centrale și de Est au contribuit la consolidarea fenomenului și la creșterea diversității sale. A fost sfârșitul așa-numitului „consens permisiv și de fond”. Euroscepticismul este o consecință a deficitului democratic din Uniunea Europeană, care se reflectă printr-o reacție generală față de problemele cu care se confruntă instituțiile europene precum imigrația, refugiații, frauda fiscală, încălzirea globală, șomajul, terorismul, securitatea etc. 

Conform studiilor apărute pe acest subiect, au fost identificate patru tipuri de eurosceptisicm: 

• euroscepticismul bazat pe criteriul economic, care cuantifică beneficiile și costurile concrete care rezultă sau nu în urma unui proces de cooperare;
• euroscepticismul bazat pe criteriul suveranității, care consideră că, la nivelul Uniunii Europene, cooperarea nu trebuie să reprezinte o provocare la adresa suveranității naționale. Euroscepticii de acest tip se declară în favoarea cooperării supranaționale în chestiuni pe care statul nu le poate gestiona singur (e.g., problemele legate de mediul înconjurător, lupta împotriva criminalității organizate).
• euroscepticismul bazat pe criteriul democratic, care percepe actuala structură instituțională a Uniunii drept inadecvată din perspectiva reprezentării și participării democratice a cetățenilor;
• euroscepticismul bazat pe criteriul politic, care evaluează acțiunea UE în funcție de doctrina/apartenența la o familie politică; forma dominantă a acestui tip de contestare este „socială” (Bârgăoanu et al., 2015).

Ce elemente de noutate aduce volumul dumneavoastră față de literatura din domeniu? 

Am constatat, spre exemplu că există variabile independente care explică variația interesului față de politică și care nu țin de un model general european, ci probabil de variabile specifice fiecărei țări (nu am putut identifica modele de regresie cu varianță explicată mare, peste 40%). Variabilele subsumate socializării politice au astfel un impact important, dar setul de variabile explicative ar trebui să fie mult mai larg, aspect ce ar trebui studiat pe alte date de cercetare. În general rolul variabilelor ce țin de socializarea politică (raportarea la sistemul politic, toleranță, încredere, informare, activism civic și politic) pare a fi mai important, pe modelele explicative analizate, decât cel al variabilelelor „clasice”, gen, vârstă și educație.

Atașamentul partinic (măsurat prin variabila „cât de apropiat ești de un partid politic”) explică o anumită variație a interesului față de politică, dar în general nu foarte mult. Cel mai notabil rezultat este că, în rândul tinerilor din România, s-a înregistrat cel mai important efect al variabilei atașament partinic asupra interesului față de politică, comparativ cu toate eșantioanele analizate în cadrul studiului.

Primul studiu empiric cu date primare, pe care îl prezintă cartea, a fost realizat pe un eşantion de 606 participanţi (248 studenţi, 193 mame, 165 taţi) din România, cu ajutorul unei anchete pe bază de chestionar. Acest studiu a vizat cunoașterea interesului studenților și a părinților acestora faţă de viața politică, socială, precum și identificarea atitudinilor civice ale acestora. Rezultatele au indicat faptul că studenţii sunt mai puţin interesaţi de politică decât părinţii lor, manifestă un ataşament partinic mai puţin intens, consideră subiectele politice drept complicate şi indică un nivel mai scăzut de încredere în instituţii comparativ cu părinţii lor. Totodată, analizele au evidenţiat existenţa unei concordanţe privind interesul faţă de politică şi ataşamentul partinic între studenţi şi părinţii lor, cu un nivel mai ridicat în rândul fetelor.       

Ce v-a surprins cel mai mult scriind această carte?

Cred că timpul foarte lung necesar elaborării lucrării și pe undeva așteptarea nerealistă că lucrurile pot fi prezentate de o manieră mai simplă. Iluzia sociologului, a fost desigur deconstruită de realitatea conform căreia elementele de noutate, abordările bibliografice complexe, diversele poziționări teoretice necesită un timp lung de procesare. 

Dacă trecem însă de rigoarea științifică, de care se bucură această lucrare, pe care o vom lansa în curând la București, la nivel personal, aveam să descopăr dinamica realității mediului social și politic european care depinde de atât de mulți factori explicativi încât este imposibil să cuprinzi această dinamică într-o singură carte. Pe scurt, scrierea unei astfel de cărți îți arată în mod fundamental de ce este necesar să te apropii de adevărul științific cu o oarecare smerenie.

La ce direcții viitoare de cercetare vă gândiți?

Din punctul meu de vedere, una dintre direcțiile viitoare de cercetare utile și necesare se leagă de influența rețelelor de socializare asupra comportamentelor electorale. Înțelegerea factorilor și contextelor care determină un anumit comportament electoral, o anumită orientare politică dacă vreți, este vitală pentru a înțelege mai bine, unde ne aflăm în acest moment. Utilizarea rețelelor de socializare, calitatea și cantitatea informațiilor care circulă acolo, nivelul de dezbatere prezent în mediul on line sunt elemente care au influențat și care vor influența categoric comportamentul electoral al cetățenilor români în următorii ani. Rămâne să vedem în ce măsură viața și contextul îmi vor permite să duc la bun sfârșit un astfel de demers. Intenția există cu siguranță. Țineți aproape!

În finalul interviului, vă rugăm să transmiteți câteva gânduri pentru cititori!

Singurul gând care contează în acest moment, e că democrația reprezintă un construct față de care suntem responsabili în fiecare zi a vieții noastre. Tentația ieșirii din democrație a însoțit de-a lungul timpului multe dintre națiunile europene și cred că avem obligația să înțelegem care este dinamica, comportamentului electoral și politic al cetățenilor. Istoria are un mod ciudat de a se repeta. Este important ca sociologia să aducă în fața societății explicațiile științifice necesare înțelegerii democrației ca sistem funcțional și vital dezvoltării societății românești. Sunt convins că într-o mare de lucrări de specialitate, această carte vorbește clar și structurat despre socializarea politică, despre interesul față de politică și atașamentul partinic. Îmi exprim convingerea că această carte nu va trece neobservată în mediul academic românesc. Este desigur un punct de vedere care poate fi contestat.

Vă mulțumim pentru timpul acordat!

Și eu vă mulțumesc și vă aștept la lansarea din data de 24.10.2025 începând cu ora 11.30 la Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Academia Română. 

Pentru mai multe detalii, a se vedea