Societatea românească și întreg mapamondul se confruntă
astăzi cu un virus ce se pare că vrea să producă schimbări pe mai multe
planuri, într-un timp extrem de scurt, parcă adaptat la „viteza luminii”.
De unde a apărut, cum, de ce, cât va ține, ce va face, sunt
întrebări care se pun în diverse limbi, în diferite colțuri ale lumii, iar
răspunsurile sunt pe măsură: fiecare răspunde în funcție de ceea ce știe și
ceea ce vrea să transmită.
Însă, un lucru este cert: chiar dacă s-a știut dinainte sau
nu despre el sau despre o astfel de situație, chiar dacă istoria a mai
prezentat astfel de cazuri de epidemii și pandemii, astăzi virusul este adaptat
globalizării, mai exact la secolul vitezei. Se transmite rapid și face
schimbări în fiecare loc în care apare, conform dorințelor celor de la putere.
Mai exact, s-a dorit supunere socială, legi schimbate, „adaptarea forței de
muncă la era informatică”, reducerea numărului populației rapid și „pe cale
naturală”, și cu siguranță mai sunt multe motive pe care le vom descoperi pe
parcurs.
Așa cum menționează Baron de Montesquieu în „Despre Spiritul
Legilor”, „mai multe lucruri îi guvernează pe oameni: clima, religia, legile,
principiile guvernământului, exemplele trecutului, moravurile, manierele; pe
baza tuturor acestora se constituie un spirit general. (Montesquieu, 2011,
p.249) Cu toate acestea, atunci când una dintre cauzele mai sus menționate este
mai proeminentă, celelalte se aliniază și cedează în fața ei. Dacă ar fi să
încercăm să găsim cauza care conduce astăzi spiritul general, am oscila între
principiile guvernării și legi – în funcție de colțul lumii despre care vorbim.
Criza secolului al XIV-lea – un déjà
vu actualizat
În „Occidentul – o interpretare istorică”, Lucian Boia
descrie în capitolul Demarajul (secolele
al XI-lea – al XIV-lea), prezintă criza secolului al XIV-lea, când după
două-trei secole de bunăstare și înflorire din mai multe puncte de vedere,
Occidentul se confruntă cu o criză cumplită. Astăzi nu putem spune că vorbim
despre un Occident înfloritor timp de două-trei secole, însă putem vorbi despre
o perioadă ce părea mai bună.
Dacă ar fi să asemănăm criza secolului al XIV-lea cu actuala
criză, am putea aminti un agent distructiv asemănător: ciuma neagră în acea
perioadă, virusul Covid19 astăzi. Interesant este cum și atunci dar și acum,
ambele pandemii au pornit din zona Asiei și atinge țărmuri asemănătoare:
Italia, Spania, Franța, sudul Angliei. Astăzi, virusul a reușit să se
răspândească mult mai repede ca timp și spațiu.
O altă diferență între cele două pandemii este aceea că, în
cazul ciumei negre, a fost nevoie de o perioadă de câțiva ani 1349-1351 pentru
a cuprinde tot Occidentul, pe când astăzi, virusului i-au trebuit doar câteva
luni -decembrie 2019-februarie, martie 2020.
O întrebare care apare datorită istoriei acestei boli, este
aceea dacă actualul virus va reveni în valuri succesive, așa cum s-a întâmplat
în cazul ciumei. Ciuma a revenit în valuri succesive, timp de mai multe
decenii, vrând parcă să blocheze orice tentativă de redresare. (Boia, 2013,
p.80) Luând în considerare declarațiile actuale ale medicilor, am putea spune
că și prezenta pandemie poate dura câțiva ani:
„Președintele Institutului Robert
Koch, Lothar Wieler, a declarat
că pandemia de coronavirus ar putea dura aproximativ doi ani, adăugând că
evoluția depinde de viteza cu care va fi dezvoltat un vaccin împotriva
virusului, conform Reuters.”[1]
Dacă criza din secolul al XIV-lea nu a fost declanșată de
epidemia de ciumă, astăzi, pandemia Covid19 va produce cu siguranță o mulțime
de schimbări în diferite domenii: economic, social, sanitar, alimentar, etc.
După cum se poate observa, în cazul actual virusul corona produce mai multe
crize, la nivel mondial. Așa cum spune Dl. Profesor dr. Cătălin Zamfir, într-un
interviu recent,
„Criza COVID-19 generează imediat o criza economică cu
efecte cel puțin pe termen mediu: pierderea locurilor de muncă, creșterea
populației neocupate, scăderi ale veniturilor. Situația României va fi afectată
și de valurile celor plecați în Occident pentru muncă. Occidentul, care părea a
fi plin de oportunități, se închide: Italia, Spania, dar și Germania, Franșa,
UK.”[2]
Cu alte cuvinte, în această perioadă de criză vor reveni în
prim-plan elementele care determină valorile umane și modul în care acestea vor
fi respectate. Putem spune că vorbim despre elementele calității vieții, care
oricum în România erau scăzute și foarte scăzute, practic, nu mai aveau cum să
cadă. Totuși situația actuală ne
demonstrează că tot timpul poate exista un „mai rău”, dacă nu există
reorientare, regândire, atât din punct de vedere social, cât mai ales
guvernamental și legislativ.
La nivelul societății, va apărea – așa cum spune Dl. Dl.
Profesor dr. Cătălin Zamfir -, o temă nouă: responsabilitatea socială.
„Coronavirus schimbă atitudinea față de celălalt.
Îmbolnăvirea celuilalt mă îngrijorează: crește probabilitatea de a mă îmbolnăvi
și eu. Sănătatea noastră, deci și bunăstarea noastră, începe să depindă de
ceilalți. Nu-i mai putem ignora pe ceilalți. Realizăm că depindem de cei din
jurul nostru. Am crezut că trăim într-o
lume de care suntem indiferenți. Nu ne interesa câți săraci sunt în România.
Acum urmărim cu îngrijorare numărul celor infectați. Criza actuală a crescut
interesul pentru ceilalți.”[3]
Revenind la déjà vu–ul din secolul al XIV-lea, vedem
cum vorbim din nou despre „un război neadevărat” care produce un lung șir de
tulburări politice și sociale. Și astăzi toate țările occidentale și nu numai
străbat o fază de turbulențe, care nu e lipsită de dezastre epidemice,
alimentare și economice. Ca și atunci, astăzi vorbim despre p scădere
demografică. Ceea ce urmează să vedem, este dacă va urma o creștere a
natalității, așa cum s-a întâmplat atunci-secolul al XIV-lea. Precum și dacă
ciuma neagră va rămâne pe primul loc la numărul de victime; sau criza
alimentară ce va apărea în urma acestei epidemii. Cu siguranță, vom vorbi
despre criză în mai multe domenii, pe mai multe niveluri.
Așa cum există început, există și final. Când și cum se va
produce finalul crizei cauzate de Covid19, rămâne de văzut. Cu siguranță
încercările la care vor fi supuși oamenii vor produce soluții pentru ieșirea
din criză. Schimbările ce vor avea loc vor fi cu siguranță atât legate de
domeniul economic, legislativ dar și social. Oamenii vor interacționa diferit,
iar scara de valori va fi cu totul alta. Pentru cât timp și în ce măsură,
rămâne de văzut. Într-o notă optimistă, schimbările pozitive care vor apărea
considerăm că vor fi în ceea ce privește calitatea vieții, relațiile
interumane, structura și mobilitatea socială, domeniul culturii și al
multiculturalismului.
BIBLIOGRAFIE
Boia.L., Occidentul, O
interpretare istorică, București, Editura: Humanitas, 2013;
Montesquieu., Despre Spiritul Legilor, București, Editura: Antet, 2011;
Bibliografie online:
[1] https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/cat-ar-putea-dura-pandemia-de-coronavirus-raspunsul-dat-de-institutul-robert-koch-din-germania-1276761
[2] https://www.romaniasociala.ro/dupa-iesirea-din-criza-covid-19-societatea-romaneasca-va-fi-la-fel-ca-cea-dinainte/?fbclid=IwAR17QGMDXlvE_kZ26UDVBfIBKauUzb6i9qqd8vyQvQMeBakXYtxR1AYsf-A
[3] https://www.romaniasociala.ro/dupa-iesirea-din-criza-covid-19-societatea-romaneasca-va-fi-la-fel-ca-cea-dinainte/?fbclid=IwAR17QGMDXlvE_kZ26UDVBfIBKauUzb6i9qqd8vyQvQMeBakXYtxR1AYsf-A
