Interviu cu conf. univ. dr. Ciprian Iftimoaei, câștigător al premiului „Henri H. Stahl” în sociologie al Academiei Române, secția de Științe economice, juridice și sociologice pentru volumul Sociologia elitelor. Abordări clasice și contemporane, Editura Institutul European, Iași.

Felicitări pentru premierea volumului! Cum a luat naștere ideea acestui volum?

Încă din facultate am fost interesat de cei care conduc, care iau decizii importante pentru mersul societății în care trăim, de mecanismele de selecție, recrutare și promovare în funcții importante din stat, de rezultatele guvernării. La cursurile de Istoria Sociologiei, Sociologie Generală și Sociologie Politică am găsit răspunsuri la o parte din preocupările mele. Teoria elitelor a fost unul dintre cursurile mele preferate. Știam pe dinafară contribuțiile sociologilor Vl. Pareto, G. Mosca, R. Michels. Mi-au plăcut mult și Th. Veblen cu teoria clasei de lux, C. Wright Mills care a scris despre puterea elitelor. Ca sociolog am fost implicat și în managementul campaniilor electorale și marketingul comunicării politice. Am consiliat oamenii care au câștigat funcții importante, deputați, senatori și miniștri. Așa am ajuns să lucrez în Parlament și Guvern. În perioada 2007-2009 am exercitat funcția de prefect al județului Vaslui, situație care m-a adus în poziția de intim al puterii politice. Am făcut parte din elita administrativă (birocratică) a țării și am avut acces direct la elita politică. I-am cunoscut pe toți președinții României, până la președintele Nicușor Dan, pe mulți dintre premieri și miniștri. Astfel, am putut să practic observația participativă, ca imersiune temporară în lumea celor puternici, apoi am realizat interviuri cu miniștri, mi-am construit o bază de date cu membrii guvernelor de după 1990. Cartea Sociologia elitelor. Abordări clasice și contemporane este rezultatul fascinației mele pentru cei care conduc lumea în care trăim. De modul în care acționează elitele conducătoare depinde calitatea vieții noastre. Că ne place sau nu ne place, trebuie să acceptăm ideea conform căreia elitele (conducătorii) reprezintă principiul activ în istorie, iar masele (poporul) principiul pasiv sau consecințele acțiunii elitelor. Poporul joacă un rol important atunci când îi ajunge cuțitul la os, când nu mai suportă consecințele acțiunii elitelor conducătoare, așa cum s-a întâmplat și în decembrie 1989. În ceea ce mă privește, m-am cam lămurit cum merg lucrurile cu relația tensionată adesea dintre elite și mase, sper să se lămurească și cei care vor parcurge paginile cărții mele. 

Ce înseamnă acest premiu pentru dumneavoastră?

Pentru mine acest premiu înseamnă nu numai aprecierea Academiei Române pentru cartea Sociologia elitelor. Abordări clasice și contemporane, ci și încununarea muncii mele în câmpului sociologiei de circa 30 de ani. Chiar dacă am terminat ca șef de promoție pe facultate, nu am rămas la catedră, nu intru în detalii, așa s-au așezat pentru mine lucrurile atunci. O perioadă am fost necăjit, dar fără să renunț la ideea unei cariere universitare, am încercat să practic meseria de sociolog. Cărţile semnate de Academicianul Cătălin Zamfir m-au ajutat să găsesc drumul spre profesia de sociolog, să împac teoria cu problemele practice din realitatea socială. La capătul unor căutări, am decis ca disertaţia de masterat să aibă ca temă „Analiza politicii sociale în domeniul protecţiei copilului în România”. Căutând date statistice pentru lucrarea de disertaţie am efectuat câteva vizite de documentare la Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului (DGPDC) din Iaşi. Pe vremea aceea problema copiilor instituţionalizaţi era foarte gravă, instituţii şi organizaţii de pe plan intern şi internaţional cereau imperios coordonarea eforturilor statului pentru rezolvarea acesteia. Să ne aducem aminte de vizitele baronesei Emma Nicholson, raportorul Uniunii Europene pentru România între anii 2000 şi 2004. La insistenţele înaltului oficial UE, problema respectării drepturilor copiilor a devenit prioritară pentru guvernarea de atunci. După finalizarea masterului de Sisteme și Politici Publice am dat concurs pentru un post de sociolog la DGPDC Iaşi. La interviu am fost întrebat care este motivaţia mea de a lucra în domeniul protecţiei drepturilor copilului. Ca răspuns la această întrebare am pus pe masă disertaţia de master. Cărţile şi lucrările în domeniul sociologiei, calității vieții şi politicilor sociale publicate de profesorul Cătălin Zamfir m-au salvat. Așa am găsit un capăt de drum, un culoar profesional, care ulterior mi-a adus multe satisfacţii.

În cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, am scris Strategia județului Iași pentru protecția copiilor aflați în dificultate, am elaborat Planul județean de închidere a instituțiilor rezidențiale de tip vechi, împreună cu colegii mei am elaborat și implementat proiecte cu fonduri guvernamentale și externe care s-au materializat în centre de zi moderne pentru copiii cu nevoi de sprijin din comunitățile defavorizare, module de tip familial, locuințe protejate cu tot ceea ce înseamnă servicii de asistență socială, psihologică și medicală. Eu am mâncat o pâine din meseria de sociolog, grea într-o perioadă în care erai întrebat ce știe să facă un sociolog, dar și frumoasă. Pe drumul acesta am beneficiat de sprijinul constant al soției mele, asistent social în mediul ONG, actualmente expertă în economie socială, antreprenoriat și instrumente de finanțare a întreprinderilor sociale. 

Eu am ținut foarte mult la profesia de sociolog. Când am ajuns prefect al județului Vaslui, la Cancelaria Prefectului, am angajat și doi absolvenți de sociologie, niște tineri foarte capabili, care au reușit profesional și după ce am încheiat mandatul (2007-2009). La un moment dat, în Instituția Prefecțului Județului Vaslui, am fost cinci sociologi, inclusiv subsemnatul: doi sociologi lucrau pe probleme de comunicare și relații cu mass-media la Cancelarie, un sociolog în cadrul Serviciului de relații internaționale și afaceri europene, un sociolog în cadrul Serviciului pentru relația cu direcțiile deconcentrate ale ministerelor în teritoriu, dezvoltare economică și programe guvernamentale. În momentul de față, sunt director executiv adjunct la Direcția Județeană de Statistică Iași din cadrul Institutului Național de Statistică și conferențiar universitar doctor în cadrul Universității „Petre Andrei” din Iași. Anul acesta, am împlinit 24 de ani de activitate în administrația publică centrală și locală și 11 ani de activitate didactică și de cercetare. Am lucrat mulți ani cadru didactic asociat, câțiva ani am ținut chiar o normă întreagă de lector la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. În tot acest timp, am publicat patru cărți de autor, peste 80 de articole și studii în calitate de autor și co-autor, am fost implicat ca sociolog în 30 de proiecte de cercetare, majoritatea derulate de organizații din mediul privat, am participat la peste 50 de conferințe naționale și internaționale cu lucrări în domeniul științelor sociale și politice. De aceea spun că premiul Academiei Române pentru sociologie „Henri H. Stahl” reprezintă o recompensă simbolică pentru cei 30 de ani de arat pe ogorul sociologiei și, totodată, un rezervor de energie pentru activitatea viitoare. 

Ce mesaj doriți să transmiteți cititorilor interesați de acest volum?

Volumul a beneficiat de o lansare organizată de Universitatea „Petre Andrei” din Iași, prin 2024, moderată de profesorul Sorin Bocancea, de recenzii semnate de profesorul Adrian Netedu de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași și Daniel Șandru de la Universitatea „Petre Andrei” din Iași, de prezentări în cadrul unor emisiuni radio și la televiziune. De câte ori nu am auzit butada „avem conducătorii pe care îi meritămˮ sau „la așa cetățeni, așa clasă politicăˮ? Din această perspectivă, cartea Sociologia elitelor contribuie la clarificarea modului în care se formează și acționează elitele politice, la înțelegerea modului în care funcționează democrația și buna guvernare. Vor mai fi și alte evenimente în care va fi prezentată acest volum. Chiar dacă este o carte scrisă într-un limbaj mai tehnic, sociologic, aș dori să duc ideile și către cititorii care nu au o pregătire specială în domeniul sociouman, dar care sunt interesați de direcția în care merg lucrurile în țară și în lume. România este într-un punct critic al istoriei sale recente. Avem un război la frontiera de răsărit care pare că nu se mai termină și avem probleme socioeconomice destul de grave: deficit bugetar enorm raportat la standardele europene, inflație mare, polarizare economică, inegalități sociale profunde. În această situație de neliniște, privirile oamenilor se îndreaptă inevitabil către elitele conducătoare. Elitele politice sunt responsabile de calitatea guvernării, de nivelul de dezvoltare și de bunăstarea celor mulți. În ultimii ani, s-au acumulat multe insatisfacții, nemulțumiri, tensiuni față de decidenții politici. Cam toată lumea așteaptă o schimbare, înnoire sau primenire a elitelor politice. 

Care sunt direcțiile cercetare pe viitor?

Preocuparea mea pentru tema elitelor va intra într-un mic concediu de odihnă. Nu o abandonez, ci o las să dospească. Am nevoie să mă distanțez față de ceea ce am scris în Sociologia elitelor, să iau contact și cu alte lucrări, cu atenția pe configurările politice și ideologice de pe plan internațional și național. Cred că voi relua această temă într-o carte ceva mai prietenoasă cu publicul, despre Sociopatologiile clasei conducătoare din România.  

Pe viitor, o direcție de cercetare vizează rolul statisticilor oficiale în fundamentarea politicilor publice, care valorifică expertiza acumulată la Direcția Județeană de Statistică Iași și cea din activitatea universitară. O altă direcție de cercetare este centrată pe aspecte care țin de calitatea vieții (sărăcia și excluziunea socială, calitatea locuirii, economia socială). Voi continua și direcția care reunește publicațiile recente în domeniul sociologiei populației și demografiei. Am scris o serie de articole care tratează fenomenul îmbătrânirii demografice, migrația externă, divorțialitatea, natalitatea în zonele metropolitane din România. Și mai explorez o direcție referitoare la impactul social al tehnologiilor digitale, mai cu seamnă a tehnologiilor imersive (realitatea virtuală, realitatea augumentată, realitățile mixte). Aceste tehnologii emergente oferă posibilitatea utilizatorilor de a construi identități virtuale sub forma avatarurilor, de a iniţia diferite acţiuni și relaţii în interiorul unui univers compus din lumi virtuale. Vizitatorii unei lumi virtuale au posibilitatea de a manipula diverse obiecte, de a proiecta orașe, pot achiziționa obiecte virtuale, clădiri virtuale, mobilate după imaginația fiecăruia. Utilizarea în exces a tehnologiilor digitale și în mod particular a celor imersive poate avea și efecte negative asupra calității vieții: oboseală, amețeli, dureri de cap, vulnerabilități emoționale, dependența digitală, izolarea socială, dezechilibre între viața profesională și cea familială. În realitățile generate de tehnologiile imersive apar și actori care practică cyberbullying-ul, dezinformarea, propaganda, manipularea, furtul de identitate, discursul instigator la ură în mediul online. Toate aceste aspecte anomice anunță riscuri, vulnerabilități, amenințări pentru securitatea umană. Prin urmare, se impune o reflecție atentă asupra modului în care tehnologiile imersive pot fi utilizate responsabil și echitabil astfel încât să contribuie la calitatea vieții. 

Vă mulțumim pentru timpul acordat! La cât mai mulți cititori!

Mai multe detalii despre volum sunt disponibile la adresa: