1 Decembrie 1918 pune pentru mine problema identităţii într-o altă perspectivă.  În fiecare zi îmi pun întrebarea ce sunt eu? Simplu: sunt Cătălin, sunt soţ, părinte, bunic; sunt prieten; sunt sociolog; sunt cetăţean al României, adică sunt român.

Azi însă am un sentiment cu totul deosebit: e mult mai mult decât ce simt în fiecare zi. Eu sunt limba română, sunt locul în care m-am născut şi în care trăiesc. Eu sunt întreaga Românie în care trăiesc: bună şi rea, cu oamenii buni şi mai puţin buni, cu instituţiile care adesea se ceartă absurd şi dureros. Aşa cum e ea, România este eu însumi, este locul în care întreaga mea viaţă s-a desfăşurat şi se va desfăşura. Întreaga istorie a României o simt astăzi a fi eu însumi. Dar şi România de mâine este tot ceea ce sunt eu şi mă simt responsabil de ea.